Descoperiri arheologice importante în Cetatea Alba Carolina: „Pot rescrie o filă importantă din istoria Transilvaniei“ FOTO
0Arheologii de la Muzeul Unirii din Alba Iulia au finalizat cercetările desfăşurate la clădirea Museikon. Descoperirile sunt importante şi pot determina rescrierea unei importante file din istoria Transilvaniei. S-au scos la lumină o parte a zidului vestic al Castrului Roman, o canalizare din perioada romană, un cuptor din piatră şi o oală din secolul X.
Iniţiate ca urmare a necesităţii descărcării de sarcina arheologică a clădirii, în vederea restaurării, cercetările desfăşurate la clădirea Museikon începând cu luna februarie 2016 au scos la lumină vestigii de o importanţă istorică nebănuită, capabile să rescrie o importantă filă din istoria Transilvaniei, aceea a stăpânirii romane în Dacia, şi contribuie substanţial la cunoaşterea unei zone până acum cu totul obscură din ansamblul arhitectural al cetăţii medievale Alba Iulia.
Informaţiile cu privire la acest edificiu erau, până acum, puţine şi lacunare. Se ştia cert doar că, începând din prima jumătate a sec. XVIII şi până la mijlocul sec. XX, a funcţionat neîntrerupt ca Spital Militar, iar apoi ca Spital de Neurologie şi Neuro-Psihiatrie. Datorită cercetărilor arheologice, clădirea poate fi acum recunoscută pe planul arhitectului Visconti, proiectantul cetăţii Alba Carolina, căruia i se datorează prima cartografiere detaliată a realităţilor din interiorul zidurilor vechii fortificaţii medievale, pe care a realizat-o în anul 1711.
Zid roman păstrat ca element de construcţie în actuala clădire
În urma decapărilor efectuate pe faţada vestică a construcţiei, a fost dezvelită o parte a zidului vestic de incintă al castrului roman Apulum, care a fost clădit în faza sa din piatră în timpul împăratului Hadrian. O parte a clădirii monument istoric este, deci, edificată pe zidul roman, care a fost parte intregrantă a edificiilor medievale, fiind demolat parţial abia de austrieci, cu ocazia reamenajării ansamblului arhitectonic mai vechi şi a transformării sale în spital. Zidul roman se păstrează ca element de construcţie integrat în actuala clădire pe o lungime de 14,90 m şi până la înălţimea de 3,80 m, socotiţi de la actualul nivel de călcare.
Folosirea mortarului hidraulic dovedeşte că zidul a suferit importante refaceri cel mai probabil după retragerea aureliană, în perioada Tetrarhiei, între sfârşitul sec. III – începutul sec. IV, reamenajarea fiind determinată de o prăbuşire a blocurilor de piatră din cauze care sunt deocamdată necunoscute, nefiind constatate urme de violenţă. O asemenea intervenţie a putut fi făcută doar de către buni cunoscători ai tehnicii de construcţie romană, recrutaţi din rândul populaţiei romanizate care nu a părăsit oraşul odată cu armata şi administraţia, cel mai probabil dintre veteranii rămaşi la Apulum. Repararea şi reamenajarea castrului denotă funcţionarea aici a unui centru de putere care a controlat cel puţin valea Mureşului mijlociu şi a ţinut legătura cu Imperiul roman în sec. IV, ipoteză confirmată de numeroasele artefacte databile în această perioadă descoperite la Apulum şi în împrejurimi, dar şi de construirea în anul 328 a celui mai lung pod din Antichitate, între Sucidava şi Oescus.
Seria descoperirilor continuă cu scoaterea la lumină, în pivniţa clădirii, a unei canalizări de epocă romană, care era amplasată de-a lungul drumului de rond – via sagularis. O cărămidă ştampilată cu numele legiunii a XIII-a Gemina se păstrează in situ, pe fundul canalizării, şi a mai fost recuperat un olan cu aceeaşi ştampilă, a cărui poziţie iniţială a fost deasupra zidului canalizării.
Descoperiri valorificate şi expuse la muzeu
În spatele clădirii noi, construite în anii '80 ai secolului trecut, au fost găsite un cuptor din piatră şi o oală-borcan lucrată la roata rapidă, ambele databile la mijlocul sec. X. Este posibil ca vasul să fi făcut parte din inventarul unui mormânt de înhumaţie, deoarece au fost găsite, disparat, în poziţie neanatomică, fragmente de calotă craniană, ansamblul funerar fiind dislocat de lucrările prilejuite de introducerea canalizării şi de construirea clădirii contemporane. Nivelul de cultură căruia i-a aparţinut, de care poate fi legată funcţionarea centrului de putere al Bălgradului, a fost distrus după anul 934 de călăreţii ducelui Gyla, după cum atestă urmele de arsură frecvent surprinse de săpăturile arheologice anterioare.
Prin sondajele practicate atât în subsolul, cât şi la parterul şi exteriorul clădirii de secol XVIII, s-a constatat că aceasta a fost construită peste cel puţin un edificiu pe care îl datăm cel mai târziu în sec. XVII, dar nu este exclus ca momentul construirii sale să coboare în sec. XVI. În exteriorul clădirii medievale târzii, lângă latura vestică, a fost recuperată o monedă de argint de 1,5 groşi, emisă de regele Sigismund III al Poloniei în anul 1623. La interior au fost recuperate mai multe cahle care pot fi datate în sec. XVI-XVII. Cota 0 pentru tot şantierul a fost stabilită la nivelul de călcare final din construcţia nouă de pe latura de nord. Descoperirile arheologice vor fi valorificate şi introduse în circuitul expoziţional, devenind o a doua ofertă culturală a noului muzeu, alături de cea cultural-artistică.
„Ca rezultate ştiinţifice, am identificat primul şanţ de apărare de la primul castru de pământ, pentru că romanii aici au construit nu doar castrul acesta de piatră. Castrul de piatră a fost ulterior unui castru de pământ, cu val de pământ şi palisade de lemn. Acela a fost castrul cel mai timpuriu, de pe timpul împăratului Traian, când a fost adusă aici Legiunea a XIII-a Gemina. Baza acelui şanţ a fost la 6,40 metri adâncime”, a declarat Radu Ota, arheologul responsabil cu şantierul Museikon. Tot în cadrul cercetărilor s-a descoperit şi un mormânt din a doua jumătate a secolului X, cu ofrandă de ou păstrată intactă.
„Tot ce s-a descoperit cu sprijinul Consililui Judeţean se va pune în valoare. Este important ca aici în cetate, atât cât se poate, să se scoată la iveală vestigiile trecutului. Sunt convins că proiectul va fi finalizat la timp, că toate aceste descoperiri vor fi puse în valoare, iar când proiectul va fi gata va fi şi mai frumos decât ne-am gândit. Toate acestea ne încurajează să continuăm proiectele care le avem. Odată cu finalizarea acestui proiect vom pregăti aducerea în cetate a Bibliotecii <Lucian Blaga>” şi o serie de proiecte care o să facă parte din proiectul <Alba 100>. De asemenea, la Sala Unirii au primit aprobările să înceapă săpăturile în jurul acesteia, în câteva puncte, pentru a face descărcarea arheologică, astfel încât cât mai repede posibil să începă lucrările de restaurare”, a afirmat preşedintele CJ Alba, Ion Dumitrel.
Proiectul “Museikon. Un nou muzeu al icoanei revitalizează o clădire monument istoric restaurată în Alba Iulia” este realizat în parteneriat de Consiliul Judeţean Alba, Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, Arhiepiscopia Ortodoxă Română Alba Iulia şi Universitatea din Bergen – Norvegia. “Museikon” este finanţat în cadrul Programului PA16/ RO12 “Conservarea şi revitalizarea patrimoniului cultural şi natural”, prin Mecanismul Financiar SEE 2009- 2014. Proiectul are o valoare totală de 9.292.349,05 lei, din care valoare eligibilă este de 8.086.892,14 lei.
Citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
