Cum erau recompensaţi informatorii Securităţii. Bani şi laude: „Este sincer şi cinstit, se bucură de stimă şi respect“
0
Informatorii au jucat un rol crucial în cadrul regimului comunist din România. Aveau misiunea de a supraveghea alte persoane, inclusiv rude, şi de a raporta dacă constată acţiuni care erau în contradicţie cu sistemul.
Cercetările derulate în domeniu au arătat că în perioada de glorie a comunismului în România existau circa 500.000 de informatori. Aceştia aveau nume conspirative şi, cei mai mulţi, primeau bani în schimbul serviciilor oferite regimului.
În legătură cu activitatea acestora erau întocmite rapoarte care au rămas în arhive, multe fiind desecretizate şi făcute publice de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS). Dintr-un astfel de document aflăm informaţii despre activitatea informatorului ”Georgescu”, care activa într-o comună din Transilvania.
”A furnizat un număr de şapte note informative despre lementele pe lângă care a fost dirijat. S-a prezentat cu regularitate la întâlnirile planificate, cu această ocazie furnizând pe lângă informaţiile pe linie de securitate şi informaţii pe linie de miliţie care au fost verificate şi au valoare operativă. Informatorul este sincer şi cinstit, se bucură de stimă şi respect din partea cetăţenilor cu care vine în contact”, se precizează în ”nota de analiză” din 30 iunie 1982.
Foto: arhiva CNSAS
Acestuia i-au fost trasate noi sarcini, respectiv să-i contacteze periodic pe foştii legionari pe lângă care a fost ”dirijat”, să stea de vorbă cu cetăţenii pentru ”a cunoaşte starea de spirit din rândul populaţiei” şi să informeze şi cu alte ”probleme care fac obiectul muncii de securitate şi miliţie”.
Într-o altă ”notă de analiză”, din septembrie 1986, se susţine despre informatorul ”Georgescu” că va fi ţinut în continuare în reţea. Acesta urma să fie atent, în continuare, la atitudinea şi comportarea unor persoane vizate de securitate, la starea de spirit a oamenilor, respectiv să urmărească persoanele care ascultau Europa Liberă şi Vocea Americii şi cele care ar fi manifestat interes să sustragă materiale explozive.
Foto: arhiva CNSAS
Un alt document, din 11 august 1982, cuprinde un raport prin care se solicită recompensarea informatorului ”Feneyes”, pastor reformat, cu suma de 300 de lei. ”Solicităm aceasta întrucât informatorul furnizează informaţii de valoare pe linia problemei – Culte. De asemenea, informatorul a împlinit vârsta de 57 de ani”, se susţine în raport, care este semnat şi de către beneficiarul banilor.
Foto: arhiva CNSAS
Securiştii renunţă la serviciile acestuia în anul 1983. Şi pentru această decizie era necesară întocmirea unui raport care era înaintat şefului securităţii judeţene: ”Informaţiile furnizate s-au dovedit a fi reale, informatorul dovedind ataşament, sinceritate şi interes pe parcursul îndelungatei sale colaborări cu organele de anchetă. Ne-a furnizat matariale cu conţinut operativ despre elemente lucrate în dosare de urmărire pe baza cărora au fost înreprinse măsuri preventive de Securitate. Începând cu data de 1 aprilie a.c., informatorul s-a pensionat, nemaifiind în contact cu elemente din atenţia noastră, iar starea sănătăţii sale nefiind corespunzătoare, acesta nu-şi mai justifică menţinerea în reţea”.
Foto: arhiva CNSAS
Ziua de naştere era o ocazie folosită des de Securitatea comunistă pentru a-i premia pe informatori. În 8 august 1977, informatorul ”Lucuţă” a fost recompensat tot cu suma de 300 de lei. ”Recompensarea se va face cu ocazia zilei sale de naştere pentru informaţiile bune pe care le-a furnizat, punctualitate la întâlniri, obiectivitate şi corectitudine”, a scris în raport securistul care îl avea în ”fişa postului” pe ”Lucuţă”. În 31 martie 1981, acelaşi informator a fost premiat cu suma de 500 de lei. Suma reprezenta jumătate din câştigul salarial lunar al majorităţii românilor.
Se încarcă comentariile...
