Cei mai importanţi soli ai domnitorilor: paharnicul care a pus umărul la detronarea lui Mihai Viteazul şi povestea spionilor lui Brâncoveanu

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Domnitorul Constantin Brâncoveanu i-a avut ca soli pe fraţii David şi Teodor Corbea/Sursa foto www.historia.ro
Domnitorul Constantin Brâncoveanu i-a avut ca soli pe fraţii David şi Teodor Corbea/Sursa foto www.historia.ro

Elementul de bază al aparatului diplomatic medieval al Ţărilor Române l-au reprezentat solii. Cum imunitate dipomatică nu exista în acele vremuri, purtătorii mesajului domnesc, public sau de taină, îşi riscau, nu de puţine ori, viaţa.

Din lucrarea lui Ioan D. Condurachi, „Diplomaţi români în trecut (sec. XIV-XVII)“, aflăm că în categoria  selectă a solilor intrau oameni distinşi, cultivaţi, fini, rafinaţi. Cunoşteau limbile de circulaţie ale timpului, bunele maniere, arta conversaţiei, dar şi arta mânuirii sabiei. Vorbim de perioada în care Ţara Românească şi Moldova nu aveau dreptul la o politică externă proprie. Mai mult, erau obligate să susţină şi să promoveze politica externă a Imperiul Otoman, puterea suzerană. Tot la Înalta Poartă erau singurele reprezentanţe diplomatice periodice. În fruntea misiunilor se aflau şefii de misiune, numiţi Kapukehaie.

Paharnicul pune „umărul“ la detronarea lui Mihai Viteazul

Familia domnitoare a Movileştilor îl avea ca sol la Constantinopol pe paharnicul Caraiman. Îşi începe cariera diplomatică în august 1595, odată cu urcarea pe tronul Moldovei a lui Ieremia Movilă. Cum ducea o politică „pe faţă“ în favoarea turcilor şi polonezilor, se afla în conflict cu omologii săi din Ţara Românească şi Ardeal, Mihai Viteazul, respectiv Sigismund Bathory. Ultimii erau implicaţi într-o amplă campanie antiotomană.

Din lucrarea citată mai sus aflăm că solul Movileştilor se remarcă în vara anului 1599, când la Constantinopol ajung trimisul domnului moldovean şi al Principelui Ardealului. Caraiman avea intrare în cercurile înalţilor demnitari otomani. În timpul negocierilor, solul moldovean a „strecurat“ dorinţa domnului său de alungare a lui Mihai Viteazul de pe scaunul Ţării Româneşti. Avea în mânecă şi înlocuitorul: fratele domnitorului Moldovei. „Sultanul Mehmed al III-lea l-a primit pe solul moldovean cu multă curtoazie, l-a ascultat, i-a dăruit o vestă de aur, l-a încărcat chiar cu daruri pentru domnul său, dar nu a întreprins nimic concret în sensul propunerilor paharnicului Caraiman; turcii nu i-au oferit trimisului domnesc nici oşti, nici bani“, se arată în lucrarea lui Ioan D. Condurachi.

Cum misiunea nu s-a bucurat de reuşita scontată, domnul Moldovei şi-a retras solul de la Înalta Poartă în martie 1600. După doar două luni, s-a întors la Constantinopol, tot cu misiune de la Ieremia Movilă, care părăsise tronul Moldovei şi se ascundea în Polonia. De această data, Caraiman s-a întors învingător. A primit nu mai puţin de 400.000 de ţechini, necesari lui Ieremia Movilă să-şi adune o oaste pentru a-şi recupera tronul pierdut, lucru care s-a întâmplat în scurt timp. În noiembrie 1600, Mihai Viteazul suferea a doua înfrângere a sa în Ţara Românească. Tot atunci, Caraiman sosea de la Constantinopol, aducând cu sine însemnele domneşti pentru Simion Movilă.

După doar doi ani, Ieremia Movilă îşi pierde din nou tronul. Şi istoria se repetă: Caraiman ia drumul Constantinopolului în încercarea de a-şi readuce domnitorul pe tron. Numai că,  nu a obţinut bunăvoinţa înaltelor feţe otomane. Un raport veneţian din 15 februarie 1608, citat de Hurmuzaki, în „Documente“ IV, ne ajută să aflăm ce schimbări au apărut în traseul diplomatic al lui Caraiman. Ajuns domn al Moldovei, fiul lui Ieremia Movilă, Constantin, l-a trimis la Poartă tot pe  Caraiman,  cu bani, ca să capete graţia Porţii şi confirmarea în domnie”. Din lucrarea lui Ioan D. Condurachi, „Diplomaţi români în trecut (sec. XIV-XVII)“,mai aflăm că solul Caraiman a ajuns la Constantinopol, „încărcat“ cu tributul ce urma să fie plătit sultanului, în valoare de 50.000 de ţechini, dar şi alte sume de bani. Utilizând cu măiestrie meşteşugul cuvântului, împărţind cu dărnicie sume de bani în dreapta şi în stânga, solul lui Constantin Movilă a reuşit să obţină confirmarea domniei lui Constantin pe tronul de la Iaşi.

image

După o scurtă perioadă de linişte, se reia lupta pentru tronul Moldovei. Susţinătorii contracandidatului la tron au încercat,  la început, să îl roage pe ambasadorul englez să intervină pe lângă sultan şi marele vizir pentru a-i convinge să ordone trimiterea lui Caraiman înapoi în Moldova. Cel mai probabil, şi-au dat seama că au de înfruntat un adversar redutabil, în persoana paharnicului Caraiman. Cum soluţiile paşnice nu au avut câştig de cauză, duşmanii săi au ordonat uciderea sa, care s-a petrecut în decembrie 1609.

Spionii lui Brâncoveanu

Din lucrarea lui Carmen Drăgan,  „Literatura peregrinilor“, aflăm detalii despre activitatea diplomatică a solilor  lui Constantin Brâncoveanu. Fraţii Corbea au ajuns, în jurul anului 1690, să se stabilească la curtea lui Constantin Brâncoveanu. Misiunile diplomatice primite au fost variate, inclusiv de spionaj.

În 1701, îl găsim pe David Corbea ca rezident pe lângă hatmanul Mazepa, cel care încerca atunci să întemeieze, împotriva Moscovei, un stat ucrainean de sine stătător. Ulterior, a reuşit să-i smulgă ţarului Rusiei promisiunea că-l va găzdui pe Brâncoveanu, dacă-l va „ajunge urgia turcească“. Nu au lipsit nici îndeletniciri secrete, în Ungaria de Nord şi Polonia, unde a poposit un timp mai îndelungat.

Fratele mai mic, Teodor Corbea, a participat împreună  cu un detaşament de munteni, alături de ţarul Rusiei, la campania împotriva turcilor de pe Prut, din 1711. Cunoştiinţele sale multiple de limbi străine, ca şi experienţa sa de diplomat l-au determinat pe ţar să-l ia în slujba sa. În vremea şederii în Rusia a alcătuit primul dicţionar latino-român cunoscut în istoria noastră.Sunt şi indicii că în arhivele moscovite există şi alte scrieri ale cărturarului şi diplomatului român, care şi-a petrecut peste două decenii de viaţă în preajma Kremlinului. În semn de răsplată pentru serviciile sale, ţarul i-a dăruit două sate din Ucraina şi a fost luat în slujba curţii imperiale ca secretar şi cancelar.

Paharnicul Caraiman, solul la Constantinopol al familiei domnitoare a Movileştil ori David şi Teodor Corbea, solii lui Constantin Brâncoveanu, sunt doar câţiva dintre purtătorii mesajului domnesc care formau „coloana vertebrală“ a aparatului diplomatic al Ţărilor Române în Evul Mediu.

(Text scris de NICU NEAG)

„Păcatul“ predării Istoriei la Blaj în Limba română şi nu în maghiară - motivul judecăţii dintre Episcopul Ioan Lemeni şi dascălul Simion Bărnuţiu

Cum a murit Avram Iancu - „Crăişorul Munţilor“. Răpus de inimă rea, a luptat până la sfârşitul vieţii pentru drepturile românilor din Transilvania

VIDEO DOCUMENT ”Ţara Moţilor”, cel mai bun documentar la Festivalul de film de la Veneţia în 1939

„La bulivar, birjar!“. Trăsurile ţineau locul taxiurilor în Alba Iulia, acum 100 de ani. Birjarul, obligat „să ducă traiu treaz“, „fără defecte greţoase trupeşti“

Măsuri luate de Budapesta împotriva românilor „vinovaţi“ de cinstirea unui secol de la execuţia lui Horea la Alba Iulia

Povestea pensionului domnesc, locul în care fetele boierilor învăţau să ajungă „mume de familie” - ce reguli stricte şi lecţii li se impuneau domnişoarelor

Horea – iobagul care a făcut Răscoala pentru drepturile moţilor sau mason într-o lojă din Viena apropiată Împăratului? Explicaţia istoricilor

Amantlâcurile şi scandalurile care au zguduit Casa Regală: Regina Maria şi Carol al II-lea, sclavii iubirii. Regele Mihai şi secretul unei abdicări anunţate

Desfrâurile Elenei Ceauşescu - cei mai controversaţi amanţi: unchiul lui Ion Iliescu, savantul Ioan Ursu şi un misterios medic neamţ

Alba Iulia



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite