Ce sunt codurile de bare de pe produsele din magazine. Modul exact în care funcţionează sistemul de citire optică
0Revoluţia înregistrată pe piaţa produselor de consum a determinat găsirea unor noi modalităţi de identificare a produselor. Aşa s-a ajuns la invenţia codurilor de bare, care reprezintă un proces de citire optică prin intermediul unui scanner electronic, respectiv cititr optic de coduri.
Codurile de bare sunt o reprezentare codificată de date, destinată pentru citirea pe cale optică. Procedeul permite identificarea rapidă a unui produs si a caracteristicilor sale (natura, originea, tipul, greutatea, preţul), prin folosirea unui cititor optic de coduri (scanner electronic), conectat la un computer.
Un cod de bare are aspectul unui şir de bare negre de diverse grosimi pe un fundal alb. În general, fiecare cifră sau literă se reprezintă printr-o anumită combinaţie de 1 sau mai multe bare. Există mai multe formate (sisteme) de coduri de bare. Codurile de bare mai poartă denumirea de UPC – unique product code.
În 1932 un grup de studenţi de la Universitatea Harvard conduşi de Wallace Flint au demarat un proiect îndrăzneţ: produselor le erau anexate puncte de reper din cataloage de produse şi erau centralizate într-o bază de date. Codurile de bare, în forma modernă, au început să apară în 1948. Bernard Silver, un absolvent al institutului „Drexel Institute of Technology” din Philadelphia, a primit o cerere de dezvoltare a unui sistem automat de identificare a produselor. Silver i-a povestit prietenului său, profesor la acelaşi institut, Norman Joseph Woodland, despre comanda primită. Problema l-a fascinat pe tânărul Woodland, care a început să lucreze la acest proiect care, în final, a fost pus în practică.
Modelul de cod de bare realizat de Woodland şi Silver în 1952 a început să fie folosit ca model general de
identificare a produselor. Codurile de bare au început să fie folosite în comerţ numai după 1966. „National Association of Food Chains” (Asociaţia naţională a lanţurilor alimentare) a comandat unui producător de echipamente electronice realizarea unui echipament care să poată realiza citirea codurilor de bare pentru o evidenţă şi un inventar mult mai rapid al produselor. Primul cititor de coduri de bare a fost instalat în anul 1967, la un magazin din Cincinnati, iar codurile de bare erau reprezentate după modelul realizat de Woodland şi Silver. Aceste coduri de bare nu erau imprimate direct pe ambalaje, ci pe etichete pe care angajaţii magazinului le lipeau pe produse. Astfel sistemul a fost recunoscut ca un model de automatizare şi identificare a produselor şi a fost adoptat de toţi producătorii şi distribuitorii de produse.
Codificarea produselor şi structura codului sunt realizate la nivel internaţional de către GS1 – o organizaţie
dedicată creării şi implementării unor soluţii şi standarde globale dedicate eficientizării şi măririi vizibilităţii globale a cererii şi ofertei din diverse sectoare. Codul de bare al produselor este alcătuit din cifre. Primele trei cifre reprezintă prefixul ţării de provenienţă, următoarele patru cifre – numărul producătorului, alte cinci cifre reprezintă numărul de identificare al produsului, iar ultima este denumită cifra de control. Majoritatea produselor sunt marcate cu un număr format din 13 cifre, însă întâlnim produse cu opt sau mai puţine cifre. Toate ţările au un prefix de trei cifre, excepţie făcând ţările fondatoare ale sistemului EAN (Asociaţia Internaţională de Numerotare a Articolelor), la care prefixul este format din două cifre. Prefixul pentru România este 594. Codul de tara este urmat de 9 sau 10 digiti de date (acest lucru depinde de lungimea codului tarii) si un singur digit de control.
Cum funcţionează sistemul
Un cititor de coduri de bare foloseşte un senzor optic pentru a converti codul de bare într-un impuls electric pe măsură ce fascicolul trece pe deasupra codului. Apoi cititorul măsoară grosimile relative alte liniilor şi spaţiilor întâlnite, decodifica aceste secvenţe, le transformă înapoi în caractere şi le transmite la computer sau la un terminal portabil. Fiecare tip de cod de bare începe cu un caracter special de start şi se termină cu un caracter special de stop. Aceste caractere ajută cititorul să detecteze codul de bare şi să-şi dea seamă dacă este scanat de la cap la coadă sau invers.
Unele coduri de bare pot să conţină caractere de control poziţionate chiar înainte de caracterul de stop. Caracterul de control este calculat când codul de bare este imprimat aplicându-se o formulă asupra caracterelor conţinute de codul de bare. Cititorul în momentul citirii aplică aceeaşi formulă şi compară rezultatul cu caracterul de control. Dacă cele două valori nu sunt identice, cititorul presupune că este ceva greşit şi reia scanarea.
Avantajele codurilor de bare
Specialiştii din domeniul comerţului susţin că inscripţionarea unică oferită prin utilizarea codurilor de bare are mai multe avantaje:
-permite un control eficient al stocurilor (introducerea/scoaterea automata din gestiune a produselor, urmărirea numerelor de serie)
-selectarea automata a preţului
-eliminarea erorilor generate de operarea umană
-simplificarea operaţiunilor de distribuţie fizică
-eliberarea imediată de bonuri complexe de către casele de marcat fiscale, cuprinzând informaţii detaliate pentru fiecare produs achiziţionat
-reducerea timpului de servire şi de aşteptare a cumpărătorilor.
Se încarcă comentariile...
