Castelul din Cisteiu de Mureş, monument distrus ireversibil. A fost furat bucată cu bucată

Castelul din Cisteiu de Mureş, monument distrus ireversibil. A fost furat bucată cu bucată

Ruinele fostului castel de la Cisteiu de Mureş

Printre monumentele istorice din Alba aflate într-o situaţie de degradare aproape ireversibilă este şi Castelul Mikes din Cisteiu de Mureş. A aparţinut unei familii secuieşti care a avut un rol important în istoria acestor locuri.

Ştiri pe aceeaşi temă

Palatul de la Cisteiu de Mureş a aparţinut familiei Mikes, una dintre cele mai importante familii secuieşti din Transilvania, menţionată încă din 1506 ca ocupând unul dintre cele şapte scaune ale Ţării Secuilor. Participând în secolul XVII la luptele politice şi la diverse campanii de război, familia Mikes primeşte, drept răsplată, suprafeţe întinse de pământ. Localitatea Cisteiu de Mureş este parte componentă a oraşului Ocna Mureş
 
În 1693, când Transilvania intră în componenţa Imperiului Habsburgic ca principat autonom, descendenţii familiei Mikes sunt ridicati la rangul de baroni, iar în anul 1696 primesc titlul de conţi (grofi).
 
Ansamblul de la Cisteiu de Mureş este compus din mai multe clădiri datând din perioade diferite: aliniată cu accesul principal se află curia, ridicată în 1796, din care se păstrează astăzi un impresionant timpan baroc. Urmează hambarul, ce datează tot din secolul XVIII. Ultimul element al ansamblului este palatul neoclasicist, construit în secolul XIX, cu un parter supraînălţat. Palatul este astăzi în ruine, din el păstrându-se pivniţele, câţiva pereţi şi coloanele din cărămidă de la intrare.
 
Dar până şi la acest nivel de ruină, istoricii identifică un ansamblu impresionant prin rigurozitatea structurii şi eleganţa stilisticii, de factură clasicistă, aşadar de inspiraţie antică. E ceea ce se vede, de fapt, în ferestrele rotunjite şi în colonada cu capiteluri de ordin doric, cu 14 coloane în total, care împodobeşte faţada nordică a construcţiei. Nu e prima imagine ce ţi se oferă, de cum intri în curte, dar e cu siguranţă cea mai puternică. Prima imagine, însă, o constituie însăşi intrarea în castel, alcătuită din 10 ferestre, cu frontoane şi ancadramanente. S-au păstrat cât de cât, aşa că până şi azi reuşesc să te uimească prin simetria lor.
Întregul ansamblu arhitectonic e orientat pe lungime, dominând caracterul de orizontalitate. Avea şi etaj, poartă de acces (de secol XVIII), precum şi un sediu al administraţiei pontificale (datat 1796) şi un hambar. Au dispărut aproape în totalitate, în principal datorită furturilor. În schimb, a rămas capela. Mai precis, 3 din cei 4 pereţi exteriori, plină de bălării şi bucăţi de ziduri prăbuşite. 
 
citeste totul despre: