Atrocităţile armatei sovietice „eliberatoare“ în oraşele din Alba. Cum se ascundeau femeile pentru a scăpa de agresiunile soldaţilor ruşi

Atrocităţile armatei sovietice „eliberatoare“ în oraşele din Alba. Cum se ascundeau femeile pentru a scăpa de agresiunile soldaţilor ruşi

Intrarea armatei sovietice în oraşele din Alba în anul 1944 a însemnat o serie întreagă de atrocităţi cu victime în rândul populaţiei locale. Crime, violuri şi deportări în Siberia

Ştiri pe aceeaşi temă

Glorioasa armată ”eliberatoare” sovietică a ajuns în judeţul Alba în septembrie 1944, venind dinspre Sibiu. ”Erau în realitate grupuri de soldaţi înfometaţi cu apucături de barbari”, astfel descrie istoricul Tudor Roşu, de la Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, acţiunea armatei ruse în această zonă a ţării.
 
La Alba Iulia, ruşii au căutat alcool şi au găsit ”paradisul” în pivniţele Episcopiei Roman-Catolice, unde era depozitul de vin al bisericii. După ce se îmbătau, căutau ”hăzăici”. Femeile, mai ales cele tinere, se ascundeau pe unde puteau: ”m-am ascuns o vreme cu celelalte lucrătoare din croitorie (…) într-o încăpere secretă (…) ieşeam numai noaptea să luăm apă şi hrană. Tremuram toate să nu ne găsească. Copiii întrebau mereu de mine. Nu-i vedeam decât noaptea, când dormeau” descria o femeie groaza acelor zile.
 
”La imaginea terifiantă cu iz medieval contribuiau din plin cazacii călări. În localităţile aflate pe direcţia ”glorioasei” armate roşii s-au petrecut obişnuitele episoade barbare. De exemplu, în doar 24 de ore, la 26/27 septembrie 1944, au fost devastate pe teritoriul judeţului Alba 87 de magazine, 1559 de locuinţe, au fost luaţi 154 de cai, s-au înregistrat 3 morţi, 2 răniţi, 37 de femei violate etc”, astfel a descris Tudor Roşu ceea ce s-a întâmplat.

 
Acesta a descoperit o serie de atrocităţi, petrecute în vecinătatea municipiului. La Oarda, sovieticii au ajuns în sat deşi era în afara şoselei Sibiu – Cluj, în perpetua lor căutare de femei, oi, vite şi ceasuri. Martorii evenimentelor îşi aminteau că teama era de nedescris, ”mai ales după ce un rusnac, cu ochii lunguieţi şi tuciuriu, a intrat într-o casă unde a dat peste un bătrân cu nora acestuia, având copil mic. A încercat să o violeze. Bătrânul a luat o furcă şi a sărit să-l lovească. Rusul l-a împuşcat cu o rafală de armă, apoi, la împotrivirea femeii şi ţipetele copilului mic, i-a împuşcat (…) Pe o tânără ieşită cu flori la poartă au luat-o pe tanc, la Oarda de Jos. A fost găsită moartă, violată şi împuşcată, la Sântimbru”.

 
Sebeşul a fost asociat imediat cu Germania de către ruşi, din cauza populaţiei săseşti numeroase. Acţiunile lor din oraş au fost fără milă. S-au năpustit în gospodăriile oamenilor, susţine istoricul de la Muzeul Uniri, jefuind tot ce întâlneau în cale: ”Au fost împuşcaţi bărbaţi şi violate femei la drumul mare. Ulterior, saşii au fost primii care au avut de suferit de pe urma represiunii bolşevice. Oraşul Sebeş a fost transformat în lagăr şi centru de ridicare a saşilor. Vânătoarea de oameni a vizat, în principiu, bărbaţi între 17 şi 45 de ani şi femei între 18 şi 30 de ani, din Sebeş, Petreşti, Pian, Câlnic, Vingard, Vinţu de Jos etc, iar aceştia au fost deportaţi în Rusia, în lagăre de muncă”.
 
Alte amintiri ale oamenilor din satele de pe traseul Armatei Roşii, sunt legate de ”dexteritatea” cu care aceştia retezau cu baioneta capetele păsărilor din gospodării, de adăpostirea fetelor tinere în pădure sau pe câmp. ”Stăteam ascunse toate într-o boaghie de jichi. Aveam o intrare astfel încât să nu se vadă. Tata ţinea furca la poartă”, îşi aminteşte o femeie din Şeuşa, care în acel moment avea 15 ani.
   
 
citeste totul despre: