Începuturile comunismului la Alba Iulia: agresiunea asupra liderilor ţărănişti din sediul Băncii Izvorul

Fosta Piaţă Mihai Viteazul din Alba Iulia, unde îşi avea sediul Banca Izvorul

Pentru peisajul political României anului 1946 nu era nimic neobişnuit ca aşa-zişii simpatizanţi ai guvernului majoritar comunist să atace furibund adunările opoziţiei. Tabloul făcea parte dintr-un plan macabru, creionat la Moscova şi pus în aplicare sub protecţia kalashnikov-urilor Armatei Roşii, care nu lăsa nimic la voia întâmplării.

Într-o ţară în care numai cu un an şi ceva înainte, membrii Partidului Comunist numărau cu indulgenţă 1.000 de suflete, luna noiembrie trebuia să consfinţească victoria totală a comuniştilor în alegerile ce urmau să aibă loc. În judeţul Alba comuniştii aveau în Partidului Naţional Ţărănesc cel mai puternic adversar, care în condiţii normale ar fi câştigat lejer alegerile din toamnă. Dar în prima jumătate a anului 1946,aproape orice adunare a ţărăniştilor fuseseţinta agresiunilor detaşamentelor speciale ale Blocului Partidelor Democratice, o alianţă a forţelor politice pro-comuniste. În pofida acestor intimidări, liderii ţărănişti continuau să se organizeze, dar evenimentele petrecute la Alba Iulia în ziua de sâmbătă, 3 august a anului 1946 aveau să-i pună în mare dificultate.

Cum a fost împuşcat liderul comuniştilor din Alba Iulia

”Astăzi 3 august 1946, orele 10, conducătorii Partidului Naţional Ţărănesc – Maniu din judeţul Alba în număr de 30 membri, s-au întrunit la Banca Izvorul din localitate. Cu această ocazie fiind târg săptămânal mulţimea care se afla în piaţă a pătruns în sediul băncii pentru a participa la adunare cu care ocazie s-au ivit unele discuţii între membrii PNŢşi alte persoane din FND. În timpul ciocnirilor numitul Dumitrescu Gheorghe, membru PCR voind să intre în localul băncii a fost împuşcat de către notarul public epurat Şandru Gheorghe din comuna Ighiu”, relata sec unul dintre rapoartele poliţiei locale.

„Totuşi, parcurgând stufosul dosar al cazului, depozitat în arhivele Consiliului Naţional pentru

 Studierea Arhivelor Securităţii, descoperim că lucrurile nu au stat chiar aşa.Într-adevăr, în dimineaţa zilei de sâmbătă, undeva în jurul orei 10, în sediul Băncii Izvorul (foto dreapta), situat în Piaţa Mihai Viteazul (actuala Piaţă Iuliu Maniu), avocatul Ioan Pop, preşedintele organizaţiei judeţene PNŢ, convocasecomitetul de conducere pentru a desemna candidaţii la alegerile din toamnă. Prezenţa lor în această locaţieera explicabilă prin faptul că sediul partidului fusese confiscat de curând de autorităţi, iar la societatea bancară albaiuliană preşedinte era acelaşi Ioan Pop. Era o acţiune riscantă ţinând cont de modul violent în care fuseseră dispersate astfel de întruniri la Aiud şi Câmpeni, de grupuri organizate de muncitori. Numai că liderii ţărănişti nu credeau că astfel de lucruri puteau să se întâmple chiar ziua, în amiaza mare, în centrul oraşului. S-au înşelat teribil, pentru că imediat ce au intrat în sediul băncii au fost atacaţişi luaţi la bătaie de 40 de persoane”, a spus istoricul Liviu Zgârciu de la Muzeul Unirii din Alba Iulia.

În bulversarea creată s-au tras şi câteva focuri de armă, fiind împuşcat chiar secretarul organizaţiei locale a PCR-ului, Dumitrescu Gheorghe. În vârstă de 29 ani, acesta figura în acte ca fiind născut undeva pe lângă Râmnicul Sărat, dar domiciliat în Alba Iulia, la Partidul Comunist Român. Interesantă era atât adresalui, dar şi declaraţia pe care a dat-o, pe patul spitalului, despre cele întâmplate: ”în timp ce mă găseam în faţa Băncii Izvorul, am fost împuşcat din grup, unde se găsea adunat Partidul Naţional Ţărănesc, cu trei cartuşe”.Bărbatul a fost lovit de trei gloanţe, dintre care două, conform certificatului medical eliberat de spitalul din Sebeş, l-au nimerit în fund.

Muncitori aduşi special ca să-i bată pe ţărănişti 

Cei 30 de membri ţărănişti, asupra cărora s-a abătut atât de violent furia comuniştilor erau în cea mai mare parte eraupersonalităţi locale:Eugen Hulea, Silviu Cărpinişan, Ion Berciu, Ioan Popa-Zlatna, Pompiliu Medrea, Nicolae Todoran,Ioan Dumitrescu, Ioan Cusuţa,fost primar al Sebeşului între anii 1919-1920, Nicolae Marcu, Nicolae Creţiu, Ieronim Păstrăv, Lucian Munteanu, Ioan Pop sau Ioan Simu. Aceşti oameni erau ţinta unor scandări de genul: ”Jos fasciştii şi huliganii!!”. Dar mai mult decât atât, deşi erau figuri cunoscute şi respectate în Alba Iulia,toţi au fost agresaţi, cei maişifonaţi ieşind Ioan Pop şi Ioan Simu. Cel din urmă, protopop greco-catolic din Sebeş, pe atunci în vârsta de 72 de ani, a fost lovit puternic în cap, pe la spate, cu un scaun şi cu o lampă electrică, pe când încerca să iasă afară din sală. De asemenea, Ioan Pop fusese bătut cu o aşa sălbăticie, încât pentru a-l interoga, organele de anchetă s-au văzut nevoite să se deplaseze la domiciliullui, unde era imobilizat la pat.

Majoritatea agresorilor era din alte localităţi, precum Iclandul Mare, Mureş, Hotin, Argeş, Hunedoara sau Orăştie.Nu era vorba de o coincidenţă, ci de o acţiune premeditată. Cu vârste cuprinse între 20 şi 30 de ani, mai toţi erau membri ai Partidului Comunist Român. Printre ei şi o domnişoară care se făcuse remarcată prin felul în care lovea cu scaunul pe toţi cei îmbrăcaţi în haine preoţeşti. Despre cum au ajuns la Alba Iulia, putem deduce din relatările martorilor. ”Am observat un camion în strada Nicu Filipescu şi alţi muncitori în grupuri pe stradă strigându-se în limba maghiară să se grăbească că începe adunarea”, a declarat poliţiei avocatul Titu Matei din Alba Iulia.

În schimb, localnicii implicaţi, dintre care mai cunoscut era poate primarul comunei Berghin, Ispas Duşa, în vârstă de 36 de ani, se declarau doar simpatizanţi ai comuniştilor, menţionând că s-au alăturat grupului doar în piaţă. Dar cât de uşor puteau fi manevraţi realizezi doar şi citind mărturia unuia dintre ei, albaiulianul Ioan Beldeanu, de 25 de ani: ”Eu ca de altfel şi restul munictorilor din Alba Iulia am aflat că în ziua de 3 august 1946 va avea loc o întrunire a conducătorilor Partidului Naţional Ţărănesc cu scopul de a se proiecta şi aranja împuşcarea unor muncitori”.

Vinovaţi au fost scoşi liderii PNŢ

Adevăraţii vinovaţi nu aveau să păţească nimic. Cei traşi la răspundere vor fi liderii ţărănişti, 10

dintre ei arestaţi chiar în aceiaşi zi, iar alţi 12 în noaptea următoare. Deşi instrumentarea cazului a fost dată pe mâna procurorului Taflan Aurel, caracterizat ”drept un bun democrat”, un motiv suficient pentru autorităţi ”să întrevadă că cercetările se vor efectua în mod obiectiv”, singurul pedepsit a fost Ioan Pop (foto dreapta). Din fericire, Eugen Hulea, Ion Berciu, Ioan Popa-Zlatna, Silviu Cărpinişan şi ceilalţi au fost achitaţi. Pentru unii dintre ei era doar începutul calvarului, fiindcă în scurt timp se vor întoarce în infernul puşcăriilor şi lagărelor comuniste.

”Pentru comunişti acţiunea îşi atinsese scopul, din acel moment încetând orice manifestare politică publică a opoziţiei în Alba. Mai mult chiar, liderii ţărănişti fuseseră intimidaţi în asemenea hal, încât mulţi dintre ei s-au retras treptat din politică. Spre exemplu, chiar Ioan Pop a demisionat din funcţia de preşedinte al partidului şi a încercat să scape de condamnare, internându-se timp de 7 luni la Spitalul Militar din Sibiu”, a precizat istoricul Liviu Zgârciu. Măsluite grosolan, alegerile din luna noiembrie au consfinţitşi în Alba, ca de altfel în toată România, victoria comuniştilor. Din cele şase mandate de deputaţi pe care judeţul Alba le oferea, cinci au fost obţinute de comunişti şi aliaţii lor, care formau Blocul Partidelor Democratice, şi doar unul singur de PNŢ.