500 de ani de locuire neîntreruptă în fortificaţia preistorică de la Teleac. Situl de lângă Alba Iulia, unic în Europa

Situl preistoric de la Teleac este considerat de arheologi la fel de important ca Cetatea de la Micene, centru al civilizaţiei greceşti ridicat cu două milenii înainte de Hristos. Aşezarea fortificată de la sfârşitul epocii bronzului este cercetată  în cadrul unei tabere internaţionale de arheologie.

Situl arheologic de la Teleac, datat la sfârşitul epocii bronuzului, este inclus din 2010,  într-un amplu proiect internaţional de cercetare ştiinţifică, „Forging Identities“,  finanţat de Uniunea Europeană, la care Muzeul din Alba Iulia este partener. Specialiştii susţin că prin suprafaţa pe care se întinde, peste 30 de hectare, este cea mai mare locuinţă princiară ridicată în preistorie în Europa Centrală şi de S-E, cercetată până acum.

„Reşedinţa princiară de la Teleac acoperă o realitate a Europei epocii bronzului, a aşezărilor înconjurate cu şanţuri, valuri de pământ şi fortificaţii din lemn, unde-şi aveau reşedinţa conducătorii unor uniuni tribale. Cel mai probail aici ne aflăm în faţa unei reşedinţe care acoperea  o bună parte a centrului şi sudului Transilvaniei, la confluenţa Ampoiului cu Mureşul, asigura controlul resurselor de sare de pe valea Mureşului, şi a celor de aur, argint şi cupru din Munţii Apuseni“, a explicat Horia Ciugudean, arheolog la Muzeul Unirii, care coordonează tabăra internaţională de arheologie de la Teleac.

Turnul Jidovarului, observator militar

Specialşiştii susţin că, date fiind elementele de arhitectură descoperite, aici nu a fost o aşezare comună, ci una princiară. Ca dovadă principală aduc o movilă de pământ, cunoscută de localnici sub numele de Turnul Jidovarului.

„Turnul Jidovarului, o movilă enormă de pământ, ascunde în interior o structură din lemn, cel mai probabil un turn locuinţă, asemănător cu cele cunoscute în perioada dacică. Era amplasat în punctul cel mai înalt al aşezării, era un veritabil observator, avea vizibilitate până în munţii Trascăului, iar în sud până spre Sebeş-Cugir. Acest turn este fără precedent în alte aşezări fortificate din spaţiul Europei de S-E.

Aşezarea se remarcă şi prin bogăţia şi diversitatea vaselor de ceramică şi a pieselor din metal. Cercetările coordonate de arheologi români şi germani se bazează pe ultimele tehnologii folosite pe şantierele arheologice. Complexele de locuinţă din secolul VII î.Ch, dar şi gropile în care se puneau vasele de ceramică aduse drept ofrande, în cadrul unor ritualuri, au ieşit la lumină, după ce s-a folosit cu succes tehnica magnetometrului cu protoni. Prin scanarea subterană, specialiştii află cum erau aliniate locuinţele în interiorul fortificaţiei. Tehnologia i-a dus şi la valul de apărare din pământ, o adevărată acropolă a aşezării unde locuiau tocmai membrii elitei militare şi cei care practicau magia.

Locuire permanentă,  o jumătate de mileniu

Pentru scoaterea la lumină a obiectelor din fier se folosesc detectoarele de metale, care depisteză artefactele până la o adâncime de 40 de centimetri. „În urma cercetărilor din această vară, a ieşit la iveală o faleră, care acoperea pieptul unui personaj de rang înalt şi de care era prins un pandantiv, simbol al puterii, care a aparţinut unui membru al aristocraţiei militare, care conducea această zonă. Noi facem doar săpături punctuale, acolo unde avem semnale că sunt artefacte“, a mai punctat Ciugudean.  Datarea fragmentelor de os se face cu ajutorul metodei Carbon 14.

Specialiştii spun că soluţiile de cercetare sunt nondistrucive şi aduc informaţii preţioase despre modul în care era organizată locuirea în interiorul fortificaţiei. În plus, au fost găsite şi o fibulă din bronz din secolul II î.Hr, una care atestă prezenţa romanilor în zonă, dar şi vărfuri de săgeţi in fier de la începutul secolului XI d.Hr.

Prin datarea cu carbon s-a stabilit că la Teleac a existat o locuire neîntreruptă timp de o jumătate de mileniu, între secolele XI-VII î.Ch.  „Este o continuitate impresionantă a fortiificaţiei princiare de la Teleac şi cel mai probabil a fost utilizate şi ulterior“, a încheiat Horia Ciugudean.

La cercetările din această vară, care durează trei săptămâni, participă şi 16 specialişti din străinătate, inclusiv de la prestigiosul Institut de Arheologie din Berlin, unul din partenerii principali ai proiectului.

„Fortificaţia de la Teleac permite studierea unui sediu de principe, chiar de rege. Este mai mare decât fortificaţia de la Micene, centru al civilizaţiei greceşti, şi la fel de important.  Cel mai probabil, aici a fost un oraş capitală. Avem un oraş de jos, unul de mijloc şi o acropolă. Este un sit foarte interesant“, a spus Nikolaus Boroffka, arheolog la Institutul de profil din Berlin, colaborator al Muzeului Unirii. Cercetările prin acest proiect internaţional se vor finaliza în 2012.

3% din suprafaţa sitului, cercetată

Arheologii propun şi amenajarea unui parc arheologic, în care să fie reconstituite porţiuni din fortificaţia de pământ şi lemn, dar şi amennajarea unor ateliere folosite în preistorie la de turnare a pieselor  din bronz şi de topire a cuprului.

Primele săpături la Teleac au avut loc în 1959 sub coordonarea arheologilor de la Muzeul Naţional al Unirii şi Institutul de Arheologie din Cluj Napoca şi au fost continuate în perioada 1978-1987. Punctul culminant a fost atins anul trecut, când la Teleac a fost deschisă o tabără internaţională de arheologie.