San Francisco – mult mai mult decât oraşul Golden Gate

San Francisco, California este un oraş mai european decât altele, dar nu se limitează doar la Golden Gate. Puteţi să-l luaţi la pas sau cu transportul în comun, dar oraşul vă va dezvălui din cultura americană, puţin câte puţin.

San Francisco pare cel mai european oraş din Statele Unite ale Americii, deşi cultura locală se vede şi e prezentă în permanenţă peste tot. Nu l-am văzut ca turist decât foarte puţin, dar locurile culturii moderne se pot evidenţia, mult mai bine decât celebrul Golden Gate.

Primul sfat din San Francisco este: dacă aveţi o zi, nu vă duceţi ţintă către Golden Gate. Aveţi şanse să fiţi dezamăgiţi total. Traseul meu s-a desfăşurat de la gara trenurilor de navetişti, Caltrain, pe strada Embarcadero, care urmează fostele docuri din golf, acum încă funcţionale sau transformare în restaurante, până la Fishermen’s Wharf, una dintre cele mai mari atracţii turistice din San Francisco. De acolo, am decis să luăm un taxi către Golden Gate, deoarece sistemul de transport e destul de complicat. Nu vă aşteptaţi ca vreun taximetrist să fie american pur-sânge. Am avut probleme de a mă înţelege cu etiopieni, chinezi sau portoricani. De la Fisherman’s Wharf la Golden Gate taxiul a costat aproximativ 20 de dolari, care nu este foarte mult. De altfel, taxiurile nu sunt foarte scumpe în zonă, dacă aveţi nevoie de un drum rapid prin oraş.

Dezamăgirea a fost mare la Golden Gate. Pe lângă pierderea telefonului în taxi, podul nu se putea vedea dinspre oraş. De ce? Sub şi deasupra lui se formează foarte des o ceaţă groasă. Nu vedeam nici măcar un pilon, iar dacă în metropolă erau 25-26 de grade şi soare, la Golden Gate era frig. Înarmaţi-vă cu o pelerină, un trenci sau o geacă serioasă. Altfel nu vă veţi putea bucura de el. În schimb, dacă vreţi să vă asiguraţi că-l vedeţi, mai daţi nişte bani pe un autobuz de la Golden Gate şi treceţi podul până spre oraşul Sausalito. De acolo, şansele sunt mult mai mari să îl vedeţi. Nu costă mai mult de patru dolari şi se ia fix de lângă magazinul pentru turişti. Nu vă entuziasmaţi. Golden Gate nu e aşa spectaculos pe cât pare, dar e un lucru de vizitat, dacă tot aţi ajuns în San Francisco.

Pe malul golfului şi prin centru

San Francisco fascinează aşa cum Lisabona atrage turiştii în Europa. Drumurile sale abrupte, tramvaiele care urcă aproape vertical, acestea sunt principalele atracţii. Puteţi să începeţi, dacă ajungeţi la gara Caltrain, cu un tur pe jos al debarcaderului. Este un drum de doi kilometri prin trecutul oraşului, prin locurile unde stau andocate yahturile cele mai rapide din lumea, care participă la „America’s Cup“, sponsorizată de Oracle şi de fondatorul său, Larry Ellison. Atracţia turiştilor, care nu este neapărat şi cea mai plăcută este Fishermen’s Wharf. Întâlniţi aici restaurante cu specific pescăresc, dar toate au şi preparate obişnuite, dacă nu vă atrage peştele. Pentru o masă la Bistro Boudin, amplasat chiar vis-a-vis de Wharf am plătit 30 de dolari, iar acest lucru a însemnat o bere locală şi carne de vită cu o garnitură de cartofi. San Francisco nu pare cel mai scump loc, chiar şi în restaurantele turistice, deşi veţi găsi nenumărate buticuri mici în care să vă ascundeţi.

La Alcatraz şi Union Square

De la Fishermen’s Wharf puteţi să faceţi o excursie cu feribotul către Alcatraz, fosta închisoare de maximă securitate, acum transformată în muzeu. Îmbarcarea nu se face de la Pier 41, unde este Wharf, ci de la Pier 33. Compania se numeşte Alcatraz Cruises, iar un tur cu feribotul, care include şi o vizită la muzeu costă 62 de dolari pentru adulţi şi 42 de dolari pentru copiii de până la 11 ani. Da, San Francisco este un oraş muzeal scump. Puteţi să fiţi un turist care trăieşte în restaurante şi mergând pe jos sau cu transportul public, dar dacă vă plac muzeele, acestea ar putea să vă coste mult.

Centrul San Francisco este considerată Union Square, o piaţă publică la 3,5 kilometri de Wharf. Ea a fost transformată în 1850. Este centrul de ceremonii al oraşului, iar lângă ea aveţi magazinul Macy’s. Pentru cei care adoră cumpărăturile, acela este locul potrivit. Pentru a ajunge la Union Square, dacă sunteţi în apropiere, puteţi folosi şi celebrele tramvaie. Pentru o zi plătiţi 13 dolari, iar un bilet costă cinci dolari. De altfel, restul transportului, care constă în autobuze şi troleilbuze, costă patru dolari, dar trebui să aveţi bani întregi sau card, pentru că şoferii nu dau rest, iar biletele pot fi achiziţionate doar din mijloacele de transport în comun. Dacă sunteţi fani Apple, puteţi să o luaţi pe jos un kilometru pe Post Street şi apoi pe Kearny Street pentru a ajunge la Yerba Buena Gardens, un loc de evenimente unde Apple şi-a prezentat produsele de-a lungul timpului.

Ziua meciului

Fără să ştiu foarte multe despre fotbalul american sau despre baseball, am simţit aceste sporturi ca o cultură a familiei în San Francisco. Oraşul are două echipe care contează: 49ers este echipa de fotbal American, iar Giants este echipa de baseball. Pentru că în SUA se joacă după un sistem destul de complicat, ce nu merită explicat, m-a surprins recurenţa acestor meciuri. Pentru cele câteva zile cât am fost în Silicon Valley, am folosit trenul de navetişti, numit Caltrain. Acesta are staţia lui specială în San Francisco şi opreşte în fiecare oraş de-a lungul Văii de Siliciu. Trenuri simple, americane, le vei recunoaşte după culorile alb-roşu cu care sunt ornate. În nicio zi în care m-am deplasat cu trenul nu au lipsit suporterii.

Plec din Sunnyvale, un orăşel-fantomă la 60 de kilometri de oraşul mare. De dimineaţă, foarte de dimineaţă, spre oraş pleacă familii îmbrăcate în tricourile celor de la Giants sau 49ers. Au bucăţi de brânză ornamentale în cap, mănuşi cu degete uriaşe şi mingi de baseball pe care le-ar dori semnate la meci. Dimineaţa nu e atât de aglomerat în Caltrain, care pentru acea distanţă, costă 14 dolari (un abonament de o zi). De altfel, Silicon Valley este împărţit în cinci zone, care au preţuri diferite, iar Caltrain-ul parcurge aproape 100 de kilometri la fiecare cursă.

Spectacol e, în schimb, seara când suporterii celor două echipe se urcă de la staţia Caltrain Central, din San Francisco sau de la staţia South San Francisco (patru staţii înainte de capătul liniei). La marginea oraşului, în districtul industrial, coboară fanii 49ers, care încing grătare pe marginea drumului. E o sărbătoare de familie, una tipic americană. Mai moderni sunt cei de la Baseball, care se duc spre stadionul AT&T Park, amplasat strategic chiar lângă gară. Toate barurile din apropiere sunt pline. Fete, băieţi, familii şi copii mici. Aşteaptă meciul care va începe peste două-trei ore. Pentru că sportul la americani pare o sărbătoare de familie, care se repetă o dată la două zile, în timp ce au răbdare să ia trenul vreme de zeci de kilometri.

Cultura urbană a unui oraş cu gay şi beatniks

Dacă vreţi să trăiţi un pic din cultura din San Francisco, încercaţi districtul Castro dar şi un bar de unde a pornit cultura Beat. Castro nu este pentru cei cu minţi înguste, deoarece din start este districtul majoritar al comunităţii gay. Deşi localnicii spun că nu mai este ce a fost, din cauza promovării turismului în zonă, rămâne un loc istoric de vizitat. Către Castro, drumul este destul de complicat, deoarece este de aproape şase kilometri din Union Square.

Districtul Castro, unul în plină creştere de business este localizat între străzile Castro şi Market. Majoritatea comunităţii gay a fost concentrată aici, deşi între timp s-au extins. Districtul s-a transformat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când soldaţii homosexuali erau decomisionaţi în San Francisco. Mulţi şi-au cumpărat case în Castro, iar apoi a pornit afluxul de homosexuali în această zonă. Momentul în care Castro şi-a arătat puterea a fost 1967, în timpul festivalului „Summer of Love“. Apoi, în 1973 Harvey Milk s-a mutat în cartier şi-a deschis magazinul „Castro Camera“ şi a început mişcarea de activism gay. „Castro Camera“ a fost refăcut ca un muzeu pentru Milk, cu ocazia realizării filmului biografic despre viaţa acestuia, care l-a dus de la activism gay, la membru în consiliul legislativ din San Francisco, la un asasinat la vârsta de 58 de ani.

Nu vă recomandăm să intraţi prin Castro dacă sunteţi mai închişi la minte, dar dacă vreţi să trăiţi cultura aceasta, puteţi să vă duceţi în taverna „Twin Peaks“, considerată primul bar pentru comunitatea LGBT din Statele Unite ale Americii care avea geamuri transparente şi care există şi astăzi. De asemenea, o altă oprire obligatorie este „Hot Cookie Bakery“, unde se servesc cele mai bu ne macarons locale, dar şi prăjituri cu forme diverse.

Cultura beatnik

Generaţia Beatnik s-a născut după Al Doilea Război Mondial, cu ajutorul unor scriitori care au devenit iconici între timp. Cultura Beat refuza standardele tradiţionale, avea un stil inovator, adora drogurile şi experienţele psihedelice, dar şi sexualitatea alternativă. Pentru documentarea ei, începeţi cu cartea lui Jack Kerouac, „Pe Drum“.

Localnicii recomandă ca pentru a simţi cultura Beat să vă duceţi la cafeneaua Vesuvio, acolo unde a renăscut această cultură în San Francisco. Este amplasat strategic pe aleea Jack Kerouac. Este fix la 1,6 kilometri de Fisherman’s Wharf, dacă o luaţi pe bulevardul Columbus. Cocktail-urile costă 8 dolari, dar puteţi alege şi preparatul special, numit „The Jack Kerouac“, care conţine, rom, tequila, suc de portocale şi lime. Evident, pentru cei plini de curaj, există alternativa unui absinth. Pentru cele mai simple băuturi, ca peste tot, preţurile sunt mai mult decât decente. O bere la halbă costă cinci dolari. E considerat nu atât un loc pentru turişti, cât un spaţiu în care se adună lumea pentru şedinţe de brainstorming şi discuţii intense. Are o combinaţie de stil şi melancolie pentru timpuri trecute.

Peste stradă de Vesuvio Cafe găsiţi Beat Museum. Biletele costă 8 dolari, intrarea fiind universală. Dacă vreţi să că cumpăraţi ceva de acolo, alegeţi cărţile, nu produsele de comerţ divers, cum ar fi cănile sau tricourile. 

Sfaturi Utile

• Pentru a ajunge în Statele Unite ale Americii aveţi nevoie de viză de turist, adică de categoria B. Taxa este de 160 de dolari, care se achită la oficiile BRD din ţară. După programarea realizată online, la ambasada de pe Bulevardul Liviu Librescu din Bucureşti vă prezentaţi la ora stabilită. Procesul durează aproximativ o oră.
• Verificaţi cardurile înainte de plecarea în SUA. Cardul meu, considerat de credit în România, nu a fost acceptat la magazine decât după ce am spus că e card de credit.
• La restaurant, pe bon scrie cât să lăsaţi bacşiş. La majoritatea, acesta nu este trecut direct în notă.

Preţuri

• Transport cu tramvaiul – 5 dolari
• Transport cu troleilbuzul – 4 dolari
• Feribot către Alcatraz  - 62 de dolari
• Prânz la restaurant – 30 – 35 de dolari
• Prânz la Fast Food – 10-15 dolari
• Preţul ţigărilor – 5-6 dolari
• Tren prin Silicon Valley – 14 dolari pentru 70 de kilometri (bilet pe o zi)
• Taxi – 3,5 dolari pornirea, 1,1 dolari pe milă
• Traversare  Golden Gate – 4,25 de dolari

*de cele mai multe ori la acestea se adaugă taxe după cumpărarea produsului. Preţul afişat este fără taxe, aşadar fiţi pregătiţi să daţi oriunde mai mult decât vă aşteptaţi.