VIDEO Daily Mail „demontează“ afacerea Dracula. „Friptura tâlharului, sicrie şi adevăratul Vlad: La vânătoare, pe urmele faimosului vampir din Transilvania“

Din seria ce lucruri „noi“ şi scandaloase mai descoperă britanicii despre români şi România, jurnalista Hilary Macaskill scrie în Daily Mail un amplu articol despre vizita pe care a făcut-o recent în Transilvania, ocazie cu care a văzut cu propriii săi ochi cum ducem turiştii străini de nas cu mitul lui Dracula.

„Îmi doream de mult timp să vizitez Transilvania pentru a admira scena rurală, mai ales că au existat mereu dovezi ale unei vieţi rurale care s-a schimbat extrem de puţin de-a lungul anilor, cu şarete trase de cai, pline cu lemne şi cu „snopuri“ de găini care atârnă din căruţe. Dar mulţumită nuvelei scrise de Stoker şi a vreo 200 de filme inspirate de această operă, Transilvania a devenit sinonimă cu Dracula. Am venit aici pe urmele unei creaţii imaginare sau, ca să fiu mai exactă, să descopăr ce a inspirat acest personaj: conducătorul din secolul 15 Vlad Ţepeş, aşa cum era cunoscut, graţie pedepsei favorite pe care o aplica duşmanilor“, scrie Hilary Macaskill.

Cum era de aşteptat, jurnalista a sosit aici cu textul scris deja în cap, prin urmare a bătut locurile comune unde ajunge tot turistul excitat de ideea de vampiri. S-a cazat la Hotel Castel Dracula, localizat în pasul Borgo, aşa cum menţionează englezoaica, pasul Borgo, cel despre care aminteşte Stoker în celebra carte fiind, de fapt, Pasul Tihuţa.

Ce-i drept, Ţepeş nu a avut niciodată un castel aici, dar bineînţeles că turiştii se mulţumesc şi cu un hotel tematic numit Castelul lui Dracula. „Cocoţat pe un promontoriu deasupra trecătoarei, cu faţada inundată de o lumină roşie şi cu foaierul plin de cranii de animale şi imagini cu lilieci şi corbi, această punere în scenă nu are darul să te liniştească. În dormitor am găsit o hârtie cu „sfaturi pentru oamenii care îşi petrec noaptea la Castelul lui Dracula“, se minunează jurnalista.

Ironică, Macaskill menţionează că ea şi însoţitorul ei au fost „singurii oaspeţi de la hotel“ în noaptea respectivă, cu toate că „Dracula este o mare afacere pentru România în această perioadă – există chiar şi un vin al lui Dracula (roşu, bineînţeles) – deşi planurile pentru un parc tematic au fost amânate în urmă cu un deceniu“, se referă aceasta la proiectul Dracula Park, pentru a sublinia faptul că românii poate că îşi doresc să dezvolte un business înfloritor pe spatele lui Dracula, dar nu se prea pricep să facă ceva constructiv în acest sens, ci doar încropeli.

Într-adevăr, pentru a păstra tenta ironică, probabil că românii ar avea câte ceva de învăţat de la britanici în ceea ce priveşte exploatarea unui simbol, aşa cum se întâmplă în Marea Britanie, unde Casa Regală Britanică este o vacă grasă de muls pentru fiecare comerciant, dacă te gândeşti numai la Londra, unde dai la fiecare pas de magazine de unde poţi să-ţi cumperi o cănuţă, o ceşcuţă, o farfuriuţă, un kitschuleţ imprimat cu Dracul..., pardon, chipul unui membru al familiei regale. 

La o zi după ce am sosit la hotel, ni s-a făcut un tur al criptei locaţiei, încăpere unde ni s-a spus că Dracula dormea în coşciugul său. Ghidul nostru, Maria, învăluită într-o mantie, ne-a condus pe treptele din lemn care scârţâiau, la lumina pâlpâitoare a unei lumânări, într-o pivniţă unde trona un sicriu roşu. Ne-a explicat, în timp ce stăteam lângă el, că înauntru sunt nişte oase. Nu am vrea să le vedem? Ei bine, da, bineînţeles. În acest moment, flacăra lumânării a pâlpâit şi cu un răget cutremurător, o siluetă a sărit din coşciug şi a luat-o la fugă pe scări, a mai povestit jurnalista.

Bela Lugosi, în filmul „Dracula“, ecranizarea din 1931 FOTO Cinemagia

Mai departe, Hilary Macaskill a cinat şi în salonul Jonathan Harker, botezat după numele personajului din cartea lui Stocker, de la Hotel Coroana de Aur, în apropiere de Bistriţa, loc ai cărui pereţi sunt împodobiţi cu citate din Dracula“, după cum a observat jurnalista. „Am comandat friptura tâlharului, fel de mâncare savurat de Harker în carte (bucăţele de şuncă, ceapă şi vită, totul asezonat cu piper roşu, înfipte în ţepuşe, apoi rumenite deasupra focului)“, mai spune aceasta.

Macaskill şi-a continuat „vânătoarea“ la Sighişoara, locul unde s-a născut Vlad Ţerpeş, „o cetate din secolul 12, acum parte a Unesco World Heritage“, după cum menţionează, arătând că „locuinţa unde s-a născut Vlad este acum restaurantul Casa Vlad.“
Chiar dacă restaurantul Casa Vlad era la acel moment închis pentru lucrări de renovare, proprietarii le-au permis jurnaliştilor britanici să admire frescele medievale: „Însă, până şi în acest loc istoric, realitatea şi mitul se amestecă: un tânăr ne-a condus într-o cameră slab luminată de lumânări roşii împrăştiate la baza unui podium în formă de sicriu. «De obicei avem un vampir aici», ne-a spus senin, «dar nu azi». Totuşi, aşteptările nu ne-au fost înşelate pentru prea mult timp, omul ne-a înspăimântat imediat cu un urlet care ne-a dat fiori.“

Bela Lugosi, în filmul „Dracula“, ecranizarea din 1931 FOTO Cinemagia

Din periplul vampiresc al jurnalistei nu a lipsit Braşovul, dar şi o scurtă oprire „Acasă la Dracula“, hotelul din Poiana Braşov care imită „Castelul Bran: „cel mai vizitat obiectiv turistic din România, cunoscut peste tot ca şi Castelul lui Dracula, cu toate că nu are niciun fel de legătură cu nuvela lui Stoker. Nu se află în apropiere de Pasul Borgo, nici nu este în Transilvania, ci în vecinătatea provinciei Valahia. Dar se potriveşte cu legenda, cu stâncile colţoase pe care se înalţă, exact cum sună descrierea făcută de Stoker. Poate că scriitorul, care nu a călcat niciodată prin România şi care a făcut toată documentarea la Muzeul Britanic, a văzut o ilustraţie cu castelul şi l-a inclus în povestea sa“, dezvăluie Macaskill.

Cât despre Castelul Poenari, britanica admite că acesta are, totuşi, legătură cu mitul, relatând momentul în care Vlad Ţepeş a ucis nobilii pe care i-a invitat la castel, drept răzbunare pentru moartea unuia dintre fraţii săi.