Home burnout sau cum să spui că te-ai săturat de casa ta, după mai bine de un an de pandemie

Ţi-a pierit tot cheful de făcut curat, de lucrat lucrezi de pe canapea, chiar dacă ţi-ai amenajat un birou special pentru asta, şi îţi vine să fugi în lume numai la auzul cuvântului „casă”. Cam despre asta e „home burnout” şi explică mai tot ce simţi legat de locuinţa ta în ultimul timp.

Cine ar fi crezut că toată povestea cu pandemia va ţine mai mult de un an? În martie 2020, momentul zero, făceam cu toţii campanie pe Facebook cu hashtagul #StămAcasă folosit de peste 75.000 ori în postări, cu încrederea că va trebui să răbdăm două săptămâni de stat în casă ca să fie totul bine. Doar două săptămâni, după care cuvântul pandemie va fi fost de domeniul trecutului. Acum nici nu mai vrem să auzim măcar cuvântul „casă”, nu mai căutăm activităţi de făcut înăuntru şi aproape că ne-am săturat şi de renovări şi de alte schimbări în amenajare. Lucru care s-ar putea numi, mai simplu, „home burnout”.

Mai precis, burnout este un sindrom psihologic declanşat de stres prelungit, asociat în general cu activitatea de la locul de muncă. Dar în ultimul an, e posibil să simţi că jobul nu e singurul care simţi că te-a „stors” de orice urmă de energie, motivaţie şi entuziasm, şi să-l asociezi cu propria locuinţă.

Cum a trecut casa de la refugiu, la birou, la turnul din povestea lui Rapunzel

Spaţiul pe care îl numim acasă s-a metamorfozat constant în perioada asta. Mai întâi, a devenit refugiu. De unde era un simplu loc de tranziţie în care petreceam, majoritatea, destul de puţin timp, în carantină şi la începutul pandemiei a căpătat rol de protecţie. Şi nu numai.

Apoi, multe companii şi-au mutat activitatea din marile clădiri de birouri în livingul, dormitorul, balconul sau bucătăria fiecărui angajat. Pentru mulţi a fost nevoie de un simplu laptop, alţii au investit mai mult şi şi-au cumpărat şi birouri de lucrat de acasă, şi chiar şi scaune ergonomice, pentru mai mult confort. Tot acasă s-a mutat şi şcoala copiilor, cel puţin uneori, în perioadele în care indicele de infectare se menţinea crescut. Şi tot aici şi sala de sport, studio-ul de dansuri, cursurile de yoga şi multe altele.

La un moment dat, acasă a devenit un loc din care simţeam că nu mai putem ieşi. Restricţiile se tot prelungeau, nu anunţa nimeni finalul pandemiei şi, până recent, încă nu puteam ieşi fără declaraţie pe proprie răspundere după o anumită oră. Aşa că ne-am cam săturat de acasă şi de toate activităţile pe care am învăţat să le facem, între timp, în acest spaţiu ce obişnuia să ne fie drag. Şi dacă simţi şi tu asta, nu-i nimic în neregulă cu tine.

Este firesc să ne simţim încărcaţi de statul acasă, bineînţeles. Suntem fiinţe sociale, iar sănătatea din noi este constant curioasă atrasă de dezvoltare şi descoperirea lucrurilor noi

, explică Livia Căciuloiu, psiholog şi psihoterapeut la Psihomedeor.

Continuarea articolului, aici.