Faţă în faţă cu moartea: fotograful care a stat opt ani printre mafioţi pentru un proiect despre cultura temuţilor criminali
0Inflirtarea într-o familie de mafioţi nu este tocmai uşoară, însă un fotograf a reuşit, în decursul a opt ani, să câştige încrederea unei grupări foarte periculoase din Noua Zeelandă şi să realizeze un proiect fotografic în care rolule principale aparţin criminalilor care au terorizat zona.
Jono Rotman, un fotograf originar din Wellington, capitala Noii Zeelande, s-a zbătut vreme de opt ani să câştige încrederea găştii de mafioţi Mighty Mongrel pentru a avea acces la cultura lor unică, la obiceiurile, dar şi poveştile lor sângeroase. Artistul a fost chiar şi martorul unei lupte dintre familia pe care o analiza şi „Black Power”, un grup rival.
La fel ca orice altă famile de mafioţi, gruparea „Mighty Mongrel”, formată în anii ’60, are reguli stricte în ceea ce îi priveşte pe cei din exterior, dar Rotman a reuşit să se apropie suficient de tare cât să îi includă în proiectul său fotografic. În imaginile-portret de-a dreptul terifiante apar criminali condamnaţi, precum Shane Harrison. Totuşi, drumul artistului spre „inima” găştii nu a fost uşor.
„Mai întâi am vorbit cu un ofiţer care avea relaţii strânse cu gruparea, care m-a pus în legătură cu alte persoane, iar lucrurile au evoluat”, povesteşte Rotman, care a traversat ţara în lung şi în lat, vizitând casele şi cluburile a sute de membri ai găştii, cu chipurile brăzdate de tatuaje şi simboluri naziste, simboluri pentru rebeliunea lor şi răzvrătirea faţă de orice fel de autoritate.
„Istoria lor este teribil de violentă, lucru care m-a indimidat de foarte multe ori. Tot timpul a existat o înţelegere nescrisă că dacă le voi încălca regulile mă vor ucide”, a mai spus el. Rotman le-a explicat foarte clar mafioţilor că intenţia lui este să se concentreze pe cultura lor şi să importalizeze nuanţele artistice ale acesteia, iar în schimb gruparea „Mighty Mongrel” i-a garantat accesul în viaţa ei obscură.
Expoziţia portretelor a iscat numeroase controverse în rândul populaţiei, mai ales că printre fotografiile expuse se găsea şi portretul lui Harrison. „Munca mea nu este despre cine ce a făcut, ci despre o anumită bucăţică de istorie şi cultură a acestei ţări”, a specificat Jono Rotman.