Cum îţi iei cel mai bun brăduţ de Crăciun

Pe piaţa românească sunt mai mulţi brazi de import decât autohtoni FOTO Adevărul

În pieţele şi în magazinele româneşti se găsesc două specii de brazi, una autohtonă şi alta din import. Li se adaugă „bradul argintiu“, care este o specie de molid american, precum şi molizii obişnuiţi. Fiecare specie are avantajele sale.

Brad bogat, cu miros puternic şi care să dureze câteva săptămâni avem şanse mici să găsim, pentru că niciuna dintre cele două specii care se găsesc pe piaţa românescă nu întruneşte toate aceste calităţi. Nu specia românească, Abies alba, este cea mai întâlnită în pieţe şi în hipermarketuri în ultimii ani, ci una care vine din Munţii Caucaz şi care se numeşte Abies nordmanniana sau, popular, brad normandian sau caucazian.

Dacă sunteţi în căutarea unui brad de Crăciun ca în poveşti, cu crengi dese, atunci aceasta este specia pentru care ar trebui să optaţi. „Datorită aspectului bogat, dar şi pentru că rezistă foarte mult (40 - 60 de zile de la tăiere dacă este păstrat în condiţii favorabile de temperatură) «normandianul» este bradul cel mai popular de Crăciun din Europa“, spune Bogdan Furtună, manager de vânzări la Silva Group România, deţinătorul magazinuldebrazi.ro. Încă un atu al acestui brad este că are acele (frunzele) rotunjite, ceea ce îl face plăcut la atingere. El are însă două „imperfecţiuni“: una dintre ele este preţul mai ridicat faţă de cealaltă specie de brad de la noi, iar a doua - nu are mirosul puternic de brad pe care cu toţii ne dorim să-l avem în case de Sărbători.

Preţul avantajos şi mirosul „de Crăciun“ sunt două criterii pe care le îndeplineşte specia românească. Bradul copilăriei multora dintre noi, el împrăştie în încăpere un miros puternic de răşină, dar ramurilor nu prea bogate l-au făcut mai puţin popular în ultimii ani. În plus, el are o rezistenţă mai mică decât cel caucazian, de 15 şi până la cel mult 25 de zile dacă este păstrat în condiţii optime.

Molizii nu sunt indicaţi familiilor cu copii

O alternativă mai ieftină la brazi ar fi molizii, iar oferta este foarte variată pe piaţa românească. Molidul clasic este uşor de recunoscut, după aspectul neîngrijit şi asimetric. O altă opţiune este molidul verde-albastru. „Originar din Colorado, acest molid prezintă culori şi tente de albastru şi verde, combinate, are un puternic miros de răşină, iar simetria este relativ perfectă“, spune Bogdan Furtună. Bradul căruia i se spune argintiu este, de fapt, o specie de molid, „un hibrid originar din nordul Philadephiei, SUA, cu o răşină reactivă la lumină“, completează Bogdan Furtună. Cel mai bun dintre molizi este o specie originară din Munţii Stâncoşi, SUA, care are o coroană bogată, cu o formă perfectă, miros intens de răşină şi un colorit deosebit.

Unul dintre dezavantajele aduse de molizi este acela că au ace foarte ascuţite, care pot leza pielea – produc însă doar iritaţii, nu şi infecţii. Din acest motiv, familiile cu copii şi cele cu animale de companie ar trebui să se orienteze mai degrabă către brazi pentru Crăciun. Un alt dezavantaj ar fi că „rezistă de aproape două ori mai puţin timp decât un brad. Acele brazilor sunt mult mai rezistente, de unde şi preţul mai mare“, explică Sabin Bratu, de la Regia Naţională a Pădurilor „Romsilva“.

Brazii în ghivece se plantează în martie

O alternativă ecologică la brazi şi la molizi o reprezintă, exceptând variantele artificiale, brazii în ghiveci. Aceştia se pot păstra pe o perioadă mai lungă, dar numai dacă sunt păstraţi în camere aerisite frecvent şi udaţi cu 300-1.000 ml de apă zilnic, în funcţie de dimensiunea pe care o au.

Dacă rezistă, brazii din ghivece ar trebui plantaţi în perioada martie-aprilie. Multe persoane au neplăcuta surpriză să descopere însă că ei se usucă după ce au fost plantaţi. Bogdan Furtună ne explică de ce: „Brazii cu rădăcină sunt de două tipuri: cu rădăcină în balot de pământ, extraşi din plantaţii sau brazi crescuţi în ghivece, în plantaţii. Cea de-a doua categorie este recomandată pentru replantare datorită faptului că nu există riscul ca rădăcina să fie afectată la «extragere», ea aflându-se integral în acel ghiveci în care au crescut de mici“. 

Sfaturi pentru a păstra bradul verde

- Indiferent de specie, niciun brad nu rezistă prea mult timp dacă în casă este foarte cald. Încăperea în care este aşezat trebuie aerisită periodic, iar temperatura nu ar trebui să depărească 20 de grade Celsius.

- Nu aşezaţi bradul lângă calorifer, sobă, televizor, computer sau lângă altă sursă de căldură. De asemenea, evitaţi contactul direct al bradului cu soarele. Semiumbra îi prieşte cel mai bine.

- Brazii au nevoie şi de o umiditate mai mare, aşa încât nu este indicat să ţineţi un dezumidificator în camera respectivă.

- Pentru a păstra mai mult timp bradul, introduceţi tulpina acestuia într-un vas/găleată cu apă după ce tăiaţi 2-3 centimetri din baza acesteia, pentru ca el să poată absorbi mai bine apa. Tăietura se face perpendicular faţă de axa tulpinii, şi nu în unghi sau în formă de „V“, pentru că doar aşa va sta bine fixat în vas şi va absorbi mai multă apă.

- Ţineţi bradul în apă cel puţin o zi înainte de a-l împodobi. Ideal ar fi ca el să  stea în permanenţă în apă, dar de multe ori, suportul de brad nu permite aşezarea unui vas la baza lui. În primele 24 de ore, bradul poate absorbi până la patru litri de apă, iar a doua zi, în jur de un litru.

- Instalaţia de lumini cu becuri mai mici produce mai puţină căldură, deci bradul se va păstra verde mai mult timp.

Împodobitul bradului, un simbol creştin

Cel mai frumos şi mai emoţionant ritual al Sărbătorilor de iarnă, împodobitul bradului, datează din secolul al XV-lea şi a aparţinut iniţial popoarelor germanice. Însă cu mult înainte de a deveni un simbol creştin, brazii (sau ramurile) erau folosiţi de romani şi de egipteni în diferite ritualuri. Prima atestare a bradului împodobit datează din anul 1510, în Lituania. La scurtă vreme, el a apărut şi în Franţa. Primele decoraţiuni erau comestibile: covrigi, mere, nuci, curmale şi alte fructe. Abia în secolul al XVIII-lea, bradul a primit strălucire, fireşte, cu ajutorul lumânărilor de ceară, foarte scumpe la acea vreme. Două secole mai târziu au venit şi globuleţele şi beculeţele.

În România, primul brad ar fi fost împodobit în 1866, la Palatul lui Carol I de Hohenzollern, dar el exista deja în tradiţiile de la nunţi. Bradul se împodobeşte neapărat în ajunul Naşterii Domnului şi a fost ales ca simbol datorită faptului că este veşnic verde, aşa cum şi Hristos este veşnic viu.