Cine face cererea în căsătorie: aceasta-i întrebarea

În ciuda mentalităţii emancipate din ziua de astăzi, femeile nu pot cere un bărbat în căsătorie fără ca actul să fie privit cu scepticism. În SUA, un grup de studenţi susţine cu tărie că cererea în căsătorie trebuie să rămână în varianta clasică şi să vină din partea unui bărbat. Românii sunt însă mult mai deschişi cu privire la sexul persoanei care are această iniţiativă.

Potrivit unui studiu realizat de Universitatea Santa Cruz,din California s-a constatat că niciunul dintre cei 277 de studenţi intervievaţi nu şi-ar dori ca cererea în căsătorie să fie făcută de o femeie.

De fapt, două treimi din eşantion au spus că bărbaţii sunt cei care trebuie să formuleze o cerere în căsătorie, în timp ce 2,8 % din totalul femeilor au afirmat că poate ar face acest pas în anumite circumstanţe, dar răspunsurile au fost unele timide şi incerte. Totuşi, niciunul dintre studenţi, fie ei fete sau băieţi, nu a susţinut ipoteza conform căreia femeia trebuie să ceară în căsatorie un bărbat.

Cererea, un compromis?

Studenţilor li s-a permis să-şi motiveze răspunsurile, iar în urma unei analize mai detaliate cercetătorul Rachael Robnett le-a mărturisit ziariştilor de la site-ul Live Science că studenţii doresc să respecte tradiţiile. Dacă femeile oferă dragoste şi romantism, bărbaţii, ca recunoştinţa pentru iubirea primită, trebuie să facă marele pas.Astfel, cererea în căsătorie devine o dovadă a iubirii.

De asemenea, studiul a cerut studenţilor să-şi exprime părerea cu privire la schimbarea numelui după căsătorie. Deşi răspunsurile lor au fost mai diverse în raport direct cu propunerile în căsătorie, cutumele au avut din nou un impact puternic. 60 % din bărbaţi au declarat că ar prefera să păstreze numele lor după căsătorie, în timp ce femeile au susţinut că sunt dispuse să renunţe la numele lor de fată.

Secole întregi de tradiţie susţin faptul că barbaţii sunt cei care ar trebui să formuleze cererile în căsătorie. Totuşi, societatea a evoluat, iar odată cu emanciparea femeii, s-au născut noi controverse, noi modalităţi de abordare a situaţiilor.

Viziunea tradiţională

Tradiţionaliştii, grupare ce înglobează şi un important segment feminin, susţin că cererea în căsătorie nu poate face parte dintre obiceiurile învechite, ea nu poate fi reinventată.

Aşa cum femeile visează de mici la inelul de logodnă şi bărbaţii au anumite aşteptări de la acest moment. Dacă femeile ar face acest prim pas, ele ar răpi bărbaţilor dreptul la exprimare, respectiv la afirmare.

,,Femeile sunt fiinţe sensibile, firave. Ele trebuie protejate. Dacă le-am permite să facă acest pas, noi, bărbaţii, ne-am pierde credibilitatea“, spune Ştefan, în vârstă de 22 de ani.

,,Cred că există o lege nescrisă conform căreia bărbaţii trebuie să facă primul pas în vederea unei cereri în căsătorie. Femeia se gândeşte mereu la asta, tot timpul bate apropouri, mereu face aluzii la acel moment sau cum o sa fie după. Bărbaţii nu mai au nimic de făcut decât să cumpere un inel şi să se gândească la un mod ingenios de a face propunerea“, este de părere Mihaela, în vârstă de 21 de ani.

Viziunea moderată

Având în vedere faptul că rolul femeii în societate s-a schimbat, o propunere în căsătorie venită din partea acesteia nu mai reprezintă, totuşi, un subiect tabu. Membrii cuplului au aceleaşi drepturi, respectiv aceleaşi obligaţii, iar iniţiativa poate veni din partea amândurora, susţin specialiştii.

Majoritatea discuţiilor referitoare la ,,viitorul relaţiei“ sunt provocate de femei, aşadar, ele îşi câştigă dreptul la iniţiativă, chiar dacă tradiţia mizează pe o propunere romantică din partea bărbaţilor.

,,Nu contează cine face primul pas. Importat este ca cei doi să se iubească“, crede Alexandru, un tânăr de 25 de ani.

,,A-l cere tu pe el, nu-l face pe bărbat mai puţin bărbat, mai puţin puternic sau mai puţin masculin. Dreptul de a iniţia un moment unic în viaţă este dreptul amândurora, nu numai al lui“, crede Ionela (30 ani).

Viziunea progresistă

Nerăbdătoare şi hotărâtă, femeia, preocupată de evoluţia vieţii în cuplu, şi-a câştigat dreptul la decizie şi la exprimarea propriiilor opinii. Ea poate realiza cererea în căsătorie, fără a se teme de modul în care acţiunile ei vor fi percepute.

Conform unei tradiţii străvechi irlandeze, femeilor le este permis să formuleze cererea în căsătorie o dată la patru ani, în data de 29 februarie. Legenda spune că, în secolul V, Sfânta Bridget l-a rugat pe Sfântul Patrick să permită femeilor, într-o singură zi din an, să-i ceară în căsătorie pe bărbaţi.

Pentru a-i face pe plac, acesta a hotărât ca ziua respectivă să fie 29 februarie.

Tradiţia s-a păstrat secole de-a rândul, iar în secolul al XIII-lea a fost  adoptată ca lege în Scoţia. Bărbatul care refuza cererea în căsătorie era amendat.

,,Femeile sunt inventive şi romantice. Ele sunt capabile să transforme acest moment într-unul sublim, unic“, crede Ana (24 ani)

Căsătorii inedite

1.     Doi „lupi galbeni“, suporteri înfocaţi ai echipei Petrolul, s-au căsătorit pe stadionul din Ploieşti, îmbrăcaţi în culorile clubului. A fost prima cununie civilă oficiată pe stadionul „Ilie Oană“, după inaugurare. Valentin şi Berta Matache, doi tineri de 25 şi respectiv 24 de ani, au vrut neapărat să se căsătorească pe stadionul din Ploieşti, iar autorităţile le-au dat o mână de ajutor în acest sens.

2.     O altă propunere deosebită vine din partea unui bărbat din Rusia. Alexei Bykov a angajat un director, cascadori, mai mulţi make-up artişti şi un scenarist pentru a-şi înscena mortea într-un accident de maşină, înainte de a o cere în căsătorie pe iubita sa, Irena Kolokov. ,,Am vrut ca ea să realizeze cât de goală ar fi viaţa ei fără mine“a mărturist bărbatul, cu hotărâre.

3.     După o relaţie de patru ani cu femeia iubită, un american i-a pus acesteia marea întrebare la un toast ţinut pe acoperişul unei clădiri. Viitoarea mireasă a răspuns propunerii după ce şi-a văzut iubitul cum a alunecat, simulând un accident.

4.     Doi tineri din Târgu Jiu şi-au unit destinele la 2.000 de metri altitudine, în vârful muntelui Păpuşa. Înconjuraţi de câţiva prieteni dragi şi de familie, mirii nu au putut purta haine de gală, dar ideea unei ceremonii în vârful muntelui a fost mai frumoasă decât orice, spun ei.