Kevin Berthia, pe atunci în vârstă de 22 de ani, stătea tremurând pe podul Golden Gate din San Francisco, când a auzit o voce. Nu era vocea demonilor şi a grijilor care l-au împins să se caţere pe pod cu un plan suicidal. Vocea calmă şi răbdătoare era a poliţistului Kevin Briggs. Între cei doi a stat, preţ de câteva clipe, doar probabilitatea morţii. Timp de mai mult de o oră, Briggs nu a încetat să vorbească cu tânărul care îşi pierduse orice speranţă.

„Ştiu că tu crezi că totul este îngrozitor acum, dar totul va fi mai bine, viaţa ta va fi mai bună”, îi spunea Briggs. Într-un final, Berthia a decis să aibă încredere în poliţistul necunoscut, pe care, opt ani mai târziu, l-a recunoscut drept salvatorul său.

Decizia le aparţine

Săptămâna trecută, Fundaţia Americană a Prevenţiei Sinuciderii i-a recunoscut ofiţerului american meritele şi eforturile depuse de-a lungul carierei în acest sens. Fundaţia nu este singura care îi recunoaşte meritele ofiţerului. „Huffington Post” a adunat o serie de mărturisiri ale colegilor lui Briggs, fiind cu toţii de acord că acesta are o legătură specială cu oamenii cu tendinţe suicidale. Potrivit acestora, în 23 de ani de carieră, un singur om s-a sinucis, în ciuda eforturilor lui Briggs de a-l răzgândi.

(Kevin Briggs încearcă să-l convingă pe Barhia să nu se arunce, în 2005 FOTO Ap)

„Ei iau decizia”, a spus Briggs, care a fost promovat sergent acum cinci ani. Astăzi învaţă alţi ofiţeri să „lucreze” cu oamenii hotărâţi să-şi ia viaţa. „Este cea mai importantă decizie pe care o iau. Şi când o iau, şi când se întorc din drum, începe o nouă viaţă pentru ei. Ştiu că sunt atât de copleşiţi de ce se întâmplă şi atât de pregătiţi să facă acel pas, că atunci când se întorc din drumul lor, le trebuie enorm de mult curaj”, a spus Briggs.

Ceremonia dedicată lui Briggs l-a reunit cu Berthia, care i-a înmânat premiul. Ultima dată, cei doi s-au văzut la Spitalul General din San Francisco, unde Berthia a fost dus să-şi urmeze tratamentul după tentativa sa de sinucidere din 11 martie, 2005.


(Kevin Briggs (stânga) şi Kevin Berthia, după opt ani, la ceremonia dedicată ofiţerului)

„Nu m-a făcut să mă simt vinovat pentru situaţia în care eram”, spune Berthia, în vârstă de 30 de ani acum, căsătorit şi tatăl a două fete. „M-a făcut să-l cred că mă înţelege, că-mi spune că ştie situaţia în care sunt, dar m-a convins că existe alternative”, a spus unul dintre tinerii salvaţi de Briggs de-a lungul carierei.

„Faptul că un necunoscut m-a ascultat, a avut răbdare să stea cu mine să-mi audă povestea şi să fie atât de bun cu mine, asta mi-a dat un motiv să vreau să trăiesc”, a mărturisit Berhia.

Statisticile ascunse

Mai mult de 1.500 de oameni s-au sinucis aruncându-se de pe podul Golden Gate, deschis în 1937, devenind unul dintre cele mai cunoscute locuri din lume pentru astfel de acte. O statistică mai puţin cunoscută dezvăluie numărul mult mai mare al oamenilor care au încercat să se sinucidă, dar au fost convinşi de către ofiţeri şi poliţie să renunţe.

Numai anul trecut au fost 33 de sinucideri confirmate şi trei neconfirmate, în deja faimosul loc. În acelaşi timp, au fost înregistrate 86 de intervenţii de succes. În Statele Unite ale Americii, nu este ieşit din comun ca forţele de ordine să salveze vieţile celor care cred că nu mai vor să trăiască.

„Munca acestor oameni se bazează pe instinct, iar cel mai important lucru pentru ei este să câştige timp. Nu există un scenariu pe care să-l urmeze. Fiecare ofiţer are tehnica lui. Şi când unuia nu-i iese, atunci va prelua sarcina altul”, scrie „Huffington Post”.

Ofiţerul Sandro Salvetti şi-a pierdut fratele acum 22 de ani, din acelaşi motiv. „Am întâlnit oameni care au început să râdă la mine şi să-mi spună că aşteaptă vaporul sau că au venit să vadă păsările. Alţii s-au uitat la mine şi au început să plângă”, povesteşte acesta pentru publicaţia americană.

Nu doar odată, Salvetti le-a povestit acestora cum moartea fratelui său l-a devastat. „Chiar săptămâna trecută îi spuneam asta unui bărbat care voia să se arunce de pe pod din cauza problemelor financiare. I-am zis că nu poate să facă asta, i-am povestit ce mi s-a întâmplat. A stat şi m-a ascultat, a absorbit tot ce i-am spus. Când l-am lăsat la spital, s-a oprit să dea mâna cu mine şi să-mi mulţumească. Asta este satisfacţia”, a povestit acesta.