Interviu cu promotorii diversificării naturale, Gill Rapley şi Tracey Murkett: beneficiile hrănirii copiilor fără linguriţă, piureuri şi distracţii în timpul mesei

Britanicele Gill Rapley şi Tracey Murkett, pionierii diversificării naturale, cunoscută pe plan mondial ca „baby led weaning“, au oferit un interviu pentru adevarul.ro în care dezvăluie de ce diversificarea condusă de copil previne o serie de probleme alimentare pe care le putem dezvolta la vârsta adultă.

Gill Rapley, cadru medical, şi scriitoarea Tracey Murkett vor susţine o conferinţă la Bucureşti, la 6 iunie, în care le vor prezenta părinţilor români avantajele diversificării naturale („baby led weaning“), o metodă logică, uşoară şi plăcută, adoptată în din ce în ce mai multe colţuri ale lumii şi întrebuinţată pentru a obişnui bebeluşii cu alimentele solide.

La baza diversificării naturale stă rutina meselor în familie, în cadrul cărora se mănâncă aceleaşi alimente. Cei doi specialişti în diversificare naturală au lansat şi două cărţi pe această temă, "Diversificarea naturală. Cel mai bine păstrat secret al părinţilor relaxaţi" şi "Copii crescuţi cu blândeţe. Cum să ne creştem copiii lăsându-ne îndrumaţi de ei", în care demontează obişnuinţele alimentare greşite inoculate copiilor din clipa în care începe diversificarea. 

Gill Rapley şi Tracey Murkett vor detalia în cadrul conferinţei şi argumentele care stau la baza autodiversificării şi vor explica de ce este ea naturală şi firească. Cele două specialiste le vor arăta părinţilor cum să demareze acest proces de diversificare şi îi vor pregăti la ce sa se aştepte, oferind, de asemenea, o serie de sfaturi practice care îi vor ajuta, pe ei şi pe copiii, să obţină cele mai bune rezultate în urma introducerii alimentelor solide.

FOTO Medicul Gill Rapley şi scriitoarea Tracey Murkett (foto) vor susţine o conferinţă la Bucureşti, la 6 iunie. Evenimentul face parte din seria conferinţelor „Totul despre parenting“, organizate de platforma online totuldespremame.ro. 

Adevărul: Care sunt argumentele care sprijină ideea de diversificare naturală?

Gill Rapley/Tracey Murkett: Autodiversificarea se bazează pe un proces logic. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă ca alimentele solide să fie introduse de la vârsta de şase luni, nu mai devreme. La acestă vârstă, copiii dezvoltaţi normal sunt capabili să ţină în mână mâncarea, pe care o vor duce la gură din instinct. Nu au nevoie, prin urmare, să fie hrăniţi cu linguriţa. Copiii în vârstă de şase luni pot, de asemenea, să muşte şi să mestece, aşa că nu au nevoie ca mâncarea să fie pasată. În ideea că mâncarea oferită de părinţi este sănătoasă, diversificarea naturală le permite bebeluşilor, de la bun început, să mănânce la masă împreună cu restul familiei. Astfel, cei mici învaţă să recunoască o varietate mare de mâncăruri şi să se familiarizeze cu gustul, culoarea, textura şi mirosul acestora. Comportament care le insuflă încredere şi îi face să-şi dorească să încerce mâncăruri noi.
Hrănirea cu linguriţa în cazul copiilor care au împlinit şase luni sau mai mult nu este doar inutilă, ci îi împiedică să înveţe cum să se descurce cu diverse mâncăruri, este un obstacol în calea dezvoltării independenţei lor. Drept urmare, comportamentele dificile, refuzul unor alimente, mofturile, vor fi la ordinea zilei.

A: Care ar fi principalele etape ale diversificării naturale?

G.R./T.M.: Principalele etape se referă la includerea copilului cât mai des în mesele de familie, nu înainte ca părintele să se asigure că micuţul stă în şezut, în poala părintelui sau într-un scaun special pentru copii, şi că ajunge la mâncare. Primele alimente oferite trebuie să poată fi apucate cu uşurinţă de bebeluş, cele mai bune fiind cele tăiate în fâşii. Pe măsură ce copilul devine mai îndemânatic, i se pot oferi şi alimente cu alte forme şi texturi. Un alt aspect important, alimentul trebuie să fie suficient de moale pentru a putea fi mestecat şi destul de tare pentru a putea fi apucat cu uşurinţă. Normal, fructele pot fi oferite în stare crudă, dar cele mai multe legume şi carnea trebuie gătite înainte.

Important este ca mâncarea să fie oferită, nu impusă, astfel încât decizia de alege să-i aparţină copilului, nu părintelui. Mâncarea poate fi aşezată în faţa copilului, pusă în palma părintelui sau i se poate permite să ia mâncare din farfuria părintelui. Copilul nu trebuie grăbit sau convins să mănânce mai mult decât vrea. Ar trebui să i se permită să exploreze mâncarea, să mănânce aşa cum doreşte, să aleagă cât de mult sau de puţin vrea. La începutul diversificării, mesele reprezintă mai degrabă ocazia de a învăţa, nu ar trebui să se axeaze pe hrănire. Pentru că este important ca bebeluşul să se concentreze la mâncare, părintele ar trebui să opteze pentru momente ale zilei în care nu este obosit sau înfometat. 

A: Care sunt cele mai mari beneficii ale acestei metode de diversificare în care bebeluşul „conduce“?

G.R./T.M.: Copiii au ocazia să exploreze mâncarea şi să înveţe despre ea. Să mănânci în acest fel este mult mai interesant pentru ei şi mai amuzant. Autodiversificarea permite copiilor să-şi dezvolte în mod firesc controlul apetitului şi o relaţie sănătoasă cu mâncarea. Mai multe cercetări au indicat că bebeluşii cărora li se permite diversificarea cu mâncare solidă şi să se hrănească singuri fac alegeri alimentare mai sănătoase la vârsta adultă. Diversificarea naturală previne într-o anumită măsură mofturile şi comportamentul dificil din timpul mesei pentru că cei mici decid ce să mănânce şi cât de mult din ceea ce li se oferă. De asemenea, ajută la o mai bună coordonare mână-ochi în ceea ce priveşte bebeluşii, iar mesele luate în familie încurajează dezvoltarea limbajului. Nu în ultimul rând, pentru că nu există presiunea de a convinge copilul să mănânce, mesele nu mai reprezintă un motiv de stres pentru părinţi.

A: Dacă se renunţă la mâncarea pasată, atunci cum trebuie să fie hrănit copilul începând cu vârsta de 6 luni? 

G.R./T.M.: Aproape orice fel de mâncare sănătoasă poate fi împărţită cu un copil de şase luni, dar are nevoie de o perioadă de adaptare la început pentru a învăţa să o ţină în mână şi să o ducă spre gură. În timpul primelor săptămâni, bucăţile ceva mai mari vor fi mai uşor de ţinut în mânuţă decât cele mici. Fâşiile de carne moale, bucăţi alungite de fructe şi legume, legume fierte sau brânză, paste ceva mai mari, ouă bine fierte, toate sunt potrivite.

A: Părinţii se tem că bebeluşii ar putea să se înece dacă sunt lăsaţi să mănânce alimente solide chiar de la începutul diversificării. Ce trebuie aceştia să înţeleagă pentru a trece peste aceste temeri fireşti, ţinând cont de faptul că diversificarea clasică se bazează pe sucuri, supe, piureuri, mâncare pasată etc ?

G.R./T.M.: Timp de zeci de ani, părinţii au fost sfătuiţi să le ofere copiilor mâncare solidă de la şase luni, pentru a-i ajuta să-şi dezvolte abilităţi de masticaţie. Singura diferenţă în ceea ce priveşte autodiversificarea este inutilitatea hrănirii cu linguriţa. Riscul de a se îneca nu este mai mare în cazul diversificării naturale decât atunci când sunt hrăniţi cu linguriţa, atâta timp cât sunt urmate câteva reguli de siguranţă. Adesea, părinţii confundă reflexul gag (reflex similar cu vomitatul ) cu înecatul, dar sunt lucruri diferite. Când mâncarea nemestecată suficient ajunge în spatele gurii, acest reflex faringian se activează şi împinge mâncarea afară. Reflexul faringian este o modalitate esenţială prin care bebeluşul învaţă cum să controleze ceea ce bagă în gură şi să se hrănească în siguranţă. Este important să realizăm că autodiversificarea nu este o idee nouă, doar abordarea este. De generaţii, mulţi părinţi le-au dat bebeluşilor să mănânce în acest mod, mai ales în sânul familiilor mari, iar copiii nu au avut de suferit.

A: Cum se procedează în cazul bebeluşilor care continuă să fie alăptaţi la sân sau cu formulă de lapte şi după ce se începe autodiversificarea?

Introducerea hranei solide nu înseamnă că alăptatul trebuie exclus sau înlocuite mesele de lapte, ci reprezintă mese suplimentare. La şase luni, copiii au nevoie de o cantitate destul de redusă de micronutrienţi pe care nu reuşesc să o preia doar din laptele matern, deci laptele de sân sau formula de lapte rămân cele mai importante surse de hrană până la vârsta de un an. Alăptatul trebuie să decurgă la fel ca înainte de autodiversificare, ori de câte ori vrea bebeluşul. Înainte de alăptare, în timpul unei pauze de alăptare sau după ce a mâncat alimente solide. Copilul va începe de unul singur, când va fi pregătit, să sugă mai puţin sau sau mai rar. Nu este nicio grabă, laptele de sân este mult mai nutritiv decât orice altă mâncare i-am putea oferi copilului la această vârstă. Laptele de sân sau laptele formulă vor continua să fie oferite la fel ca înainte de a începe diversificarea, din moment ce reprezintă principala sursă nutriţională a copilului până la vârsta de un an. Copil va începe să reducă singur din numărul de mese cu lapte, atunci când se va simţi pregătit.

A: În timpul diversificării copiii descoperă şi se obişnuiesc cu gusturi noi. Care sunt acele „semnale“ transmise de copil în timpul mesei, indicii comportamentale de care părintele ar fi bine să ţină cont?

G.R./T.M.: 

Cercetările făcute în acest sens sugerează că libertatea oferită copilului de a încerca gusturi noi nu face decât să-l ajute să-i placă mult mai multe tipuri de alimente. Desigur, există posibilitatea să nu le placă un anumit fel de mâncare din prima. Trebuie lăsaţi să decidă dacă nu vor să mănânce un aliment atunci când le este oferit, iar astfel vor creşte şansele să-l accepte cu o altă ocazie. Nu este de fiecare dată simplu să ştim ce mâncare îi este pe plac unui bebeluş. Uneori, grimasele pe care le fac prima dată când încearcă un aliment nou reflectă mai degrabă reacţia faţă de o nouă senzaţie, decât un semn că-i displace. Este, de asemenea, o idee bună ca părinţii să le ofere copiilor mâncăruri sănătoase pe care ei nu le mănâncă, doar pentru a le oferi şansa de a experimenta şi de a alege. Este indicat ca părinţii să nu le pună în farfurie numai un fel de mâncare, carne sau legume, ci să le ofere un mix din care pot alege. Astfel, atunci când nu le place ceva pot opta pentru un alt aliment. Este bine de ştiut că uneori bebeluşii nu vor să mănânce şi pentru că nu le este încă foame sau pentru că organismul le spune că au nevoie de alţi nutrienţi la masa respectivă.

A: Adesea, bebeluşii sunt hrăniţi înainte ca părinţii să se aşeze, la rândul lor, la masă. De ce este atât de important ca cel mic să ia masa împreună cu adulţii?

G.R./T.M.: Când bebeluşii iau masa cu restul membrilor din familie, au ocazia să vadă cum se comportă părinţii sau fraţii şi ceea ce mănâncă. Asta înseamnă că învaţă în mod natural la ce feluri de mâncare trebuie să se aştepte, cum să le mănânce şi cum să se comporte. De fapt, s-a observat că la începutul diversificării bebeluşii chiar preferă să ia în mod instinctiv mâncare din farfuria mamelor sau chiar din mâncarea pe care mama se pregăteşte să o bage în gură, pentru că simt că este o mâncare sigură, care nu le poate face rău.
Când copilul mănâncă împreună cu familia are timp să mănânce în ritmul său. Pe de altă parte, când copilul este hrănit separat, părintele are tendinţa să intervină mai des şi să-l grăbească. Astfel, copilul se simte presat să mănânce mai repede şi mai mult decât doreşte.

A: Bebeluşul trebuie hrănit cu linguriţa de la început sau este mai bine să fie lăsat să mănânce singur, fără intervenţia permanentă a părintelui?

G.R./T.M.: Bebeluşii care au şase luni sunt capabili să se hrănească folosind mâinile, dar nu pot să folosească linguriţa. Acest lucru nu înseamnă că părintele trebuie să se apuce să-l hrănească, ci că mâncarea care necesită utilizarea unei linguriţe (pireuri sau mâncare pasată etc) nu este cea mai potrivită pentru ei. Mâncarea pasată este o modalitate de a hrăni un copil prea mic să apuce singur mâncarea sau să o mestece. Iar de la şase luni pot începe să mănânce mâncare solidă.

La şase luni li se pot oferi bucăţi de alimente pe care le pot ţine cu uşurinţă în mână, iar pe măsură ce cresc, de regulă pe la 9 sau 10 luni, vor dori să copieze ceea ce văd la părinţi şi vor începe să folosească tacâmurile. Furculiţele, lingurile şi eventual cuţitele care nu sunt ascuţite trebuie să le fie oferite atunci când doresc, ca să înceapă să experimenteze. Unele persoane au impresia că bebeluşii trebuie să înveţe să mânânce să ia mâncarea dintr-o linguriţă înainte de a învăţa să mânuiască o linguriţă. Adevărată este chiar opusul acestei afirmaţii: copiii trebuie să înveţe cum se mânuieşte o lingură înainte de a învăţa cum să mănâncă din ea. Copiii care nu au fost hrăniţi cu linguriţa de părinţi nu au niciun fel de problemă în a învăţa cum să le folosească singuri la timpul potrivit. Pe de altă parte, bebeluşii hrăniţi cu linguriţa învaţă să sugă mâncarea de pe lingură, mai degrabă decât să o mestece. De aceea, copiii hrăniţi cu linguriţa încep să refuze adesea mâncarea atunci când apar felurile de mâncare mai consistente, cu cocoloaşe, care nu mai este atât de fină ca piureurile şi mâncărurile pasate de la începutul diversificării. Ei învaţă să aspire mâncarea din lingură şi astfel ajung să facă eforturi ca să sugă şi hrana cu cocoloaşe, care ajunge adesea până în fundul gurii. Aşa devin frustraţi şi refuză să mănânce pentru că li se pare mult prea anevoios.

A: Părinţii apelează la tot felul de activităţi distractive pentru a-i face pe copii să mănânce, de la jucării la televizor. Există aspecte negative ale acestui comportament din timpul mesei?

G.R./T.M.: Să distrezi un copil în timp ce mănâncă nu este o idee bună din două motive. În primul rând, părinţii îl împiedică să experimenteze şi să înveţe mai multe lucruri despre mâncare. În al doilea rând, creşte riscul să se înece pentru că nu mai este atent la mestecat şi înghiţit.
Motivul pentru care părinţii distrază copiii la masă este doar pentru a putea să le bage mâncare în gură când ei sunt atenţi la altceva, o modalitate de a-I face să mănânce exact ceea ce nu le place, să mănânce mai mult decât vor sau ca să-I împiedice să facă mizerie. Un comportament care contravine total ideii de diversificare naturală, când înteraga atenţie a copilului ar trebui să fie concentrată asupra mâncării, astfel încât să înveţe despre ea în mod corect şi să decidă dacă vrea sau nu să o mănânce. Cu siguranţă, în felul ăsta se va face ceva mizerie, dar şi această neplăcere o să dispară rapid, pe măsură ce învaţă mai multe.

A: Există şi alimente care nu trebuie date copilului autodiversificat?

Există alimente care nu trebuie oferite bebeluşilor pentru a nu le provoca probleme de sănătate. Printre acestea se numără cele cu sare sau zahăr în exces, alimentele foarte procesate (care fac parte din categoria junk food), miere, peşte care poate să fie contaminat cu diverse substanţe toxice sau ouă gătite insuficient. Asta nu înseamnă că celor mici trebuie să le dăm mâncare fără gust. Mulţi părinţi sunt surprinşi să descopere că bebeluşii lor se dau în vânt după arome destul de puternice şi chiar mâncare destul de condimentată. 

Ca măsuri de siguranţă, părinţii ar trebui să ţină cont de câteva reguli simple:

Copilul să stea în şezut când mănâncă, nu înclinat pe spate.
Să nu le ofere alimente tari, ca bucăţi de nucă sau alune.
Sâmburii să fie îndepărtaţi din fructe şi inclusiv fructele mici, ca măslinele, roşiile cherry şi strugurii trebuie tăiate în jumătăţi.
Nu lăsaţi niciodată un bebeluş singur cu mâncarea.

În completare, bucăţile rotunde de mâncare sau cele care se rup repede, cum sunt feliile foarte crocante de măr, ar trebui evitatate în prima fază. Mazărea, strugurii nu vor putea fi ţinute în mână de copil la început, deci nu are sens să le oferim ca atare până când nu va învăţa să le apuce singur, atunci fiind pregătit să le consume în siguranţă.

A: Este indicat ca părinţii să-i impună copilului un program de masă chiar de la începutul diversificării sau este mai bine să se ghideze după ceea ce le dă de înţeles copilul?

G.R./T.M.: 

Copiii ştiu cel mai bine când au nevoie să mănânce, ei nu au noţiunea timpului, aşa că nu înţeleg că trebuie să aştepte. Încă de la naştere, bebeluşii trebuie să fie alăptaţi când le este foame şi să sugă exact cât vor. La fel, în cazul hrănirii cu formulă de lapte trebuie respectat apetitul copilului. După diversificare, tot copilul ştie cel mai bine câtă nevoie are de lapte şi cât de mâncare solidă. Din nou, apare importanţa includerii copilului la mesele de familie, aşa că va începe să facă, treptat, legătura dintre potolirea senzaţiei de foame şi timpul pentru masă, la fel ca toată lumea. Atunci când mesele adulţilor, eventual cea de seară, are loc prea târziu pentru copil, măcar unul dintre părinţi ar trebui să stea cu copilul la masă şi să mănânce împreună cu el, să împartă mâncarea cu el. Apoi, copiii mici au nevoie să mănânce mai des decât adulţii, deci pe măsură ce renunţă la mesele de lapte trebuie să li se ofere gustări sănătoase între mese, dacă li se face foame.

A: Mulţi părinţi sunt îngrijoraţi că bebeluşii nu se alimentează suficient în timpul meselor şi insistă ca aceştia să mănânce cât mai mult din ce le-au pus în faţă. Aceste presiuni pot avea urmări negative asupra relaţiei viitoare a copiluli cu mâncarea, a dezvoltării lui sănătoase?

Există teorii conform cărora copiii care învaţă să mănânce mai mult decât vor îşi dereglează abilitatea de a percepe în mod corect când s-au săturat, ceea ce duce mai târziu la probleme legate de supraalimentare şi obezitate. Cel mai bine este să respectăm decizia copilului de se opri din mâncat atunci când vrea. Şi să nu grăbim copilul să scoată mai repede mesele de lapte, din moment ce este alimentul cel mai hrănitor de care are nevoie în primul an de viaţă.

A: Dacă ar fi să alegeţi trei lucruri esenţiale pe care aţi dori ca părinţii din România să le înţelegă despre cât de importantă este relaţia copiilor lor cu mâncarea, care ar fi acestea?

G.R./T.M.:

1. Familia să mănânce împreună cât mai des posibil şi bebeluşul să participe şi el la masă.

2. Copilului să i se ofere mâncare, mai degrabă decât să i se dea, iar bebeluşul să fie lăsat să exploreze mâncarea când este la masă, înainte de a dori să o mănânce. 

3. Părinţii să înveţe să aibă încredere în copilul lor, să înveţe ce are nevoie să mănânce, cât de repede şi cât de mult.