Cât de uşor se lasă afectaţi cei mici de criticile părinţilor? Cine sunt copiii „păpădie” şi cu ce sunt diferiţi aceştia de copiii „orhidee”

Reacţiile vulcanice constate îl pot marca pe copil. FOTO Arhivă Adevărul

Să aduci pe lume un copil, să îl înveţi să distingă binele de rău şi să îl creşti astfel încât să aibă o viaţă fericită este o adevărată provocare părintească, mai ales că în perioada copilăriei cei mici se lasă foarte uşor influenţaţi de ce se întâmplă în jurul lor.

Un copil este o responsabilitate enormă, chiar şi cele mai mici decizii pe care le iau părinţii în creşterea micuţului influenţându-i acestuia întreaga viaţă. Astfel, un utilizator al aplicaţiei online Quora a deschis Cutia Pandorei atunci când a întrebat „care este cel mai dăunător psihologic lucru pe care i-l poţi spune copilului tău?”. Oamenii au început, care mai de care, fie să îşi dea cu părerea, fie să îşi povestească experienţele personale. 

O femeie, de exemplu, a povestit despre mama sa care reacţiona precum „un vulcan” atunci când se înfuria, lansând atacuri verbale care începeau cu: „Mă asculţi? Uită-te la mine!”, după care o dojenea până când plângea.

Un alt utilizator este de părere că şi tăcerea este dăunătoare, menţionând că lipsa de comunicare şi interacţiune ar putea, de asemenea, să îl afecteze pe copil.

Dar este posibil ca în spatele unui comentariu răutăcios spus la nervi, a unei glume pe care copilul o interpretează greşit sau a tăcerii să se ascundă un părinte bun?

„Depinde ce înţelegem prin traumă psihologică. Poţi, cu siguranţă, să spui anumite lucruri care îl rănesc pe copil şi care contribuie la dezvoltarea conceptului de sine. Dar nu îl marchezi printr-un singur lucru pe care îl spui”, precizează doctor Matt Woolgar, de la Institutul de Psihiatrie, Psihologie şi Neuroştiinţă de la King's College London. Woolgar precizează că este important, totuşi, ca părinţii să ţină minte faptul că fiecare copil interpretează diferit anumite scenarii. De exemplu, într-o familie cu trei copii, doi dintre aceştia pot să nu fie deloc afectaţi de comentariile părinţilor, în timp ce al treilea copil poate fi extrem de afectat. 

În unele cazuri, faptul că cel mic este mai sensibil nu este neapărat un lucru rău, deoarece acest lucru poate însemna că este receptiv şi la lucrurile pozitive. Doctor Sam Wass, un psiholog de la Universitatea Cambridge, are o teorie specială legată de cei mici, etichetându-i ca „orhidee” sau „păpădii”. Specialistul precizează că „păpădiile” sunt copiii mai puţin sensibili, care „înfloresc” fie că sunt sau nu sunt susţinuţi. Pe de altă parte, copiii „orhidee” se dezvoltă frumos dacă sunt susţinuţi, suferind foarte tare în mediile în care sunt criticaţi.

Cum poate evalua un părinte sensibilitatea copilului său?

 „O sarcină importantă pentru părinţi este să îşi înţeleagă copilul, să vadă cum este acesta şi să îi ofere ce are nevoie din punct de vedere emoţional. Oamenii trebuie să fie suficient de sensibili încât să recunoască impactul pe care îl au asupra copiilor”, este de părere doctor Woolgar.

Cel mai adesea, cei care se află în dificultate sunt părinţii care au copii de vârste diferite, deoarece, de pildă, un copil de patru ani nu va interpreta un comentariu ironic sau sarcastic la fel cum o poate face un copil de zece ani. Mai mult decât atât, un studiu recent realizat la Universitatea Harvard pe orfanii români au arătat că micuţii abuzaţi sever suferă, de obicei, de probleme de dezvoltare psihică. 

În concluzie, părinţii care îşi susţin de obicei copiii şi îi tratează cu blândeţe, arătându-le dragostea lor, nu îi vor afecta atât de tare pe cei mici atunci când vor mai „scăpa” câte un comentariu mai puţin frumos. „Părinţii se enervează uneori şi ţipă la copii, ceea ce nu este o problemă. Efectele permanente apar abia când acest comportament este constant”, a precizat doctor Wass.