VIDEO Dragostea apare când te aştepţi mai puţin. Povestea de iubire trăită pe patul de spital
0
„Toată suferinţa a avut un sens: m-a ajutat să o cunosc pe ea, pe iubirea vieţii mele, şi să îmi găsesc fericirea”, povesteşte Chris despre femeia de care s-a îndrăgostit în spital. Amândoi sunt imobilizaţi în scaunul cu rotile şi au nevoie de îngrijiri speciale, dar se iubesc şi trăiesc ca un cuplu.
„Am fost întrebată dacă mi-aş dori să pot merge din nou, să nu mai fiu bolnavă. Doar dacă l-aş avea pe Chris alături”, spune Margaret într-un documentar realizat de The New York Times, intitulat „Noapte bună, Margaret”.
Povestea de dragoste dintre cei doi a început într-un spital din New Britain, Connecticut, SUA. Amândoi suferă de distrofie musculară, sunt paralizaţi şi ventilaţi mecanic. Sunt soţ şi soţie, „locuiesc” în aceeaşi rezervă de spital, iar seara, înainte de culcare, îşi şoptesc unul altuia „Te iubesc” de pe patul de spital.
Margaret îşi simte picioarele, dar nu poate merge. Boala ei evoluează în timp şi se aşteaptă ca starea să i se înrăutăţească. A fost diagnosticată cu distrofie musculară la vârsta de şapte ani, dar părinţii nu au considerat niciodată că ar avea o dizabilitate. „Nici eu nu gândeam asta. Doar că făceam lucrurile diferit”, povesteşte Margaret (foto).
Ea îşi aminteşte de anii '80, când purta ciorapi peste pantaloni, pentru a fi în pas cu moda. „Părinţii mi-au spus atunci: «Nu face asta. Îţi accentuează felul în care mergi.» Dar nu mi-a păsat ce crede lumea. Iar oamenii sunt oameni, dacă văd ceva diferit, se uită. Trebuie să ai pielea tăbăcită, dar asta înseamnă pentru toată lumea călătoria vieţii”, mai spune ea în fim.
Boala lui Chris a avut simptome uşoare în liceu şi în facultate. „Am încercat să-mi ascund ascund boala, voiam doar să fiu normal”, îşi aminteşte el. A călătorit în întreaga ţară şi a trăit experienţe memorabile. „Îmi doream foarte mult să am pe cineva alături, dar nu mi se părea un lucru realizabil”, povesteşte el în documentar.
Cei doi aveau rezerve alăturate în spital, iar Chris a fost cel care a început să o viziteze pe Margaret şi i-a propus să iasă împreună. „Am început să mă îndrăgostesc de ea şi am folosit orice pretext pentru a o vedea. (...). Mi se părea foarte frumoasă”, spune Chris.
„Mi-a dat un stick cu muzică. A pus pe el o melodie care se numea «Noapte bună, Margaret», îşi aminteşte femeia.
Ieşirile se limitau la parcul spitalului, unde petreceau ore în şir la soare, vorbind. Apoi, cererea în căsătorie şi nunta au venit firesc.
„Este un gentleman, nu mai găseşti aşa ceva astăzi. Toată lumea îşi caută jumătatea. Dintre toate locurile, spitalul era locul în care mă aşteptam cel mai puţin să o găsesc”, mai spune Margaret.
Se încarcă comentariile...
