Serviciile oferite de prostituate în Roma antică: fetele specializate în felaţie, „cea mai nobilă târfă“ şi bocitoarele-prostituate din cimitire

Prostituţia era o activitate cât se poate de firească în Roma antică, astfel că inclusiv femeile din clase sociale superioare alegeau să devină curtezane. Sclavii sexuali le satisfaceau însă cetăţenilor romani cele mai ciudate pofte carnale, fiind consideraţi obiecte de care stăpânii puteau dispune în orice mod.

Augustus Octavian Caesar, cunoscut anterior drept Octavian, a fost primul Împărat roman. Pentru a încuraja natalitatea, Augustus a decis să introducă o lege prin care patricienii adulţi şi necăsătoriţi plăteau o taxă piperată pentru această libertate. Aşa au ajuns multe femei educate, din familii bune, să se înregistreze ca prostituate pentru a evita să fie forţate să se mărite. Această „portiţă“ a fost închisă mai târziu de Tiberius, care a interzis ca femeile de rang senatorial să lucreze sau să figureze ca prostituate. 

Totuşi, restul reprezentantelor sexului frumos aveau în continuare dreptul de a dispune de trupul lor după bunul plac, fără a fi incomodate de reguli ce trebuiau să fie respectate de prostituatele provenite din păturile de jos, referitoare la hainele pe care le purtau sau la intervalul orar în care puteau să se prostitueze. Ba chiar, doamnele care se situau sub rangul senatorial, dar erau tot de familie bună, erau scutite de regula care le obliga să se înregistreze ca prostituate, cum era cazul dansatoarelor, actriţelor sau altor prostituate cu jumătate de normă. 

În ciuda existenţei acestui regulament, cele mai multe femei încercau să se prostitueze fără să se înregistreze, aşa că preferau să dea mită ca să-şi vadă de treabă fără ca numele să le rămână pentru totdeauna înscris în registre. Prostituatele înregistrate erau numite meretrices, iar cele neînregistrate erau cunoscute drept prostibulae (care se află la originea cuvântului prostituată).Însă între cele două categorii, meretrices şi prostibulae, existau numeroase alte subcategorii de prostituate, dar şi zeităţi în numele cărora se practica sexul liber.

Iată cum s-au păstrat informaţiile despre prostituţie în documentele antice descoperite de-a lungul timpului:

Acca Larentia, „cea mai nobilă târfă“

A fost o curtezană legendară în vremurile de început ale Romei antice, care şi-a lăsat averea impresionată cetăţenilor romani. Mai târziu, în cinstea sa a fost înfiinţat festivalul Larentalia, care avea loc pe 23 decembrie, când era venerată la fel ca o zeiţă, fiind numită „cea mai nobilă târfă“. Uneori era ascociată cu Lupa Capitolina, lupoiaca ce îi alăptase pe Romulus şi Remus.

Aedile

Aşa erau cunoscuţi oficialii care se ocupau cu înregistrarea prostituatelor şi arestarea prostituatelor care făceau această meserie fără licenţă. Pe de altă parte, aceşti funcţionari fiind foarte corupţi, au devenit în timp un fel de echivalent pentru „peştii“ de azi. Din perspectiva prostituatelor, aceştia se dovedeau de ajutor pentru ele doar când puteau să oblige un client să le plătească ceea ce le datora atunci când erau trase pe sfoară.

Aelicariae

Erau fete care lucrau în afara templelor, oferind servicii sexuale, dar câştigând bani şi din vânzarea unor prăjituri în formă de organe genitale femeieşti şi bărbăteşti oferite ca ofrande către Venus sau Priapus.

Amasiae

Lucrau ocazional şi ca prostituate ca o formă de a o venera pe zeiţa Venus.

Ambubiae

Cântăreţe profesioniste care se ocupau şi cu prostituaţia.

Amica

Erau prostituate care se culcau atât cu bărbaţi, cât şi cu femei.

Ancillae ornatrices

Aceste servitoare ajutau prostituatele din bordeluri sau curtezanele să se spele, să se machieze şi să-şi aranjeze coafura înainte de sosirea clienţilor. În timp ce curtezanele îşi angajau astfel de ajutoare, bordelurile le selectau dintre fetele care lucrau ca prostituate.

Aquarii

Erau băieţi care se ocupau cu servirea vinului şi altor răcoritoare în bordeluri sau care cărau apă pentru ca fetele şi clienţii să se spele după actele sexuale. Ocazional prestau şi servcii sexuale.

Blitidae

Erau considerate prostituate de duzină. Lucrau în taverne şi numele lor provenea de la vinul ieftin care se vindea aici, numit blitum.

Bona Dea

Era o zeiţă în numele căreia se organizau festivităţi unde prostituatele făceau sex în văzul lumii cu alte colege de breaslă.

Bustuariae

Aceste tinere erau bocitoare profesioniste în timpul zilei, dar practicau şi cea mai veche meserie din lume în cimitire, printre morminte, acesta fiind locul unde îşi „consolau“ clienţii. 

Fetele soldaţilor 

Femeile care ofereau alinare soldaţilor romani erau de regulă prostituate-sclave. Acesta însoţeau legiunile romane în nesfârşitele marşuri şi campanii militare. Pe lângă faptul că se aflau oricând la dispoziţia soldaţilor pentru satisfacerea nevoilor sexuale, acestea se ocupau şi de gătit, oblojeau rănile, cârpeau hainele bărbaţilor şi făceau curăţenie în tabără. Singura speranţă de mai bine pentru aceste fete era să atragă atenţia unui ofiţer care le-ar fi cumpărat de la armată doar pentru propria plăcere.

FOTO queaprendemoshoy.com

Casuaria

Acestea erau un fel de case de oaspeţi care aveau, de obicei, şi un bodel în spatele curţii.

Ceres

În templul zeiţei recoltelor şi agriculturii, adeptele permiteau ca prostituatele din clasele de jos să-i distreze sexual pe cei veniţi cu ofrande.

Citharistriae

Îşi câştigau pâinea cântând la harpă, dar şi din prostituţie.

Copae

Servitoare cu statut de sclave care făceau şi prostituaţie.

Cymbalistriae

Prostituate care erau angajate şi pentru a distra mesenii cântând la talgere.

Delicatae

Curtezane din clasa de mijloc, multe fiind şi actriţe, la fel ca cele numite famosae.

Diobolares

Prostituate foarte ieftine, care îşi vindeau trupul la colţ de stradă pentru numai 2 obols, adică de două ori mai mult decât costa o sclavă dintr-un bordel atenian.

Diversorium

O casă unde se închiriau camere pentru prostituate.

Dorides

Aceste dame de companie antice îşi făceau reclamă afişându-se goale în uşa casei unde locuiau.

Fellatrix

Prostituate specializate în felaţie. Cele mai multe fete din această categorie lucrau în băile publice.

Flora

Zeiţă din categoria divinităţilor care erau serbate în timpul unor festivităţi sexuale, ce durau din 28 aprilie până în 3 mai. În ultima zi de festivităţi, mai multe prostituate se dezbrăcau şi dansau lasciv până când bărbaţii tineri din rândul audienţei deveneau atât de erxcitaţi încât se alăturau fetelor în arenă şi făceau sex în public.

Forariae

Fete de la ţară care îşi acostau clienţii pe drumurile din apropierea satelor.

Fornices

Fetele care îşi satisfăceau clienţii la umbra acestor arcade (fornices) specifice clădirilor romane impresionante se află la originea cuvântului fornicaţie (desfrâu). 

Fortuna Virilis

Erau o zeitate populară în rândul femeilor simple şi sărace, care o divinizau prostituându-se în numele ei. Adesea erau întâlnite la băile publice dedicate bărbaţilor.

Gallinae

Erau prostituate care se îndeletniceau cu furturi mărunte, iar unele obţineau bani şi din şantaj. Cele mai periculoase erau fetele care lucrau în cârdăşie cu hoţi şi criminali, folosite să atrăgă victimele în capcane.

Ganymede

Un zeu homosexual al cărui templu era frecventat de bărbaţi care se prostituau, aşa cum templul lui Ceres era frecventat de prostituate.
  
Adeptele zeiţei Isis

Zeitatea egipteană Isis se bucura de mare trecere şi în Imperiul Roman, mai ales în rândul femeilor. Preotesele templului le permiteau prostituatelor de stradă care se închinau zeiţei să-şi satisfacă numeroşii clienţi în incinta templului sau a grădinii care aparţinea templului.

Leno

Era denumirea matroanei, a femeii care se ocupa de lupanare. Bordelurile aveau dreptul să funcţioneze numai de la ora 15:00 până în zori.

Lupae

Erau prostituate de stradă care atrăgeau atenţia clienţilor prin intermediul unor sunete asemănătoare urletelor scoase de lupi.

Noctiluae

Prostituate de stradă care munceau la ore târzii din noapte.

Nonariae

Prostituate din clasele de jos care aveau licenţă să lucreze numai de la 21:00 până în zori.

Pergulae

Prostituate de lux care se arătau în balcoanele caselor unde locuiau pentru a atrage clienţi.

Stabula

Era un bordel format dintr-o singură încăpere mare unde împreunările aveau loc la grămadă, fără intimitate, sub supravegherea matroanei.

Tabernae

Cei mai mulţi brutari obişnuiau să închirieze camere prostituatelor de stradă fără licenţă, care se temeau să nu fie prinse de oficiali şi bagate la închisoare dacă nu aveau destui bani să-i mituiască.

Turturillae

Erau hulubării unde travestiţi sau bărbaţi care se prostituau îşi aduceau clienţii.

Venerii

Preotese care se prostituau în numele zeiţei Venus şi le învăţau pe curtezane tehnici sexuale. Conform unor documente istorice se pare că practicau o disciplină asemănătoare sexului tantric.

Vestale

Acestor preotese ale zeiţei Vesta (simbolul casei şi familiei) li se pretindea castitatea absolută, iar cele care erau prinse că păcătuiau erau îngropate de vii, iar bărbaţii erau biciuiţi. Totuşi, înainte de instaurarea republicii romane se pare că acestea treceau printr-un ritual de refacere a viginităţii la terminarea perioadei în care slujiseră în temple, pentru a se putea căsători în mod onorabil.

Villicus

Era persoana care încasa banii clienţilor veniţi la bordel, cunoştea calităţile fiecărei prostituate în parte şi făcea recomandări în funcţie de cerinţe.