Cine sunt bărbaţii care plătesc pentru sex?
0Ei se consideră jucători profesionişti, pentru cei care pledează împotriva sexului pe bani sunt nişte anonimi deloc importanţi, iar pentru damele de companie sunt clienţi, cu rele şi cu bune. Dar cine sunt ei şi de ce plătesc pentru sex?
Astăzi este doctor Brooke Magnanti, dar acum câţiva ani toată lumea o ştia drept Belle de Jour, A scris cărţi sub acest pseudonim, a inspirat un serial britanic şi filme pe măsura vieţii sale trăite incognito. Belle de Jour a fost damă de companie pentru bărbaţii dispuşi să plătească mulţi bani pentru sex. Sub masca purtată noaptea, uneori şi ziua, se afla doctoranda Brooke Magnanti, care a apelat la cea mai veche meserie din lume pentru bani. Experienţa ultimilor ani, dar şi cultura vastă deprinsă din mediul academic în care lucrează, o califică pe Magnanti, astăzi editorialistă pentru „The Telegraph”, să analizeze motivele pentru care interesul pică pe bărbaţii care plătesc pentru sex.
Majoritatea clienţilor sunt bărbaţi, în cazul prostituatelor masculine sau feminine. Faimosul raport Kinsey, adaptat şi într-un film cu acelaşi nume, estima că peste 60% din bărbaţii americani au plătit pentru sex, la un moment dat în viaţa lor. O lucrare din 2000 arăta că 15% din bărbaţii australieni au scos bani din buzunar pentru serviciile sexuale oferite de femei. Studii mai recente demonstrau că procentajul este mult mai mare, de fapt.
Există, desigur, întrebarea legată de acurateţea cifrelor, din cauza stigmatului situaţiei în care cineva plăteşte pe altcineva pentru sex. În ţări precum Cambodgia cifra se apropie de 70%, iar în Canada urmează o revoluţie, de vreme ce Curtea Supremă a ridicat toate restricţiile asupra practicării prostituţiei. Cum poţi afla câţi bărbaţi sau câte femei plătesc pentru sex?
Studiul canadian „Sex, siguranţă şi securitate” a inclus, iniţial, 855 de sondaje şi 24 de interviuri, realizate în 2009, cărora se adaugă alte 1251 de sondaje şi încă 18 interviuri. Va fi publicat anul acesta, în încercarea de a arăta tendinţele istorice din acest domeniu, atitudinea legii de-a lungul timpului, vârsta la care subiecţii au început să cumpere sex, dar şi informaţii despre celelalte relaţii sexuale ale acestora. Ideea acestor studii, dar şi campanii derulate în ultimii ani,
Chris Atchison, de la University of Victoria, a condus ambele studii. Acesta explică cum ultimul dintre cele două include mai multe întrebări şi răspunsuri despre natura experienţelor celor care cumpără sexul. „Motivul pentru care am continuat să chestionăm a fost faptul că rezultatele studiului din 2009 ne-au arătat că relaţia dintre client şi prostituată este complexă şi cu mai multe feţe decât ne aşteptam noi”, îl citează Brooke Magnati în „The Guardian”.
„Ne-am îndepărtat de ideea sexistă potrivit căreia femeile rele împingeau bărbaţii inocenţi să le dea bani pentru sex şi am ajuns la polul opus, unde clienţii masculini sunt demonici, violenţi, misogini şi agresivi faţă de femeile lipsite de apărare”, scria cercetătorul britanic Teela Sanders în volumul său despre fenomenul plătirii sexului. Sanders este de părere că factori precum plictiseala, singurătatea sau lipsa satisfacţiei sexuale îi convinge pe bărbaţi să apeleze la sex plătit.
„Cercetarea acesteia mai sugerează că unul dintre factorii motivanţi pentru bărbaţi este aspectul ilicit al situaţiei şi faptul că sunt atraşi de ideea că vor scăpa fără să fie prinşi. Sunt convinsă că există şi oameni care sunt excitaţi de ideea ilegalităţii, dar sunt mulţi alţii care văd exact opusul. Într-adevăr, în Statele Unite ale Americii, unde atât cei care vând sex, cât şi cei care cumpără, comit infracţiuni, nu există dovezi potrivit cărora statutul infracţiunii le-ar descuraja practica”, spune Brooke Magnanti (foto).
Cert este că fenomenul suscită interesul din mai multe perspective.
„Toate acestea ridică o întrebare majoritară: a plătit bărbatul tău vreodată pentru sex?”, scrie în continuare fosta Belle de Jour. Se pare că, statistic, nu este atât de puţin frecvent pe cât şi-ar imagina oamenii. La fel ca interogaţia asupra numărului de iubiţi sau iubite pe care partenerul tău le-a avut înaintea ta, se pune problema „Chiar vrei să ştii?”. „Dacă răspunsul va schimba complet felul în care îl vezi, atunci mai bine întrebarea rămâne nerostită”, sfătuieşte fosta damă de companie.
Este nevoie de o schimbare în felul în care este pedepsită sau nu comiterea acestui act sau participarea? Ambele părţi spun „Da”, dar foarte puţine beneficii sunt observate. „În cazul modelului suedez, unde s-au luat măsuri ferme împotriva prostituţiei, nu se vede nicio schimbare asupra siguranţei publice. Numărul oamenilor care plătesc pentru sex a crescut de când noul cadru legal a fost adoptat. În acest timp, modelul Merseyside, care îşi propune să trateze atentatele împotriva prostituatelor şi damelor de consum drept infracţiuni, a strâns tot mai mulţi adepţi de partea sa”, explică fosta Belle de Jour.
Dominatrix Bedford, una dintre cele trei dame de companie care au provocat legile prostituţiei din Canada
Poliţia din Merseyside raportează, începând din 2006, orice tentativă de violenţă asupra celor care comercializează sexul. Acest fapt a dus la o creştere de 67% a ratei de condamnare a celor care atentează la siguranţa prostituatelor.
„De multe ori, cei care ridică palma sau, mai rău, cuţitul în faţa acestor femei, vor face acest lucru şi cu cele care nu vând sex pe bani, pentru că nu mai are legătură cu meseria lor, ci cu violenţa bărbaţilor”, spune Magnanti.
Lumea s-a schimbat în ultimii ani, cel puţin în ceea ce priveşte atitudinea faţă de această meserie. În Melbourne, există bordeluri cu licenţă, unde este legal să munceşti ca damaă de companie, dar este ilegal să practici această meserie în afara lui. Acest detaliu încurajează, însă, deţinătorii licenţelor şi chiar şi poliţia să profite de cei care muncesc acolo.
Un alt program, „The Ugly Mugs”, creat de Rosie Campbell, permite prostituatelor să transmită informaţii despre clienţii periculoşi inclusiv poliţiei, dacă acestea sunt de acord. „Aceste tipuri de acţiuni, care caută să prevină crimele, ar trebuie să fie o prioritate socială. Adevăratul interes este planat acum asupra celor care cumpără sex, nu asupra celor care îl vând”, este de părere Brooke Magnanti.
Citeşte şi:
Şapte români acuzaţi de proxenetism au fost arestaţi în Franţa
FOTO Sexul pe front: prostituţia, sifilisul şi gonoreea combătute cu postere
Se încarcă comentariile...
