Am testat cel mai agil hot hatch al momentului - Renault Megane RS 275 Trophy

Cu cât analizezi mai în detaliu alternativele, cu atât realizezi că RS 275 Trophy este din ce în ce mai special. Focus RS şi Impreza STI sunt în discuţie. Restul sunt „la revedere“.

În ultimii 10 ani, am testat cred eu, toate modelele din gama Renault. Unele mai puţin reuşite, altele foarte bune.

Hot Hatch-urile sunt, în general, maşini pentru amatori de senzaţii tari. Precum un Golf GTI de exemplu. Problema este că indiferent cât de bun este acel GTI, cât de bună este transmisia, motorul, cât de plăcut este interiorul şi aşa mai departe, tot nu este un “dur”. Este o maşină sportivă, dar nu una de curse. Ei bine, după trei zile petrecute alături de Megane RS 275 Trophy sunt pregătit să spun că am condus cel mai bun Renault din istorie.

Acum, ştiu ce veţi spune. Istorie e prea mult spus, nu? Ei bine NU. Pentru că:

Avantime (2001–2003)
Captur (2013–)
Clio (1990–)
Duster (2011–)
Espace (1984–)
Fluence (2010–)
Fuego (1980–1987)
Kangoo (1999–)
Koleos (2008–)
Laguna (1993–)
Latitude (2011–)
Logan (2004–)
Mégane (1996–)
Medallion (1988–1989)
Modus (2004–2012)
Pulse (2012–)
Rodeo (1970–1987)
Safrane (1992–2000)
Sandero (2007–)
Scénic (1996–)
Sport Spider (1995–1997)
Talisman (2012–)
Thalia (1999–)
Twingo (1992–)
Vel Satis (2001–2009)
Wind (2010–)
Zoe (2012-)
3 (1961–1962)
4 (1961–1992)
5 (1972–1996)
6 (1968–1978)
7 (1974–1984)
8 (1962–1971)
9 (1982–1988)
10 (1962–1971)
11 (1982–1988)
12 (1969–1980)
14 (1976–1979)
15 (1971–1977)
16 (1965–1979)
17 (1971–1977)
18 (1978–1986)
19 (1988–1995)
20 (1975–1984)
21 (1986–1993)
25 (1984–1992)
30 (1976–1984)
4CV (1947–1961)
Caravelle (1959–1968)
Colorale (1950–1957)
Dauphine (1956–1968)
Dauphinoise (Break Juvaquatre) (1946–1960)
Domaine estate (1956-)
Floride (1959–1962)
Frégate (1951–1960)
Juvaquatre (1937–1950)
Manoir estate (1958-)
Ondine (1961–1962)
Torino (1966–1980)
6CV (1923–1929)
10CV (1920–1929)
15CV (1925–1928)
18CV (1920–1924)
18/22CV (1925–1927)
24CV (Types PI, PZ) (1928)
40CV (Type JP) (1919–1923)
40CV (Type NM) (1924–1928)
Celtaquatre (1934–1939)
Monaquatre (1932–1936)
Monasix (1927)
Monastella (1929)
Nerva Grand Sport (1934–1939)
Nervahuit (1930)
Nervastella (1930–1937)
Primaquatre (Type KZ6) (1931–1939)
Primastella (Type PG8) (1932-1935)
Reinasport (Type PG5) (1931)
Reinastella (Type RM2) (1929–1933)
Suprastella (Type RM2) (1939)
Vivasport (1933–1938)
Viva Grand Sport (1934–1939)
Vivaquatre (1932–1939)
Vivasix (Type PG1/2) (1928–1929)
Vivasix (Type PG3) (1930)
Vivastella (Type PG4) (1930)
Renault GS (1920)
Renault HF (1921)
Renault HG (1921)
Renault HJ (1922)
Renault IC
Renault IG
Renault II (1922)
Renault JM (1922)
Renault JS (1922)
Renault LS (1923)
Renault MT (1925)
Renault NN (Renault 6CV) (1925–1929)
Renault KJ (1922)
Renault KR (1923)
Renault KZ (1924–1932)
Renault AX (1908–1914)
12CV
40CV (1908–1928)
Taxi de la Marne (Type AG/Type AG-1) (1905–1910)
Towncar (1912)
Type AH/Type AM (10CV) (1905–1909)
Type AI/Type CF/Type DQ/Type ET (35CV) (1906–1914)
Grand Prix (1906–1908)
Type L/Type M (1903)
Type N(a)/Type N(b)/Type S (1903)
Type N(c)/Type Q/Type U(a)/Type U(e) (1903–1904)
Type R/Type T (1903–1904)
Type U(b)/Type U(c)/Type U(d) (1904)
Type V/Type AS (1905–1913)
Type X/Type X-1 (1905–1908)
Type Y (1905–1906)
Voiturette (Type A/Type B/Type C/Type D/Type E/Type G/Type H/Type J) (1898–1903)
A106
A108
A110
A310
A610/GTA
Altica (2006)
Argos (1994)
Egeus (2005)
Be Bop (2003)
Captur (2011)
Citadines Ludo şi Modus (1994)
DeZir (2010)
Ellypse (2002)
Eolab (2014)
Espace F1 (1995)
Egeus (2005)
Fiftie (1996)
Fluence (2004)
Fuego Cabriolet (1982)
Gabbiano (1983)[1]
Initiale (1995)
Initiale Paris (2013)
Kangoo Break’Up (2002)
Koléos (2000)
Laguna Roadster (1990)[2]
Renault Laguna Concept (1990)
Mégane (1988)
Nepta (2006)
Next
Pangea (1997)
Project 118 (1965)
Racoon (1993)
R-Space (2011)
Scénic
Talisman (2001)
Twin’Z (2013)
Vel Satis (2000)
Vesta II Concept (1987)
Wind (2004)
Zo (1998)
Zoé (2005)
Zoom (1992)
Renault 4 Fourgonette (1962–1992)
Renault 50 Series (1979–1993)
Renault Estafette (1959–1978)
Renault Express (1984–1997)
Renault Kangoo (1998–)
Renault Kerax (1997–)
Renault Magnum (1990–)
Renault Mascott (1999–2010)
Renault Master (1980–)
Renault Maxity (2007–)
Renault Midlum
Renault Trafic (1980–)
Premium (1996-)
G Range Manager
R Range Major
Renault SC10
Renault PR100 şi PR100.2
Renault PR100.3
Renault PR112
Renault PR180.2
Renault R212
Renault R312 sau CityBus
Renault Agora
Renault Tracer
Renault Arés
Renault FR1

Pun pariu că nu vă aşteptaţi să vi le înşir pe toate. Ei bine iată! Şi da, este o listă mult prea lungă de automobile, microbuze şi camioane. Dar din toată această istorie bogată, nimic nu este la fel de bun ca 275 Trophy. Este pur şi simplu vârful suliţei din game Renault all-time. Felul cum arată, felul cum se conduce…perfecţiune. Pentru mine personal, ultima oară când m-am distrat atât de mult la volanul unei maşini sport, eram într-un Porsche Cayman S.

Din punct de vedere estetic, poate că primul lucru care îţi atrage privirea este galbenul acesta care se numeşte Jaune Sirius. Se potriveşte excelent cu jantele negre Turini Noire, etrierii roşii marca Brembo. Din orice unghi o priveşti, Megane 275 Trophy este o jucărie serioasă. Îţi spune că îi place mai mult pe circuit decât pe şosea încă dinainte să o conduci.

Privită din spate, arată parcă şi mai ameninţător decât din faţă. Pare nervoasă, încordată, iar evacuarea aceea masivă Akrapovic din mijloc este pe stil Lamborghini Aventador. Mă rog, asta mi-a trecut mie prin minte. Evacuările centrale mi se par superbe din punct de vedere estetic. În special pe maşini cu spatele foarte lat.

Un alt detaliu care mi-a plăcut la maşina aceasta a fost utilizarea marcajelor Trophy, sub spoilerul faţă şi pe montantul C. Aşadar, din punct de vedere vizual, ce avem noi aici în cazul lui Megane 275 Trophy este un automobil rău, rău de tot, în cel mai bun sens al cuvântului.

La interior ai alcantara, aluminiu, inox, Recaro…este de senzaţie. Scaunele sunt foarte bune, dar categoric nu pentru drumuri lungi sau stat mult în ele prin trafic. Volanul din Alcantara are o priză perfectă – şi chiar ai nevoie dacă ajungi să-ţi conduci “Trofeul” pe circuit.

Poziţia la volan mi s-a părut şi ea perfectă. Stai suficient de jos şi te simţi în deplin control până şi atunci când te dai zdravăn la ea. Cât despre dotări, aproape că nu aveam de gând să scriu despre ele, pentru că nici măcar nu le-am acordat importanţă (performanţele lui 275 m-au distrat prea mult), însă este şi acesta un capitol unde nu am avut ce reproşa. Climă, faruri şi ştergătoare automate, sistem start-stop, cruise control, navigaţie, telefon cu bluetooth, sistem R-Link, usb…deci aţi înţeles voi. Să trecem la ceea ce ne interesează cu adevărat!

Performanţă deci! Din acest punct de vedere, Megane 275 Trophy trăieşte în prosperitate. Sub capota sa se află un propulsor turbo de 2.0 litri şi 275 cp (cu 10cp mai mult decât Megane RS). Cuplul maxim în valoare de 360Nm este livrat exploziv după 3000rpm. Nu este nimic liniar în privinţa demarajului acestui automobil. Pleci de pe loc şi apoi abuzezi motorul pentru a beneficia de putere maximă la turaţii maxime, pe ieşire din viraje. Desigur că poţi merge şi ..liniştit cu ea, însă transmisia este foarte scurtă şi este clar gândită pentru altfel de drumuri decât cele pe care le faci de acasă până la birou, sală, film sau orice fel de plimbare care necesită toleratul de trafic intens sau distanţe foarte lungi.

În schimb, ceea ce te şochează la această maşină este agilitatea de care dă dovadă. Este superioară chiar şi vechiului Megane F1-Team R26 şi în ceea ce mă priveşte, superioară oricărui alt hot hatch pe care l-am mai condus – inclusiv Focus RS. Apasă butonul intitulat RS de pe bord şi 275 Trophy se transformă într-un fiară. Ţine-l apăsat şi rişti să activezi modul RACE, moment în care eşti gată să extragi până şi ultima picătură de performanţă şi aderenţă din ea.

Cât despre sunetul evacuării, ei bine acesta este magnific. Îţi pune păr pe piept. Fiecare talpă ridicată din pedala de acceleraţie este întâmpinată de o explozie mecanică parcă legată neurologic la nervii feţei tale, punându-ţi instant un zâmbet pe buze. Pardon, un rânjet. Iar direcţia, perfectă aşa cum este ea, este o extensie de a ta. LITERALMENTE. Precizia ei este aproape chirurgicală. De fapt vă îndrum ca în cazul în care trebuie să vă operaţi vreodată de o hernie de disc sau ceva asemănător, căutaţi doctorul care conduce în weekend-uri maşina aceasta.

Fiecare metru parcurs la volanul lui Megane 275 Trophy mi s-a părut magic. Parcă era ziua mea de naştere şi tocmai primisem un cadou extraordinar. Încercaţi-vă să vă imaginaţi cât de bună este maşina aceasta la capitolul de manevrabilitate dacă nici măcar nu am vorbit despre cifrele sale de acceleraţie până la 100km/h, viteză maximă şi aşa mai departe. Că să nu le uit, face suta în 5.8 secunde şi poate atinge 255km/h.

Am să regret foarte mult timp faptul că nu am putut s-o bag pe un circuit. Dar poate pe viitor, cumva, cândva. Cine ştie.

Preţul de bază pentru un Renault Megane RS 275 Trophy este de 28.600 euro cu tot cu TVA. Este o maşină ideală de weekend. Ştiu, multe sunt, dar unele mai mult decât altele. Şi când spun weekend nu mă refer la o plimbare liniştită sub soare, ci la o excursie scurtă până la cel mai apropiat circuit. Pentru asta există 275-ul. Uitaţi-vă în dicţionarul urban pentru definiţia termenului Hard Core şi este posibil să vedeţi imaginea aceasta la exemple:

Ţine-o la 5000rpm, îmi tot spuneam în timp ce făceam tot posibilul pentru a mă convinge dacă este sau nu cel mai bun hot hatch pe care l-am condus vreodată. Însă mi-am dat seama destul de târziu, după ce a trebuit să le-o duc înapoi celor de la Renault, că în realitate Megane 275 Trophy nu este un simplu hot hatch. Este genul de maşină pe care şi-ar cumpăra-o un posesor de 911 GT3, dacă ar fi obligat să conducă ceva de până în 30.000 euro.

Vizitaţi masinisimasini.ro pentru a vedea toate pozele din cadrul acestui test!