Un alt 16 aprilie: Eroul de la 204
0
În timp ce pe străzile din Boston explozia a provocat haos şi a ucis trei persoane, la Universitatea Politehnică Virginia, din Blacksburg, se comemorau şase ani de la masacrul în care au murit 32 de persoane, iar ucigaşul s-a sinucis.
Ieri a fost o zi grea. Morţi în Boston, morţi în Pakistan după cutremur, morţi în Venezuela. Când prezentul vine peste noi, tindem să uităm trecutul. Dar astăzi, la şase ani şi o zi după acel masacru, e cazul să amintesc de un erou. Pentru noi e cineva căruia i s-a dat Steaua României şi numele lui e trecut pe o stradă. Cea de la Ambasada Statelor Unite ale Americii - Liviu Librescu.
Librescu preda în clasa cu numărul 204 din Norris Hall în acea zi de luni, 16 aprilie 2007. Studentul Seung-Hui Cho, un tip cu probleme psihice, a intrat în campusul Virginia Tech şi a început să împuşte studenţii şi profesorii cu arme semiautomate. 32 de au murit în acea zi, iar Cho s-a sinucis.
Numărul celor morţi putea fi mult mai mare. După ce a intrat în Norris Hall, Librescu l-a auzit pe Cho. A închis uşa clasei sale, le-a spus studenţilor să iasă pe ferestre şi s-a pus proptea în faţa lui Cho. Acesta a încercat să intre, dar Librescu a ţinut de uşă cât a putut, până când studenţii lui au putut să iasă pe geam. Dar nu a fost să fie. Librescu a căzut lat după patru focuri de armă automată prin uşă şi a murit pe loc. Din clasa lui, doar un student a murit.
Sute de oameni au venit în Brooklyn pe 18 aprilie, pentru a-i aduce un omagiu eroului de la 204. Corpul său a fost dus apoi în Israel, unde a trăit din 1979. Sute de oameni au fost şi acolo. În România a primit Steaua României, centrul Evreiesc de la Virginia Tech i-a luat numele, iar moartea sa tragică i-a adus numeroase premii pentru eroism.
Dar aceasta este o poveste seacă despre un om care a simţit în acea zi că e de datoria lui să se pună în calea morţii. În calea morţii altora. Celor mai tineri ca el. Nu în calea morţii lui.
Acesta este un om care pe 18 august 1930 se năştea la Ploieşti, în România. Care a văzut ţara sub ocupaţie nazistă şi care a fost trimis în taberele de muncă din Transnistria, iar apoi în ghetoul de la Focşani.
Acesta este omul care în 1952 obţinea diploma la Politehnica din Bucureşti, după ce supravieţuise Holocaustului şi care în 1972 primea distincţia Traian Vuia din partea Academiei Române.
Acesta este omul pe care statul comunist român l-a refuzat, pentru că nu a vrut să se înscrie în partid. Apoi, în 1978 a emigrat în Israel, ca în 1979 să ajungă în stafful Universităţii Tel Aviv. În 1985, a ajuns la Virginia Tech, unde a continuat ca profesor chiar şi după vârsta pensionării. Despre Liviu Librescu s-ar putea scrie prea multe. A fost un cercetător în domeniul aviaţiei şi mecanicii fluidelor de renume, a fost un profesor respectat şi a fost om.
Iar astăzi, la 6 ani de la masacru, din Liviu Librescu a rămas un om. Mai mult decât un profesor, un român, un evreu, un tată.
Acum că prezentul s-a liniştit, trecutul merită amintit.
Iar trecutul zilei de ieri e reprezentat de Eroul de la 204.
Despre Liviu Librescu vă invit să citiţi pe pagina Universităţii Virginia Tech
Se încarcă comentariile...
