SUA - Aşteptând o veste bună

La ora la care scriu aceste rânduri încă nimic nu e sigur. Nu avem nici cel mai mic indiciu, cât de cât sigur, despre rezultatele alegerilor prezidenţiale din SUA.

Dispunem doar de câteva sondaje de opinie, majoritare fiind acelea care o indică drept câştigătoare pe candidata Partidului Democrat, d-na Hillary Clinton. Procentele care o departajează pe d-na Clinton de contracandidatul ei, dl. Donald Trump, sunt nesemnificative, putând fi oricând contrazise de variabilele de care nu sunt scutite nici un fel de alegeri.

În plus, institutul de sondare despre care se spune că ar fi indicat întotdeauna, fără greş, câştigătorul, susţine că victoria ar fi de partea d-lui Trump.

Analiştii politici cei mai cunoscuţi, cotaţi cu cel mai înalt grad de  credibilitate, sunt rezervaţi, manifestă maximă prudenţă în formularea unui pronostic. Preferând doar să sublinieze importanţa pentru America şi pentru întreaga Lume a scrutinului din ţara celei mai mari democraţii de pe Mapamond. Precizând şi că acest imens cuantum de imprevizibil e parte, defineşte esenţa jocului democratic.

Aceiaşi analişti mai evidenţiază faptul că scrutinul electoral ce are loc chiar în aceste ore îl egalează în importanţă pe cel din anul 1940. Atunci când preşedintele Roosevelt a candidat pentru un al treilea mandat, victoria şi acţiunilor lui post-electorale punându-şi decisiv amprenta nu doar asupra desfăşurărilor ulterioare din a doua conflagraţie mondială, ci şi asupra configuraţiei de azi a Lumii.

Comparaţia sus-menţionată ne lasă să înţelegem că nu doar Statele Unite, ci şi viaţa întregii umanităţii ar putea să fie altfel în cazul în care victoria îi va reveni candidatului republican. Un ins radical, imprevizibil, pentru care însăşi ideea de democraţie are un cu totul alt sens decât acela cu care omenirea este obişnuită.

Nici unul dintre analişti nu susţine că doamna Clinton ar fi candidatul ideal, fără de prihană. Ci doar răul cel mai mic, preferabil de ales atunci când nu prea ai între ce alege.

Analiştii dâmboviţeni compară situaţia electorală de azi din SUA cu cea care s-a confruntat România în anul 2000 când a avut a opta între falsa bunicuţă Ion Iliescu şi vorbetele carnasier Corneliu Vadim Tudor. Nu ştiu dacă lucrurile stau riguros întocmai.

Ştiu doar că, cu toate defectele ei, Hillary Clinton reprezintă totuşi minima garanţie a rămânerii celei mai mari puteri de pe Mapamond în zona previzibilităţii şi a stabilităţii.

Dominante de care avem nevoie şi noi, românii, fiindcă numai prezenţa la Casa Albă a unei Administraţii prezidenţiale previzibile şi stabile îi poate oferi ţării noastre garanţia securităţii şi a continuării Parteneriatului strategic cu SUA.

Avem, aşadar, toate motivele să petrecem o noapte albă cu speranţa ca dimineaţa care va veni ne va aduce vestea bună. Bună atât cât se poate.