Strategia Militară a SUA

Operaţiunea militară „Atlantic Resolve” a Alianţei a fost extinsă în România şi Bulgaria FOTO AP

Strategia Militară Naţională defineşte necesitatea de a contracara revizionismul statelor care ameninţă normele internaţionale la fel ca şi organizaţiile extremiste care subminează securitatea transregională. Lucrăm cu partenerii şi aliaţii noştri să descurajăm, să interzicem şi dacă este necesar să înfângem satele adversare-Strategia Militară Naţională a SUA-2015

Pentagonul a elaborat şi prezentat zilele acestea Strategia Militară Naţională, prima revizuire a celei  elaborate în 2011. Strategia  avertizează despre creşterea pericolului unui război cu o altă naţiune reflectând noua situaţie de securitate globală, una în care SUA este în faţa unor adversari precum China şi Rusia în timp ce trebuie să contracareze grupuri extremiste precum cel intitulat Statul Islamic. Preşedintele Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore, generalul Martin Dempsey scrie în introducerea la document: De la lansarea Strategiei Militare Naţionale din 2011, dezordinea globală a crescut semnificativ în timp ce unele capabilităţi militare ale noastre au început să se erodeze. Facem faţă acum la multiple şi simultane provocări din partea actorilor statali şi ale reţelelor transregionale care utilizează schimbările rapide de tehnologie. Suntem în faza în care vom avea campanii prelungite în defavoarea conflictelor care se pot rezolva în timp scurt.

Generalul Martin E. Dempsey

Strategia este un document care prezintă în mod real şi fără ocolişuri situaţia din punct de vedere militar şi nu discută acţiunile politice ale administraţiei de la Washington (cum ar fi reducerea bugetului militar). Documentul, ce însumează 17 pagini, se concentrează pe importanţa perteneriatelor globale care pot menţine balanţa fragilă a securităţii dar şi pe ideea fundamentală de a sprijini aliaţii şi partenerii. Rusia, Iranul şi Coreea de Nord sunt nominalizate drept ameninţări la adresa păcii globale. Este de asemenea nominalizată China prin faptul că administraţia Obama doreşte să sprijine ridicarea rolul acesteia în comunitatea internaţională în vederea stabilităţii şi securităţii globale trăgând o linie între aliatul economic şi politic pe care-l reprezită Beijingul şi acelaşi, dar de data aceasta competitor în zona Mării Chinei de Sud.  Strategia declară că niciunul dintre aceşti actori nu sunt văzuţi ca inamici posibili ai SUA sau ai aliaţilor lor, dar ei pun probleme serioase securităţii comunităţii internaţionale. Astăzi - scrie în strategie - probabilitatea ca SUA şă fie implicată într-un conflict între state cu o putere mare este redusă, dar aceasta este în creştere.

În opinia celor care au realizat strategia conflictele hibride - nu numai cu Statul Islamic dar şi cu rebelii ucrainieni sprijiniţi de Rusia-se extind.

Ceea ce secretarul Apărării, Ash Carter, dar şi secretarul adjunct al Apărării, Bob Work, spun de luni bune că SUA nu mai este garantul superiorităţii tehnologice globale devine pe zi ce trece mai adevărat. Cum se traduce acest lucru: în războiul cu Statul Islamic superioritatea tehnologică nu garantează victoria.

Cum defineşte strategia mediul internaţional

Mediul internaţional de astăzi este complex datorită schimbărilor rapide produse de globalizare, răspândirea tehnologiilor şi a schimbările demografice. Globalizarea are impact asupra oricărei activităţi umane. Oamenii, produsele, informaţia traversează graniţele la o viteză şi un volum fără precedent, acţionând ca un catalizator pentru dezvoltarea economică în timp ce tensiunile sociale şi instabilitatea politică sunt în creştere la fel ca şi competiţia pentru resurse. Sunt state care doresc schimbarea ordinii internaţionale şi pentru care legislaţia în vigoare şi tratatele semnate nu constituie un impediment în a-şi urma obiectivele care violează integritatea şi suveranitatea vecinilor sau a regiunii. 

Care sunt statele menţionate în strategia militară

Rusia este prima menţionată pentru aportul adus la lupta împotriva terorismului internaţional şi a traficului de droguri. De asemenea Rusia este menţiontă pentru lipsa de repect faţă de suveranitatea şi integritatea teritorială a vecinilor dar şi pentru realizarea obiectivelor prin forţa militară. Acţiunile Rusiei au violat documentele strategice internaţionale pe care Rusia le-a semnat: Carta ONU, Acordurile de la Helsinki, Actul fondator Rusi-NATO şi nu în ultimul rând Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare.

Iranul ocupă poziţia a doua cu dorinţa sa de a desfăşura un program nuclear militar. De asemenea se aminteşte că Teheranul sponsorizează terorismul care macină securitatea statelor precum Liban, Irak, Siria, Yemen şi Israel. Iranul este un factor destabilizator pentru regiune.

Coreea de Nord este a treia pe lista strategiei militare americane datorită programului nuclear (realizarea şi testarea de rachete balistice) pe care-l urmează şi cu care ameninţă în permanenţă stabilitatea în peninsulă dar şi în zonele adiacente. Coreea de Nord conduce atacuri cibernetice împotriva corporaţiilor americane cauzând pierderi de zeci de milioane de dolari.

Coreea de Nord a declarat pe 9 mai 2015 că a testat cu succes o rachetă balistică  FOTO AFP/KCNA via KNS

Ultima pe listă este China pe care SUA o sprijină în a deveni un partener de dialog important pe arena internaţională. În schimb acţiunile Chinei în întreaga zonă a Mării Chinei de Sud pun în pericol stabilitatea acesteia. Din acestă cauză strategia militară cheamă autorităţile de la Beijing să rezolve prin cooperare şi fără coerciţie starile conflictuale.

Ce înseamnă interesul naţional în strategia militară:

• securitatea SUA, a cetăţenilor ei a aliaţilor şi partenerilor americani;
• o economie prosperă şi consolidată într-un mediu internaţional care promovează oportunităţile şi prosperitatea;
• respectul pentru valorile democratice universale acasă şi în strinătate;
• ordine internaţională bazată pe domnia legii;
• supravieţuirea naţiunii;
• prevenirea atacurilor catastrofice asupra teritoriului naţional;
• securitatea sistemului economic global;
• securitatea încrederea şi siguranţa aliaţilor noştri;
• protecţia cetăţenilor americani în afara ţării;
• apărarea şi extinderea valorilor universale ale democraţiei.  

Obiectivele militare naţionale sunt: descurajarea, interzicerea şi înfrângerea adversarilor; întreruperea, degradarea şi înfrângerea organizaţiilor violente extremiste; consolidarea reţelei globale a aliaţilor şi partenerilor.

Concluzii 

În Europa, America rămâne sprijinul de nădejde la aliaţilor din NATO. Alianţa va asigura apărarea colectivă, garanţiile strategice de securitate importante pentru descurajarea unui conflict în mod particular cu referire la agresiunea Rusiei la periferia flancului estic. Operaţiunea Atlantic Resolve, Iniţiativa Europeană de Reasigurare, Planul de Actiune al NATO şi alte măsuri, activităţi, exerciţii şi investiţii servesc creşterii solidarităţii unităţii şi securităţii în cadul Alianţei. Strategia menţionează continua preocupare a Pentagonului pentru creşterea interoperabilităţii armatei SUA cu aliaţii şi sprijinul pentru asigurarea proprie apărări a fiecărei naţiuni aliate. În Orientul Mijlociu americani sprijină în continuare securitatea Israelul precum şi ceilalţi parteneri în vederea creşterii capacităţii lor de apărare Iordania, Arabia Saudită, Kuweitul, Qatarul, Bahreinul, Emiratele Arabe Unite, Egiptul şi Pakistanul.

Washingtonul este gata să investească în efortul de comunicare între state, să promoveze transparenţa şi să reducă posibilitatea interpretărilor greşite ale unor situaţi ce pot deveni conflictuale. Pentagonul promovează relaţiile militar-la-militar (mil-to-mil) cu China şi încurajeză Rusia în problemele de comun interes.

Referitor la organizaţiile violente extremiste precum Al-Qaida şi autointitulatul Statul Islamic din Irak şi Levant (ISIL) care subminează securitatea transregională în special în Orientul Mijlociu şi Africa de Nord SUA va lua măsurile corespunzătoare destrămării şi eliminării acestora.

Organizaţiile de acest tip sunt constituite acolo unde statele sunt slabe, crima organizată acţionează şi unde corupţia este răspăndită.

În acest mediu strategic complex militarii americani nu au luxul să se aplece cu atenţie asupra unei singure probleme, este necesară o abordare complexă cu folosirea tuturor mijloacelor militare, pentru a decela şi restul problemelor ce derivă din acţiunile statelor revizioniste şi a organizaţiilor extremiste violente. A nu aborda întreaga gamă de probleme înseamnă un mare risc pentru ordine internaţională. 

De ziua naţională a SUA urăm aliaţilor americani şi militarilor americani din teatrele de operaţii din România şi de peste tot în lume: La Mulţi Ani!/ Happy Independence Day!