Obama şi-a pus toată lumea-n cap

Preşedintele american Barack Obama este criticat aspru atât din cauza spionajului NSA, cât şi din cauza strategiei incoerente privind Siria

Scandalul de spionaj stârnit de dezvăluirile lui Snowden şi strategia incoerentă privind Siria i-au înfuriat pe aliaţii americanilor, iar preşedintele Barack Obama este privit cu tot mai multă neîncredere. „Aliaţii nu mai au încredere în noi, iar inamicii nu se mai tem de noi”, a descris fostul vicepreşedinte american Dick Cheney situaţia grea în care deciziile administraţiei Obama au adus SUA pe plan mondial.

Ieşirea la lumină a activităţilor de spionaj folosite de Agenţia Naţională de Securitate (NSA) după 11 septembrie 2001 a coincis cu un alt moment extrem de delicat pentru Administraţia Obama: bâlbele şi ameninţările nepuse în practică cu privire la Siria şi la intervenţia militară dorită de americani asupra regimului controlat de preşedintele Bashar al-Assad.

Mitul „blestemului celui de-al doilea mandat” pare să fie confirmat în cazul preşedintelui Barack Obama: gradul de aprobare în rândul populaţiei i-a scăzut drastic, la doar 37% la începutul lunii octombrie, iar credibilitatea sa a fost ştirbită nu doar pe plan intern, ci internaţional.

Americanii şi-au dat foc la valiza diplomatică

Washingtonul nu se află la prima astfel de criză. În februarie 2010, WikiLeaks a publicat un volum impresionant de documente de la 274 de consulate, ambasade şi misiuni diplomatice ale americanilor din întreaga lume, iscând câteva conflicte din cauza părerilor oficialilor SUA cu privire la ţările-gazdă sau la omologii lor din acestea. Ceea ce i-a salvat pe americani însă a fost faptul că aceste rapoarte conţineau şi multe „picanterii” despre conflictele interne din aceste ţări sau dintre state vecine, iar astfel de subiecte au ţinut mai degrabă prima pagină a ziarelor atunci.

Acum însă situaţia este alta, iar legăturile diplomatice au fost deteriorate mult mai grav de faptul că serviciile americane interceptează convorbiri telefonice şi corespondenţa electronică ale liderilor statelor prietene, cum este cazul Germaniei, Franţei, Mexicului, Argentinei, Braziliei şi multor altora.

Dezvăluirile făcute de Edward Snowden, fost consultant al Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA), arată că americanii au monitorizat astfel cel puţin 35 de şefi de stat sau de guverne. Informaţiile îi plasează pe americani în poziţia inconfortabilă şi fără precedent pentru ei în care Germania şi Franţa plănuiesc să-i ceară să semneze un acord prin care-şi ia angajamentul să nu mai spioneze.

„Inamicii nu se mai tem de noi”

„Aliaţii nu mai au încredere în noi, iar inamicii nu se mai tem de noi”, a descris fostul vicepreşedinte american Dick Cheney situaţia grea în care deciziile administraţiei Obama au adus SUA pe plan mondial. Acesta susţine că este nevoie de schimbări profunde pe scena politică americană pentru ca această criză să fie depăşită. Şi, în timp ce pierderea încrederii aliaţilor este cauzată în mare parte de scandalul de spionaj, strategia incoerentă şi compromisurile majore pe care le-au făcut americanii cu privire la războiul civil din Siria sunt cele care subminează puterea Statelor Unite în faţa inamicilor.

În Orientul Mijlociu, Arabia Saudită, unul dintre principalii şi dintre cei mai puternici aliaţi ai SUA şi-a arătat pe toate canalele disponibile nemulţumirea faţă de felul în care Washingtonul a gestionat criza armelor chimice din Siria. Notoria „linie roşie” pe care Obama o trasa acum doi ani în ceea ce priveşte folosirea armelor chimice în Siria a devenit o glumă, spun cele mai critice dintre voci. Deşi existau suficiente dovezi care arată că Bashar al-Assad a folosit astfel de arsenal împotriva propriului popor, americanii au renunţat la ideea unei ofensive militare, girând, în schimb, un plan de dezarmare chimică al cărui succes este pus deja sub semnul întrebării.

Prietenul duşmanului meu

În plus, saudiţii au încă un motiv la fel de important de îngrijorare: îmbunătăţirea relaţiei americanilor cu Iranul, veşnicul inamic al Arabiei Saudite. În ultima perioadă, Washingtonul a făcut eforturi pentru a-şi relua legăturile diplomatice cu Teheranul, totul culminând cu o convorbire telefonică istorică între Obama şi omologul său iranian, Hasni Rouhani. 

Astfel, saudiţii au dat chiar de înţeles că iau în calcul ruperea legăturilor cu SUA din aceste motive. Iar asta este un semnal deosebit de puternic, în contextul în care saudiţii nu-şi fac un obicei din a permite disputelor diplomatice să iasă dintre zidurile palatului, punctează analiştii. Chiar dacă este puţin probabil ca aceste „pete” de pe imaginea lui Obama să ducă la încetarea relaţiilor bilaterale cu vreun stat prieten, este clar că diplomaţia americană a demarat acum o campanie îndelungată pentru reducere daunelor şi pentru a încerca să salveze cât de mult se mai poate din alianţele puse în pericol.