Cu mult înaintea lui Donald Trump, John F. Kennedy a negociat în secret cu sovieticii

Cu mult înaintea lui Donald Trump, John F. Kennedy a negociat în secret cu sovieticii

Preşedintele SUA, Donald Trump, şi fostul preşedinte al SUA John F. Kennedy

Contactele dintre Moscova şi o nouă administraţie americană nu sunt ceva neobişnuit. Şi John F. Kennedy a negociat în secret cu sovieticii. Şi, probabil, a evitat ca cele două superputeri să ajungă la război, scrie Tim Naftali, profesor de istorie la Universitatea din New York, în Slate.fr.

Ştiri pe aceeaşi temă

Nu este ceva neobişnuit pentru Moscova să-şi dorească să stabilească contacte cu o nouă administraţie de la Washington, având în vedere mai ales tensiunile dintre cele două părţi. De asemenea, nu este ceva neobişnuit pentru o nouă administraţie de la Washington să recurgă la canale neoficiale pentru a încerca să înţeleagă intenţiile unor puteri adverse. Acest lucru l-a făcu şi John F. Kennedy (JFK), cel de-al 35-lea preşedinte al SUA, dar într-un mod putin diferi faţă de echipa lui Trump, scrie slate.fr. 
 
Era începutul unei luni de decembrie. Un agent al Moscovei în Statele Unite, care lucra sub acoperirea de jurnalist pentru „Izvestia“, raporta conţinutul unei întâlniri private şi strict secrete între el şi „principalul consilier“ al noului preşedinte ales. Potrivit raportului, consilierul american se arăta sincer şi optimist în privinţa unei ameliorări tangibile a relaţiilor dintre Moscova şi Washington, în opoziţie cu cele menţinute de fosta administraţie de la Casa Albă. El chiar „insista că nu expunea o opinie personală, ci pe cea a viitorului preşedinte“.
 
Nu este o relatare despre fostul consilier pentru Securitate Naţională, Michael Flynn, ale cărui activităţi din perioada de tranziţie fac obiectul unei anchete, şi nici despre ginerele lui Donald Trump, Jared Kushner, care, după cum a dezvăluit „Washington Post“, l-a contactat în decembrie anul trecut pe ambasadorul rus în Statele Unite, Serghei Kisliak, pentru a-i propune stabilirea unui canal secret de comunicare. Este vorba de o întâlnire din decembrie 1960, iar „principalul consilier“ menţionat mai sus nu era nimeni altul decât Robert F. Kennedy, fratele lui John F. Kennedy (JFK), care a intrat în istorie ca al 35-lea preşedinte al Statelor Unite, scrie Tim Naftali, profesor de istorie la Universitatea din New York, în Slate.fr.
 
Canale alternative
 
Nu este ceva neobişnuit pentru Moscova să-şi dorească să stabilească contacte cu o nouă administraţie de la Washington, având în vedere mai ales tensiunile dintre cele două părţi. De asemenea, nu este ceva neobişnuit pentru o nouă administraţie de la Washington să recurgă la canale neoficiale pentru a încerca să înţeleagă intenţiile unor puteri adverse. Însă lucrurile au stat total diferit în decembrie 1960 faţă de decembrie 2016. 
 
Întrevederea dintre Robert F. Kennedy şi spionul sovietic a avut loc foarte probabil la cererea ultimei părţi. Mai mult, nu a avut loc într-un secret total; există un indiciu legat de ea în agenda telefonică a lui Robert F. Kennedy. Iar, în pofida cuvintelor liniştitoare, fratele lui JFK nu a făcut nici cea mai mică promisiune şi nici nu a subminat în vreun fel anume administraţia Dwight Eisenhower.
 
La acea vreme, sovieticii au acţionat inteligent abordându-l pe fratele preşedintelui ales. El nu a ezitat ulterior să facă uz de canale alternative de comunicare, dar abia după ceremonia de învestire. Acest fapt reiese din documentele devenite în timp publice. Iar, la peste cinci decenii distanţă de la nebănuitele legături, se poate observa că negocierile au fost duse în mod profesionist, chiar cu măiestrie, de administraţia Kennedy.
 
Pe 29 mai, JFK ar fi împlinit 100 de ani şi probabil tot atâţia ani ar mai trebui pentru a face un portret fidel preşedinţiei sale. De fapt, cu cât mai multe amănunte ies la iveală, cu atât devine mai uimitoare. Ea nu constă doar în apetenţa acestui bărbat asasinat pentru sex şi în problemele de sănătate ascunse cu grijă de apropiaţii şi familia sa şi dezvăluite cu temeinicie de biografi.
 
Kennedy, o enigmă pentru Moscova
 
Un val de noi informaţii, inclusiv provenind de la ruşi, aduce şi pe alte terenuri cercetarea legată de administraţia Kennedy. De exemplu, JFK a instalat un sistem de înregistrare la Casa Albă cu un deceniu înainte de Richard Nixon, care a demisionat din această cauză. Spre deosebire de Nixon, JFK a avut şansa de a nu se afla de acţiunile sale ascunse decât abia la sfârşitul lui 2012, adică la 50 de ani distanţă. 
 
Şi asta, printre multe altele, pentru că JFK, faţă de Nixon, era el însuşi responsabil de înregistrările sale. Dacă vigilentul democrat era singurul care ştia de butonul de înregistrare şi îl acţiona din Biroul Oval, paranoicul republican avea instalat un sistem de înregistrare automat. Casetele conţin informaţii extraordinare şi lămuritoare în acelaşi timp, aducând la suprafaţă o preşedinţie energică şi ingenioasă.
 
O informaţie demnă de constatat este că legăturile dintre fraţii Kennedy şi sovietici nu au început în timpul campaniei prezidenţiale, aşa cum este suspectat în prezent Trump în cazul ruşilor, ci abia după alegeri. În vara anului 1960, KGB-ul şi Ministerul sovietic de Externe erau nevoite să depisteze din presă ce fel de preşedinte ar fi JFK dacă ar câştiga pe 8 noiembrie acelaşi an, întrucât cele două instituţii nu dispuneau de niciun informator în anturajul tânărului politician intrat în campanie sub sloganul „Noua frontieră“.
 
Este de remarcat faptul că diplomaţii sovietici se arătau mai puţin impresionaţi de JFK decât colegii lor spioni. Primii considerau că „era puţin probabil ca el să dispună de calităţile unei persoane excepţionale“. Ceilalţi apreciau că ar putea fi destul de inventiv în redefinirea relaţiilor sovieto-americane.
 
 Îngrijorarea lor comună era, însă, că acest tânăr candidat să nu cumva să se afle sub influenţa tatălui său Joseph, un multimilionar conservator care a condus, înainte de Al Doilea Război Mondial, Comisia de Securitate şi Schimb şi ambasada Statelor Unite în Marea Britanie. Dar, evident, atât diplomaţii sovietici interesaţi de JFK, cât şi colegii lor spioni nu se puteau limita decât la tragerea unor concluzii de la distanţă până în noiembrie 1960. 
 
Un preşedinte foarte prudent
 
Abia după alegerea lui JFK la Casa Albă, la capătul unei curse foarte strânse, diplomaţi şi agenţi ai Moscovei au început să abordeze separat membri din garda apropiată a preşedintelui ales, cu scopul de a înţelege intenţiile viitorului şef al „lumii libere“. Întâlnirea din 1 decembrie 1960 dintre Robert F. Kennedy şi agentul sovietic, evocată la începutul acestui articol, pare să fi avut drept obiectiv stabilirea unei date pentru organizarea unei întrevederi tete-a-tete între JFK şi liderul comunist Nikita Hruşciov.
 
Cu toate că fraţii Kennedy erau începători în treburile prezidenţiale, ei nu s-au lăsat impresionaţi de sforile sovieticilor şi au dat dovadă de o mare prudenţă, chiar şi în circumstanţe favorabile. Preşedintele ales nu a promis desfăşurarea rapidă a unei întrevederi la nivel înalt cu omologul său sovietic, dar nici nu a exclus această idee.

 
 „În principiu“, aşa cum au notat în decembrie 1960 Robert F. Kennedy şi agentul sovietic, „Kennedy este favorabil unei întrevederi (cu Nikita Hruşciov, n. red.) şi speră că relaţiile sale cu liderul sovietic vor fi mai bune decât cele întreţinute de Eisenhower. Totuşi, nu va accepta desfăşurarea acestei întrevederi dacă nu va fi sigur în privinţa unui rezultat pozitiv pentru el. În cursul a trei - patru luni de preşedinţie, până la prezentarea în Congres a programului său de politică internă, Kennedy nu va putea participa la nicio întrevedere“.
 
Cultura secretului
 
În schimb, Kennedy condiţiona întrevederea cu Hruşciov de lăsarea sub tăcere a problemei Berlinului, care pentru el era un simbol al angajamentului american pentru apărarea Occidentului. De asemenea, stabilirea ei urma să aibă loc abia după învestire, prin canalele oficiale.
 
În cele din urmă, eşecul total din Golful Porcilor în aprilie 1961 şi teama că Laosul va fi zdruncinat de insurecţii sprijinite de Uniunea Sovietică i-au obligat pe fraţii Kennedy să se plieze pasiunii sovieticilor pentru canalele alternative de comunicare. Începând din mai 1961, Robert F. Kennedy, la acea vreme deţinând funcţia de procuror general al Statelor Unite, a avut 35 de contacte - o cifră enormă - cu un ofiţer de informaţii sovietic cu numele Gheorghi Bolşakov (un fost membru al GRU, serviciul de informaţii al Armatei Roşii, n. red.), pentru a transmite doleanţele fratelui său în vederea reducerii tensiunilor.
 
Fraţii Kennedy au menţinut aceste contacte într-un secret total, chiar şi în cadrul administraţiei. McGeorge Bundy, consilierul pentru Securitate Naţională al lui JFK, a aflat despre ele după decenii bune. Nici Arthur M. Schlesinger Jr., cel mai cunoscut biograf al celui de-al 35-lea preşedinte al Statelor Unite, şi nici Théodore Sorensen, principalul său colaborator şi autor de discursuri, nu au ştiut despre ele la acea vreme. Robert F. Kennedy îl primea de regulă pe Gheorghi Bolşakov în biroul său, iar FBI probabil ar fi putut intui ceva. În schimb, CIA sigur nu se afla la curent cu aceste întâlniri opace.
 
Politica compromisului
 
Acest mister total are o explicaţie clară. Dacă s-ar fi aflat ceva, lumea ar fi descoperit că JFK acţiona contrar retoricii sale publice şi contrar aşteptărilor poporului american. El a fost cu siguranţă un anticomunist convins, dar în acelaşi timp a fost mânat de ideea că, aşa cum a şi spus în 1963, americanii manifestau o frică iraţională faţă de ruşi, în timp ce cele două popoare împărtăşeau o frică comună faţă de un război nuclear.
 
A fost nevoie de un succes internaţional de talia celui obţinut în gestionarea crizei rachetelor din Cuba, în octombrie 1962, pentru ca JFK să considere că are capitalul politic necesar pentru a-i transmite poporului american că nu vrea să ajungă din nou în aceeaşi situaţie. A pledat pentru destindere în scopul reducerii riscului nuclear, dar fără a ceda vreun milimetru în obligaţiile globale de securitate asumate de ţara sa. Şi a continuat să menţină contacte secrete. 
 
Cele două părţi au negociat o perioadă desfăşurarea unor inspecţii în locuri cu cutremure suspecte. Fraţii Kennedy au anunţat în cele din urmă Moscova că ar putea să accepte inspecţii în 10 din cele 20 de locaţii cerute iniţial. 
 
„Statele Unite ar putea accepta un compromis“, îi spunea Robert F. Kennedy contactului său sovietic, „în răspuns la o propunere“ a Moscovei. În acelaşi timp, fratele preşedintelui sublinia că un acord de control asupra armamentului nu ar avea nicio şansă dacă sovieticii ar continua să subestimeze puterea americană şi să provoace tulburări la Berlin şi în Asia de Sud-Est. Fraţii Kennedy refuzau totodată să-şi relaxeze poziţiile adoptate faţă de Fidel Castro, incusliv să discute acest subiect cu Moscova. „Cuba este o afacere încheiată“, explica Robert F. Kennedy.
 
Crize evitate
 
O parte din aceste propuneri erau naive - Hruşciov nu şi-a dorit la fel de mult ca JFK să ajungă la un acord asupra controlului armamentului şi se îndoia de interlocutorul său - şi reprezentau un pericol pentru JFK pe plan politic. Dacă aceste discuţii secrete ar fi ajuns în presă, Robert, fără a mai vorbi de fratele său, ar fi putut fi acuzaţi că fac jocurile sovieticilor. Nu le făceau, evident, dar la Washington, la începutul anilor 1960, căutarea unui compromis cu sovieticii era sinonimă cedării. 
 
Privind înapoi, totuşi, este clar ca lumina zilei că aceste contacte secrete au avut succesele lor pe timpul Războiului Rece. Deşi nu au dus la semnarea unui acord asupra controlului armamentului, au contribuit cu siguranţă la evitarea unui război neaccidental. În timpul singurei lor întrevederi, la Viena, în iunie 1961, JFK şi Hruşciov au căzut de acord asupra neutralităţii Laosului, o ţară devastată de război; idee propusă de preşedintele american în cursul unor discuţii secrete. 
 
Şi retragerea fără niciun fel de incident a tancurilor sovietice de la punctul de control Charlie, pe timpul crizei Berlinului, poate fi explicată prin contactele întreţinute de fratele preşedintelui cu agentul GRU. În cele din urmă, suspectat de transmiterea unor informaţii false cu privire la rechetele sovietice din Ccuba, agentul GRU a fost scos din canalul de comunicare în toamna anului 1962 şi înlocuit chiar cu ambasadorul Moscovei la Washington, Anatoli Dobrînin.
 
Asumarea riscului
 
Acest contact secret a fost crucial în soluţionarea crizei rachetelor din Cuba - fapt constatat de nuemroşi istorici şi experţi în relaţii internaţionale. 
 
JFK a reprezentat mult timp o enigmă. A fost un liberal care a bătut pasul pe loc în problema drepturilor civile până în al treilea an de mandat, după care a îmbrăţişat această cauză ca un fel imperativ moral, aliindu-se în deplină conştiinţă bazei Partidului Democrat din Sud segregaţionist.
 
Şi pe măsură ce noi informaţii ies la iveală în legătură cu preşedinţia sa, lucrurile capătă contur. JFK s-a aflat mereu în căutare de soluţii liberale dar având totodată un sentiment de groază faţă de instabilitate şi incertitudine. Pentru a-şi atinge scopurile, nu a ezitat să recurgă la riscuri şi să şi le asume.  
 
A plecat de la principiul că tratativele sale secrete cu sovieticii trebuiau să rămână secrete, şi nu doar pentru a-i convinge pe aceştia că nu este vorba de un bluff, ci şi pentru stabilitatea internă. Se poate afirma că fraţii Kennedy au discutat în secret cu sovieticii nu pentru beneficii personale, ci pentru a evita o anihilare reciprocă, care părea plauzibilă la acea vreme.
 
Cazul Trump
 
La şase decenii distanţă, un alt preşedinte american este suspectat de legături cu Moscova. De această dată informaţiile se rostogolesc ca un tăvălug, iar FBI şi Senatul încearcă să afle dacă acestea au existat cu adevărat în timpul campaniei şi în perioada de tranziţie. Ţinând cont de faptul că paralele istorice sunt absolut fireşti, abordarea în această situaţie trebuie să plece de la găsirea unui răspuns la o întrebare simplă: în beneficiul cui a acţionat partea vizată? 
 
Luând în considerare conflictele de interese şi încurcăturile financiare ale lui Donald Trump, precum şi eforturile intense depuse de Guvernul rus pentru ca excentricul multimiliardar newyorkez să ajungă la Casa Albă, o astfel de relaţie, dacă într-adevăr există, riscă puternic să fie una de orice altă natură decât cea întreţinută de fraţii Kennedy cu sovieticii.
 
După cum am aflat, în anii 1960 un preşedinte american şi „principalul său consilier“ au ales să rişte pentru ca lumea să fie mai sigură. 
citeste totul despre: