Mai nou, există discuţii despre implicarea unei bănci de stat ruse într-o investiţie tip Trump Tower, respectiv implicarea lui Donald Trump însuşi în tentativa de a încheia o anchetă FBI legată de fostul său consilier de Securitate, Michael Flynn, despre care s-a aflat că se pronunţase şi comunicase faptul că e sub ancheta FBI odată cu angajarea a la Casa Albă. Pentru a ieşi din impas, A fost desemnat un consilier cu statut de anchetator independent, fostul Director FBI Robert Mueller, pentru a ancheta cazul credibil, numire salutată de ambele partide în Congres.

Răzbunare politică, dispute politicianistă, răzbunarea sistemului pe Preşedintele neconvenţional care doreşte să distrugă corectitudinea politică ce încorsetează acţiunea şi opţiunile establishmentului American? Greu de concretizat astăzi această dispută, însă vedem cum, chiar de la început de mandate, Donald Trump merge pe drumul pe care a păşit deja Bill Clinton şi Richard Nixon.

Tema relaţiilor echipei de campanie a lui Donald Trump, ulterior echipei de consilieri ai săi, cu Rusia, în forme ilegitime, periculoase, dubioase, nepotrivite, discutabile, ilegale sau de-a dreptul de complicitate la spionaj şi înaltă trădare, este una recurentă la Casa Albă. Şi e un dosar care ameninţă să paralizeze activitatea Administraţiei Prezidenţiale în raporturile cu Rusia, fie prin lipsa de credibilitate, fie prin presiunea mediatică şi publică, fie prin elementele de percepţie publică în măsură să limiteze prestaţia şi opţiunile în această relaţie.

Episoadele vechi ale unei relaţii Administraţia Trump-Rusia au avut deja consecinţe nefaste. O comisie a Congresului are în prim plan această temă spre investigare, în timp ce FBI continuă propria investigaţie, mult mai profundă şi ţintită. Însă ultimele zile au adus în prim plan elemente şi mai complicate juridic şi imagologic, deoarece îl vizează direct pe Preşedintele Trump. Astfel încât deja în Congres se vorbeşte despre perspectiva de impeachment al preşedintelui dacă un memorandum al fostului şef al FBI Comey este găsit şi probează elementele relatate deja de presa americană.


Robert Mueller

Mandat larg pentru Mueller: anchetează oriunde se duce cazul

Criza cu care se confruntă Preşedintele American Donald Trump e cu adevărat serioasă. La acest nivel a mai ajuns doar Bill Clinton şi relaţiile sale sexuale nepotrivite din Biroul Oval – deşi atunci era vorba strict de un atac pe imagine şi reputaţie – şi Richard Nixon după scandalul Watergate, singurul caz de impeachment cercetat care a dus înaintea unei concluzii la demisia unui Preşedinte american. E, însă, un drum lung şi anevoios pe care, politic vorbind, e puţin probabil să vedem o soluţie ca precedent de demitere a unui preşedinte ales american.

Principalul punct din mandatul directorului FBI devenit consilier special cu atribuţii de anchetă majore şi independente este cercetarea implicării Rusiei în campania electorală americană. În subsidiar, mandatul presupune legăturile ilegale pe care membrii echipei de campanie sau ai echipei administraţiei Trump le-ar avea cu Federaţia Rusă. Peste toate, prevederea de a merge oriunde duce ancheta se referă la posibilitatea de implicare directă a Preşedintelui în acest scandal, în orice fel, inclusive tema eventualei obstrucţionări a justiţiei.

Nivelul de impact al demersului acceptat e administraţia americană – dar mai jos ca nivel, pe nunaţe doar, faţă de desemnarea unui procuror independent care să ancheteze cazul -  este enorm. Şi la nivel politic în Congres subiectul nu mai poate fi ignorat, ba chiar este folosit din plin, şi la nivelul sănătăţii sistemului politic American investigaţie e cu impact major la nivel public. Mai mult, bursa a căzut imediat după anunţarea demersului.

Mai grav, chiar dacă se va ajunge la o concluzie corectă şi pozitivă pentru echipa de campanie respectiv pentru administraţia Trump, Ancheta însăşi va avea impact la nivelul imaginii chiar dacă va clarifica, până la urmă, subiectul într-o formă corectă şi admisibilă. Şi cum vorbim despre o temă delicată şi de primă importanţă, subiectul e cu atât mai pezant în ecuaţia de putere, legitimitate, credibilitate a actualului preşedinte.


Vladimir Putin, preşedintele Federaţiei Ruse FOTO EPA

Interesul maxim al anchetei la Moscova, dar şi între parteneri şi aliaţi

Dincolo de bătălia politică internă în SUA, una legitimă cât timp priveşte interesul public, funcţionează tentaţia comentatorilor externi de a evita dezbaterea privind această temă ce pare situate şi su imperiul disputelor politice interne, mai ales când eşti partener strategic al Statelor Unite. Subiectul este, însă, extrem de important pentru oricine, ca şi evoluţia, stabilitatea şi capacitatea administraţiei americane de a gestiona relaţia cu Rusia, de primă importanţă şi pentru România. De aceea, monitorizarea situaţiei e nu numai legitimă, dar chiar obligatorie.

Două elemente au intrat în discuţie acum: dezvăluirea de informaţii clasificate despre capacitatea Daesh, autointitulat Stat Islamic, de a produce explozii în avioane folosind laptopurile, respectiv bateriile acestora, informaţii pe care Donald Trump le-ar fi dat ministrului de Externe Lavrov şi echipei sale în Biroul Oval, deşi nu era autorizat nici de serviciile de informaţii americane, nici de cele aliate de unde veneau aceste date clasificate. Mai mult, Donald Trump a şi recunoscut discuţia, doar a diminuat semnificaţia şi detaliile la nivelul celor difuzate deja de presa americană.

Varianta mass-mediei americane merge spre un caz calificat de obstrucţionare a justiţiei făcut de către Preşedintele SUA, fapt ce-l trimite direct la impeachment, deci la demitere.

Al doilea subiect, mult mai important şi periculos, este despre un memorandum al fostului director FBI, James Comey, despre o întâlnire din 14 februarie a şefului FBI cu Preşedintele Trump, în care acesta i -ar fi cerut explicit să renunţe la ancheta la adresa consilierului pentur Securitate de atunci Michael Flynn şi a relaţiilor sale cu Rusia. Varianta mass-mediei americane merge spre un caz calificat de obstrucţionare a justiţiei făcut de către Preşedintele SUA, fapt ce-l trimite direct la impeachment, deci la demitere. Subiectul a fost deja comentat în Congres de siferiţi congressman şi senatori în acest sens.

Pe de altă parte, discuţia faţă în faţă care a determinat conţinutul memorandumului din 14 februarie (când Comey era în graţiile preşedintelui), s-a consumat după ce Preşedintele Trump i-a scos afară din birou pe procurorul general Jeff Sessions şi pe vicepreşedintele Mike Pence, pentru a rămâne singur cu Comey. Aceasta ar fi o circumstanţă agravantă.


Preşedintele SUA Donald Trump şi fostul şef al FBI, James Comey FOTO EPA

Incoerenţe, neclarităţi, ambiguităţi în informaţia publică în cazul Trump-Rusia

Nu trebuie uitat că în această afacere există multe incoerenţe şi lucruri neclare: mai întâi informaţia potrivită căreia Comey i-ar fi spus lui Trump că nu e anchetat în afacerea Rusia. A spus-o public preşedintele american, dar e contrazis de apropiaţii fostului director FBI, nu însă şi de acesta. Comey nu s-a pronunţat şi nu are apariţii publice, acest lucru şi la solicitarea Casei Albe.

Apoi discuţia privind intervenţia lui Donald Trump în încetarea anchetei privindu-l pe Flynn e deja un episoddin marele dosar al relaţiilor şi influenţei Rusiei care s-a consumat după ce deja multe alte secvenţe fuseseră desfăşurate şi vizau relaţiile apropiaţilor, membrilor campaniei şi ai staff-ului prezidenţial cu ofiţeri din serviciile secrete ale Rusiei. Şi aici e vorba despre influenţa Rusiei în adminsitraţia Trump prin consilierul pentru Securitate naţională Michael Flynn – refuzat pentru o înţelegere de comisia Congresului dar nu şi de biroul Procurorului – Carter Page, fost consilier pe politică externă al lui Trump, Şeful campaniei lui Trump, Paul Manafort, până la consilierul Roger Stone, toţi vizaţi de rapoarte ale FBI privind întâlniri cu oficiali ruşi mai mult sau mai puţin implicaţi în racolări, influenţă, spionaj şi manipulare în orb în favoarea Kremlinului.

Că va merge sau nu către o finalizare contondentă, afacerea relaţiilor echipei Trump cu Rusia oricum afectează fundamental imaginea şi credibilitatea administraţiei americane.

Dacă până în prezent vorbeam doar despre posibilitatea ca ancheta la adresa apropiaţilor lui Donald Trump să expună o anumită complicitate, cunoaştere a temei, responsabilitate sau chiar culoar stabilit de către acesta în relaţiile cu Rusia, ultimele dezvăluiri deschid o nouă direcţie de atac la adresa Preşedintelui cu motive de impeachment, respectiv obstrucţionarea justiţiei şi trafic calificat de influenţă. Că va merge sau nu către o finalizare contondentă, afacerea relaţiilor echipei Trump cu Rusia oricum afectează fundamental imaginea şi credibilitatea administraţiei americane pe această direcţie şi ar trebui clarificată rapid şi transparent, cu toate elementele bipartizane implicate pentru a da credibilitate a rezultatului, pentru a nu trena probleme de legitimitate şi încredere publică în orice tip de relaţie bilaterală ruso-americană în care ar fi implicat preşedintele SUA, Donald Trump.