Transnistria, piesa de şah a Rusiei. Serghei Lavrov trasează din nou direcţii pentru politica externă a Chişinăului

Ministrul rus de Externe Serghei Lavrov a recunoscut marţi că ţinerea în şah a Republicii Moldova cu dosarul transnistrean face parte din războiul diplomatic dus de Moscova cu NATO.

Într-o intervenţie în cadrul unei mese rotunde organizate prin videoconferinţă sub egida Fondului Gorceakov, şeful MAE rus admite că Moscova menţine dosarul transnistrean îngheţat pentru a descuraja ambiţiile pro-NATO ale Republicii Moldova.

„Nu vom susţine încercările de a trage Moldova, în mod natural împreună cu Transnistria, în NATO. Acest lucru este exclus în mod categoric”, a declarat Lavrov, citat de agenţia de presă TASS.

Pentru a-şi argumenta poziţia, el a pozat în apărător al statalităţii Republicii Moldova, un statut care, susţine el, s-ar pierde odată cu aderarea la NATO. O poziţie fără niciun suport în realitate, având în vedere că toate statele membre NATO sunt independente şi suverane.

De altfel, Serghei Lavrov dă de înţeles că Rusia vede o soluţie pentru Transnistria doar în baza termenilor săi.

La 28 de ani de la conflictul armat de pe Nistru, Moscova continuă să menţină un contingent de 1.200 de soldaţi în Transnistria sub denumirea de Grupul Operaţional al Forţelor Ruse (GOTR). Este vorba de forţe care au luptat împotriva Republicii Moldova şi care au fost lăsate pe malul stâng al Nistrului sub reconvertirea în trupe de menţinere a păcii. Prezenţa acestor soldaţi însă alimentează suspiciuni de rea intenţie, mai ales că are loc cu încălcarea angajamentului retragerii asumat la summitul de la Istanbul (1999) şi cu acte sângeroase, cel mai elocvent caz fiind cel al uciderii unui tânăr din regiune. La 1 ianuarie 2012, Vadim Pisari şi-a pierdut viaţa la numai 18 ani la punctul de trecere Pârâta sub gloanţele unui aşa-zis pacificator rus. Trei ani mai târziu, Rusia a fost condamnată la CEDO în acest caz, fiind obligată la plata unor despăgubiri în valoare de aproape 41.000 de euro.

În prezent, Rusia insistă pentru revenirea la Memorandumul Kozak ca soluţie pentru Transnistria. În august anul trecut, Serghei Lavrov s-a pronunţat pentru acordarea unui „statut special” Transnistriei şi păstrarea statului de „neutralitate” în cazul Republicii Moldova.

Memorandumul Kozak îndeplineşte mai multe aşteptări ale Moscovei în legătură cu Republica Moldova, cum ar fi menţinerea ei departe de o alianţă militară occidentală şi implicit sub influenţa rusă. Potrivit planului, Tiraspolul ar trebui să aibă drept de veto în problemele de politică externă ale Chişinăului, iar Rusia să dispună de o bază militară pentru cel puţin 25 de ani pe teritoriul moldovean. Ori simpla menţinere a trupelor ruse în Transnistria reprezintă o încălcare a suveranităţii Republicii Moldova şi a principiului neutralităţii. Propus în 2003, planul a fost respins doi ani mai târziu de preşedintele moldovean la acea vreme Vladimir Voronin pentru că are prevederi ce contravin Constituţiei Republicii Moldova.

La 15 ani distanţă de la respingerea planului, Republica Moldova are în frunte un preşedinte care l-ar accepta imediat dacă nu ar declanşa butoiul cu pulbere. Recent, unul dintre oamenii din anturajul său a plătit cu funcţia agitând acest butoi cu o declaraţie în spiritul narativului rus despre războiul din Transnistria. La mijlocul lui februarie, ministrul de Externe Aureliu Ciocoi a declarat public că forţele armate ruse au intervenit în 1992 pentru a stopa un război civil. Această declaraţie, care relua o idee formulată de Serghei Lavrov în septembrie anul trecut, a fost imediat criticată atât de forţele pro-europene, cât şi de politicieni moldoveni pro-ruşi. Într-un final, Aureliu Ciocoi a fost înlocuit la 16 martie cu Oleg Ţulea.

Pe fondul stagnării dosarului transnistrean, Rusia s-a angajat în schimb într-o acţiune de casare a muniţiilor din depozitul militar de la Colbasna (Transnistria), dar departe de ochii inspectorilor.