Potrivit presei ruse, mai multe persoane au fost rănite. Flăcările au izbucnit la etajul patru al mall-ului Persei. La ora la care scriu editorialul, nu se cunoaşte sursa incendiului şi suprafaţa afectată.

„Incendiul este de gradul II, sunt persoane rănite, vizitatorii sunt evacuaţi“, - a declarat o sursă din cadrul serviciilor de urgenţă. Alte persoane au declarat pentru Interfax că incendiul ar fi izbucnit într-un depozit de jucării, care se află la etajul trei al mall-ului. Acestea mai spun că în interiorul clădirii se aflau circa 300 de persoane.

Ce se întâmplă însă cu Rusia? E ceva nou? Sau marele colos cu forţă militară şi nucleară, cu pretenţii neo-imperiale cel puţin în spaţiul post-sovietic şi dorinţă de a impune veto-ul său în toate problemele lumii, nu e în stare să gestioneze banale urgenţe civile interne. Marele stat cu pretenţii de superputere, care ne anunţă arme cu laser şi rachete supersonice imbatabile, nu poate regla chestiuni administrative din abece-ul serviciilor publice pentru populaţie, precum siguranţa clădirilor publice, mall-uri, centre de recreere pentru copii, etc?

Ei bine, mai întâi nu e un lucru nou. Am avut numeroase cazuri în care Rusia lui Putin e neputincioasă în crize interne cu impact public major. Tot la fel de stângaci s-a manifestat în scufundarea unui vapor în Volga, la 11 iulie 2011, cu 110 morţi, majoritatea copii. Apoi incendii de pădure în preajma Moscovei au dublat mortalitatea la 9 august 2010, apoi la 6 martie 2012 din cauza monoxidului de carbon şi în primul caz, a ars şi o baza de rachete ce nu a putut fi protejată. Este de ajuns să cauţi dezastrele naturale din Rusia ultimilor 18 ani, cât Putin a fost în prim plan ca Preşedinte şi Prim Ministru, şi oricine poate vedea un colos cu picioare de lut.

Aceste sincope cu mulţi morţi şi rezultate catastrofale nu mai pot fi acoperite de maşina de propagandă.

De fapt, vorbim de o crasă lipsă de capacitate administrativă, de o slabă organizare, prevenţia dusă spre zero, preocuparea marginală pentru oameni şi securitatea lor de zi cu zi şi lipsa unui sistem de urgenţe civile şi decizie în crize interne eficient. O măsură reală a capacităţii de acţiune a statului care-şi încordează muşchii când trage rachete din Marea Caspică în Siria, dar incapabil să ofere serviciile de bază cetăţenilor, punându-i zi de zi în pericol şi distrugând încrederea în autoritate.

Nici nu poate să fie altfel, pentru că acesta e rezultatul hipercentralizării şi verticalei puterii din Rusia. Preşedintele este responsabil şi vinovat de toate, nu numai că profită, decide şi conduce întreaga viaţă internă şi externă a ruşilor. Lipsa de democraţie, absenţa iniţiativei şi subsidiarităţii în acţiune, sistemul care aşteaptă ordin de la Tătuc nu face decât să-l expună pe Putin care nu face faţă, nici măcar nu e în stare să organizeze reacţia favorabilă în beneficiul cetăţenilor, în timp real. Din contra, avem un Putin constatativ, care ne spune ce s-a întâmplat de îţi vine să te simţi vinovat tu, cel care asculţi relatarea, nu el, care e stăpânul inelelor şi şeful absolut în administraţia de la Kremlin.

Apoi, aceste sincope cu mulţi morţi şi rezultate catastrofale nu mai pot fi acoperite de maşina de propagandă. În rest, când generează acţiuni, Putin ştie că mass media rusă dă replica şi vizează cu precădere cetăţenii ruşi, apoi e atentă şi cu comunicarea externă. Însă în cazuri limită, cum a fost cazul Skripal, unde nu s-a aştepta la o asemenea reacţie după precedentele Londrei, cu reacţii mult mai laxe la morţile dubioase ale unor dizidenţi, oligarhi şi oponenţi ruşi, maşina de propaganda ratează. Pentru că nu i s-a spus ce să comunice, a declanşat reacţiile publice prea devreme, când britanicii încă nu spuseseră nimic public, iar comunicarea a fost amatoricească şi la improvizaţie, avea numeroase voci, cu 24-28 de opţiuni alternative numărate de Stratcom-ul de la Londra. La fel şi la sinuciderea lui Berezovski, anunţată ca atare înainte ca autorităţile britanice să-l găsească pe oligarhul dizident mort în cadă, nu mai spun să declare suicidul.

O problemă de priorităţi şi interese, de obiective şi lucruri cu adevărat importante pentru populaţie, pentru viaţa fiecărui cetăţean rus, care sunt mai importante decât grandoarea şi măreţia Rusiei sau ale lui Putin.

Şi acum, incendiile, ca şi celelalte urgenţe civile, au prins maşina de propagandă nepregătită şi în linişte deplină. E vorba de morţi, de copii, nu i s-a comunicat vinovatul şi cine decontează, aşa că nu are reacţii. Şi e cu atât mai insinuantă şi acuzatoare faţă de Putin şi sistemul său de putere odată ce nici îngenunchiatul viceguvernatorului provinciei ruse, nici demisia guvernatorului, nu a dus la liniştea şi echilibrul populaţiei, care a continuat să ceară demisia lui Putin şi după înmormântarea celor care au pierit în incendiu. O problemă de priorităţi şi interese, de obiective şi lucruri cu adevărat importante pentru populaţie, pentru viaţa fiecărui cetăţean rus, care sunt mai importante decât grandoarea şi măreţia Rusiei sau ale lui Putin.