Rusia lucrează la slăbirea şi subminarea guvernelor europene, violează suveranitatea statelor din regiune cum a făcut-o prin invaziile din Georgia şi Ucraina.

Acest document lansează o nouă realitate în relaţiile ruso-americane, tarate deja şi de ingerinţele serviciilor speciale ruse prin hackerii APT 28 ai SVR şi APT 29 ai GRU în campania electorală americană, şi marcată de anchetele împotriva echipei electorale, de tranziţie şi, ulterior, a celei intrată în funcţie la Casa Albă, a Preşedintelui Trump. Rusia devine duşman direct iar toate acţiunile Washingtonului se îndreaptă spre izolarea şi contracararea Rusiei în terţe spaţii.

În acest sens, de Crăciun, Statele Unite şi administraţia Trump au decis să livreze arme letale defensive Ucrainei, cu precădere rachete anti-tanc Javelin. O opţiune pe care a avut-o şi Preşedintele Obama pe masa, dar nu a îmbrăţişat-o până la părăsirea Preşedinţiei. Donald Trump a marcat astfel apărarea Ucrainei şi a Occidentului în Donbas şi blocarea eventualelor incursiuni şi ofesive, ba chiar descurajarea unui atac masiv al Rusiei cu tancurile din Donbas, mai multe decât în întreaga Europă de Est, până la Germania inclusiv.

Gestul a venit şi pentru a compensa ceea ce se anunţă drept principal preocupare a Rusiei care, odată retrasă formal din Siria şi anunţând că nu are ambiţii de a deschide baze în terţe state – şi din motive financiare, e adevărat - ameninţă să se concentreze cu precădere în Ucraina, cu toate forţele.

Şi nu întâmplător, tot de Crăciun, Washington Post a publicat raportul planului de acţiuni al GRU care să susţină atacul omuleţilor verzi din peninsula Crimeea încă de la căderea lui Yanukovich mergând până la anexarea Crimeii. 6 zile de foc sunt identificate cu toată comunicarea strategică, dezinformare, propaganda, operaţiuni informaţionale şi psihologice ale ofiţerilor operativi ruşi din GRU, instituţia care a declanşat, gestionat şi condus operaţiunea. Intervine, evident, şi premeditarea organizării pseudo-refenrendumului pentru a valida formal şi relative credibil pentru propaganda rusă în Occident, anexarea Crimeii, hotărâtă dinaintea declanşării operaţiunii.

Rusia expusă, Rusia acuzată, Rusia pusă la colţ şi ca urmare a singularizării SUA în Orientul Mijlociu şi al ingerinţelor nefaste ruse în tratativele bilaterale americano-nord-coreene, ameninţă să aşeze Moscova în postura de izolare, dar mai ales de învinovăţire ca duşman suprem al SUA şi al Occidentului în perioada următoare. Cu costurile pe care le vom afla foarte repede, din păcate.

De Crăciun, SUA a decis să livreze arme letale defensive Ucrainei

După 3 ani de dezbatere şi la 5 ani de la anexarea Crimeii de către Rusia şi de la declanşarea agresiunii ruse din Estul Ucrainei, Statele Unite au decis să accepte livrarea de arme letale defensive către Ucraina. Este vorba, cu precădere, de rachete antitanc Javelin care să crească capacitatea de apărare anti-tanc a Ucrainei, ştiut fiind că în Estul Uxcrainei există mai multe tancuri decât pe tot flancul Estic al NATO, ba chiar în întreaga Europă. Până la această oră, SUA livrase către Ucraina doar echipament şi training dar nu arme, apoi a autorizat companiile private să livreze arme mici precum puşti şi pistoale.

Livrarea de arme letale defensive e făcută pentru a bloca orice tentativă de ofensivă a Rusiei în Donbas, ştiut fiind că, după anunţul formal privind retragerea trupelor ruse din Siria, dar şi după anunţul ministrului de Externe Lavrov că Rusia nu caută să dezvolte o reţea de baze militare “ca alte state”, toată atenţia Rusiei se va cataliza pe Crimeea şi Estul Ucrainei. De unde şi planurile de contingenţă care arată că, după o creştere a violenţei în 2017 cu 60% în Donbas,  o ofensivă viitoare a pretinşilor separatişti ruşi şi pro-ruşi - dotaţi cu armament greu rusesc, cumpărat în piaţă la Rostov pe Don, dacă ar fi să credem explicaţiile ministrului de Externe rus despre prezenţa echipamentului rus pe teren, şi operat de militari ruşi rătăciţi în Ucraina, în vacanţă sau concediu, potrivit aceloraşi explicaţii – devine iminentă. Totuşi Kievul nu poate utiliza aceste arme pentru a recuceri teritoriul pierdut la ruşi şi pro-ruşi, deci nu are capacităţi ofensive.

Reacţia Moscovei a fost, evident, vehementă. De altfel, Moscova anunţase pe toate vocile, de la Preşedintele Vladimir Putin la ministrul de Externe Serghey Lavrov şi la cel al Apărării Serghey Shoigu sau la Şeful Statului Major al Armatei ruse, Valeri Gherasimov, că este inacceptabilă livrarea de arme Ucrainei. Totuşi Ucraina nu este declarată în război şi livrările de arme nu sunt interzise prin regulile ONU. Deşi decizia vine să lanseze un nou punct de divergenţă majoră între Washington şi Moscova, ea rezolvă o problemă importantă internă şi externă a Preşedintelui American Donald Trump, considerat prea ezitant şi indecis, ba chiar că ar favorize Rusia în acest moment pe baza unei dorinţe de apropiere de Kremlin. Cum la Washington se desfăşoară o anchetă oficială pentru implicarea Rusiei în Campania electorală de partea lui Trump şi pentru malversaţiuni ale echipei lui Trump, inclusiv a băiatului şi ginerelui său, decizia ajută substanţial imaginea de lider decis şi imparţial.

Ucraina acuză Rusia încă de la începutul conflictului, imediat după anexarea Crimeii, la 18 martie 2014, că trimite trupe şi armament greu peste frontieră pentru a lupta împotriva sa şi a genera separatismul, cu guverne marionete în pseudo-republicile Donetsk şi Luhansk. Dar şi SUA susţine că Moscova înarmează, antrenează şi luptă alături de pretinşii separatişti, tot o invenţie rusă prin intermediul operaţiunii hibride de la început de mandate, purtată de GRU, serviciul de informaţii militare al Rusiei. În plus, Procurorul Curţii Internaţionale de Justiţie a stabilit faptul că în două bătălii, Debaltseve şi Aeroportul din Donetsk, Rusia a intervenit direct cu trupe regulate pentru a întoarce soarta bătăliilor în defavoarea trupelor regulate ucrainene.

Adjunctul ministrului rus de Externe, Serghey Ryabkov a susţinut că decizia SUA nu va face decât să transforme conflictul într-unul mult mai sângeros şi a sugerat că Rusia va răspunde pe măsură. De asemenea, consideră că SUA nu mai pot fi mediator în conflict odată ce au îmbrăţişat poziţiile uneia dintre părţi. El a numit Statele Unite “un complice în escaladarea războiului”.

Acţiunea nu are nimic de a face cu discuţiile anterioare privind trimiterea de trupe ONU în regiune, dar acceptarea unei misiuni pe tot teritoriul separatist până la frontiera ruso-ucraineană necontrolată de autorităţile legitime de la Kiev va fi mult mai dificilă în actualele condiţii. Totuşi există o posibilitate ca actuala decizie să ofere un instrument puternic de negociere Statelor Unite, prin trimisul special Alexander Vershbow, cu Rusia lui Putin, reprezentată la aceste negocieri de către consilierul preşedintelui, Vladislav Surkov.

Departamentul de Stat care este responsabil de urmărirea livrărilor de arme peste hotare, nu va confirma niciodată livrarea efectivă a echipamentelor, dar purtătorul de cuvânt Heather Nauert a declarat deja vineri că SUA a decis să ofere “capabilităţi militare avansate” pentru a ajuta Ucraina să-şi reconstruiască pe termen lung armata să-şi apere suveranitatea şi să descurajeze orice agresiune viitoare. “Asistenţa SUA este pe deplin defensivă în natură. Ucraina e un stat suveran şi are dreptul de a se apăra,” a mai spus Nauert.

Rusia după pretinsa retragere din Siria: 2800 cetăţeni ruşi morţi şi baze noi înfiinţate

După anunţul victoriei făcut de preşedintele Vladimir Putin în Siria şi ordinul de retragere a trupelor (a treia retragere anunţată până în prezent) au apărut şi primele statistici privind campania „victorioasă” a Rusiei în Siria. Din cei peste 60.000 de luptători morţi în Siria, 2.800 au fost cetăţeni ruşi au fost ucişi în timpul campaniei armatei ruse în Siria, potrivit ministrului rus al Apărării, Serghei Shoigu. „Au fost lichidaţi 60.318 de luptători, din aceştia – 819 şefi militari şi 2.840 de cetăţeni din Federaţia Rusă au murit în confruntări“ – a declarat Şoigu în faţa lui Vladimir Putin.

Fireşte că afirmaţia menţine ambiguitatea în raport cu locul şi rolul acestor cetăţeni, dacă e vorba doar de luptătorii alături de opoziţie şi DAESH, autointitulat Stat Islamic, sau dacă e vorba despre toţi cetăţenii ruşi morţi în Siria. Sigur, nu este vorba neapărat de militari, în nici un caz despre cei din trupele oficiale amplasate la bazele din Siria. Poate fi vorba, cu precădere, despre trupele speciale, aşa-numiţii voluntari, membrii miliţiilor private din Rusia, inclusiv Vagner, o companie formată şi antrenată de GRU la unitatea de trupele speciale de lângă Rostov pe Don, dar şi luptători străini şi cetăţeni ruşi din Caucazul de Nord morţi şi de partea insurgenţei şi mai ales a Daesh, autointitulat Stat Islamic.

Ministrul rus a prezentat şi alte statistici: militarii ruşi au distrus 8.000 de vehicule blindate şi camioane pick-up cu mitraliere grele, precum şi 718 fabrici şi ateliere pentru fabricarea de arme şi muniţii. „Aviaţia a rezolvat cea mai importantă sarcină, cea de privare a organizaţiilor teroriste de sursele de venit din vânzarea de produse petroliere, care au reprezentat cel puţin trei milioane de dolari pe zi“, – a spus Şoigu, cu referire la bombardarea rafinpăriilor şi a convoaielor de produse petroliere.

În raportul său, şeful Ministerului Apărării a anunţat ca navele şi submarine ruseşti au bombardat de 100 de ori Siria, iar aeronavelor aviaţiei strategice – de 66 de ori. În timpul campaniei din Siria, forţele ruseşti au utilizat armament avansat precum complexe de rachete „Iskander“, „Tochka-U“, „Kalibr“ şi „X-55“. Pentru prima dată în luptă au participat aeronavele portavionului Kuzneţov – e adevărat mai mult tractat şi scoţând fum, cu trei avioane doborâte, două la ratarea aterizării pe punte.

Ministrul i-a mai raporat lui Putin ca armata rusă a fost retrasă din Siria. „Divizia de aviaţie a revenit in Rusia, la fel si experţii Centrului Internaţional de acţiune împotriva minelor, medicii militari, batalionul de poliţie militară, precum şi membrii forţelor speciale“, – a spus şeful Ministerului Apărării. Potrivit lui Shoigu, în bazele din Rusia au fost readuse 36 de ​​avioane şi patru elicoptere, 157 de maşini şi  echipamente speciale au fost livrate în Rusia pe mare. În Siria vor rămâne trei batalioane ale poliţiei militare, centrul de conciliere a părţilor şi bazele militare din Tartus şi Hmeymim.

SUA a anunţat retragerea doar secvenţială a trupelor ruse, care sunt similare unei rotaţii de cadre. Este greu de confirmat retragerea reală a trupelor pentru că nu se ştie cât e partea legală, formală, oficială, şi cât e participarea acoperită a trupelor ruse. Dealtfel menţinerea unei prezenţe pe teren furnizează motive de negare credibilă a prezenţei ruse dincolo de cotele anunţate.

Declaraţiile au venit cu puţin timp înainte ca Ministrul rus de Externe să confirme, de Crăciun, că Rusia nu va desfăşura nici o bază militară în plus, nici măcar în America Latină, în ciuda creşteiri numărului şi a substanţei campaniilor militare ruse în ultimii ani. Rămân cele din Siria şi din câteva state post-sovietice. Anunţul a fost, fireşte, dublat de critica la adresa expansiunii NATO în sfera de influenţă a Rusiei din Estul Europei şi ţările baltice, acolo unde Moscova susţine în continuare că ar fi avut garanţii, la extinderea Alianţei, că nu vor fi amplasate trupe străine.

Pe de altă parte, nu trebuie uitate discuţiile şi analizele, ba chiar contacte locale pentru deschiderea de baze militare în Cuba, Vietnam, dar şi în Venezuela sau Ecuador. Totuşi preşedintele rus Vladimir Putin a spus că Rusia nu are nevoie de un “număr nesfârşit de baze militare” peste hotare în primul rând din cauza costurilor mari. Vineri, înainte de Crăciun, Vladimir Putin a pus această opţiune a sa pe seama “politicii externe a unui stat care iubeşte pace în lume,” o formulă care acoperă cu asupra de măsură referinţa la resursele reduse ale Rusiei în acest moment, dar şi dorinţa de a se apleca mai mult asupra situaţiei din “vecinătatea apropiată”, din spaţiul post-sovietic.

Operaţiunea informaţională şi psihologică a GRU din perioada anexării Crimeii expusă cu acte în regulă

Washington Post a publicat de Crăciun un material în care expune planul de dezinformare şi operaţiune psihologică a GRU, serviciul rus de informaţii militare, care a însoţit anexarea Crimeii făcută după preluarea de către “omuleţii verzi” fără însemne a principalelor clădiri ale peninsulei. Documentul autentic aflat în posesia ziarului american, expune pe deplin operaţiunea informaţională, de dezinformare şi operaţiunile psihologice aferente operaţiunii militare declanşată în februarie-martie 2014.

Operaţiunea informaţională ar fi fost delcanşată la 22 februarie 2014, ca urmare a faptului că a devenit clar că preşedintele pro-rus Viktor Yanukovich nu-şi mai poate menţine funcţia, după reprimarea manifestanţilor din piaţă şi moartea a 100 de persoane. Rusia a început prin a acuza de “lovitură de stat” acţiunea din Maidan şi fuga lui Viktor Yanukovici (deşi a fost propria greşeală aceea de a organiza la Donetsk Congresul deputaţilor de toate nivelurile din regiunile sud-estului Ucrainei, Novorossia, şi tentativa de rupere a Ucrainei cu Yanukovich preşedinte mutat la Sevastopol, pentru care emisese deja decretul de schimbare a capitalei. O formulă de tip Taiwan, cu menţinerea conducerii legitime în zona separatist pro-rusă şi delegitimarea Kievului şi a majorităţii Ucrainei).

Operaţiunea de influenţă şi informaţională lansată de agenţia militară de spionaj GRU a constat într-o formulă de propaganda ofensivă la adresa guvernului de la Kiev şi a manifestanţilor pro-occidentali. Scopul a fost influenţarea decidenţilor internaţionali pentru a accepta operaţiunea militară lansată la 27 februarie pentru preluarea Crimeii, respectiv a Parlamentului autonomiei de către oameni înarmaţi. Raportul clasificat al GRU anunţa clar anexarea Crimeii ca punct final al operaţiunii militare pe care o sprijinea operaţiunea psihologică şi de influenţa a GRU.

Raportul vorbeşte despre eforturile GRU timp de 6 zile în 2014, începând de a doua zi după prăbuşirea lui Yanukovych. Operaţiunea a valorificat conturi false create de persoane inexistente (identităţi luate direct de pe Facebook cu poze ale unor utilizatori rari şi neatenţi) iar aceste persoane erau plasate pe Facebook şi varianta rusă echivalentă, VKontakte. Erau false identităţi cu oameni care, aparent, locuiau în întreaga Ucraină, care erau supăraţi de protestele din Maidan.

Astfel, se remarcă cu precădere cazul lui Ivan Galitsin, o ientitate falsă cu poza unui traficant rus de droguri arestat în SUA, Konstantin Yaroshenko, profil care a început să posteze sâmbătă, 22 februarie, 2014, la articolele din ziarele mari în limba engleză. El reacţiona la eliberarea din detenţie a Iuliei Tymoshenko, şi vorbea despre existenţa unei lovitirui de stat în Ucraina. Postarea susţinea că autorul susţinuse Maidanul, fusese în piaţă, dar acum era un coşmar, fasciştii şi ultranaţionaliştii din Vest preluaseră piaţa şi vor să aducă Ucraina cu 70 de ani în urmă, la perioada banderovistă(legatăd e Bandera).

Nu întâmplător, temele aveau să fie preluate imediat şi de oficialii ruşi: fascişti, nazişti, ultranaţionalişti ucraineni, banderovişti, lovitură de stat. Galitsin a fost creaţia unui ofiţer GRU specializat în operaţiuni psihologice, potrivit documentului, la fel cu alte postări şi personaje inventate. Au fost vizate, în total 30 de grupuri ucrainene şi platforme de social media, dar şi 25 de publicaţii de vârf de limbă engleză din lume, potrivit raportului publicat de Washington Post.

Pretinşii ucraineni obişnuiţi erau de fapt profiluri false administrate de ofiţeri operativi ai GRU care au accentuat nebunia, vorbind despre “Brigăzile de occidentali care vin să fure şi să ucidă cetăţenii paşnici, ei, care nu mai au nimic sfânt.” Fireşte, demonstranţii din Maidan erau numiţi nazişti, fascişti, ultranaţionalişti, baderovişti. De aici, operaţiunea s-a complicat prin proferarea de ameninţări false primite, zice-se, de Yanukovich şi aliaţii săi, de data asta ei întrupând radicali. Vova Kravets, de exemplu, a ameninţat pe Facebook 14 politicieni.

La fel şi pe 27 februarie, când a fost luat cu asalt Parlamentul Crimeii, au fost create 4 grupuri pe Facebook pentru a susţine secesiunea de Ucraina, pe baza “ameninţării naziste” lansate pe social media tot de GRU. În raport apar instrucţiunile clare date ofiţerilor operativi GRU pe fiecare dimensiune în parte, pentru ca să obţină peste 200.000 de vizualizări doar în 27 februarie la postări pe Facebook, VK şi LiveJournal, o altă reţea rusă. În plus, GRU a plătit bani pentru publicitate pentru a creşte vizibilitatea grupurilor create. E greu de estimat impactul real, dar raportul spune că “majoritatea covârşitoare a utilizatorilor de social media au susţinut poziţiile autorilor şi au distribuit argumentele postate.” Greu de imaginat că operaţiunea a fost una doar de aruncare a banilor în hău, fără nici o eficienţă.

Scandal monstru la Kiev: spion rus în Guvernul ucrainean

Serviciul de informaţii şi contrainformaţii interne al Ucrainei, SBU, a creat un scandal monstru după ce a probat şi ridicat un oficial din preajma premierului Volodimir Groisman, traducător, despre care a demonstrat că făcea spionaj pentru Rusia. Practic, oficialul, membru al Secretariatului Cabinetului de miniştri ucrainean, lucra cu serviciile de informaţii ruse împotriva Ucrainei chiar din biroul premierului.

Anunţul a fost făcut de către SBU, miercuri seara. Potrivit presei ucrainene, este vorba despre Stanislav Ejov, asistentul şi traducătorul prim-ministrului Ucrainei, Volodimir Groisman. Conform SBU, Ejov a fost racolat de către serviciile secrete ruse în timpul unei vizite de lucru în Rusia. Funcţionarul, la ordinul şi pe baza indicaţiilor ofiţerilor de legătură ruşi, colecta, cu ajutorul unui echipament special de înregistrare şi transmitere codată, informaţii despre activitatea structurilor de conducere ucrainene.

Ejov a fost reţinut la serviciu miercuri şi i-a fost deschis un dosar penal în baza articolului privind „trădarea patriei”, fiind vorba despre spionaj în favoarea agresorului rus care a anexat ilegal Crimeea şi a declanşat agresiunea militară din regiunile de Est ale Ucrainei, în Luhansk şi Donetsk. SBU a publicat o fotografie pa Facebook unde funcţionarul este încătuşat şi însoţit de către ofiţerii SBU. „Lucra ca un adevărat spion. Este un trădător şi muncea cu mult zel, transmitea informaţia, fura documente, trăgea cu urechea, căuta informaţie printre colegi”, a declarat şeful SBU, Alexei Petrov.

Stanislav Ejov era şeful protocolului şi asistentul traducător al prim-ministrului Ucrainei Vladimir Groisman, unde se ocupa de traducere la întrevederi cu delegaţii străine. Anterior, acesta a lucrat la ambasada Ucrainei în SUA, dar şi în administraţia preşedintelui Ucrainei. SBU nu a comunicat căruia dintre cele trei servicii de informaţii principale ruse aparţinea Ejov, celor interne(dar cu acţiune în spaţiul post-sovietic) – FSB, celor externe, SVR sau celor militare, GRU.

Recrutarea s-a produs efectiv în timpul unei vizite la Moscova, dar prelucrarea şi întreaga racolare a avut loc, potrivit datelor SBU, în timpul unei misiuni anterioare pe durată lungă derulată de Ejov – posibil chiar cea din SUA. Nu este precizată nici natura echipamentului electronic de intelligence folosit în activităţile de spionaj şi capturat de SBU, element care probează fără dubiu activităţile cetăţeanului ucrainean, spion şi diplomat, pe de-asupra. Este cert însă că a folosit acest echipament electronic criptat pentru a transmite informaţiile culese către serviciul rus care l-a recrutat şi care-l plătea.

Ejov a fost acuzat potrivit Articolului 111 aliniatul 1 al Codului Penal al Ucrainei pentru înaltă trădare, iar acţiunile şi căutarea continuă la locurile în care lucra şi la reşedinţa oficialului ucrainean. De asemenea sunt identificate cercurile sale relaţionale pentru a stabili dacă există şi alte contacte suspicioase, inclusiv formule de livrare a informaţiilor culese pe alte canale fizice, prin intermediul altor spioni ruşi cetăţeni ucraineni.

Deoarece Ucraina se află în război (nedeclarat) cu Rusia, spionajul în favoarea Moscovei este şi mai reprobabil şi este considerat în Ucraina o agravantă pentru spioni. Mai mult, cum la Kiev se petrec numeroase acţiuni ale agenţilor ruşi sau celor contractaţi ca executanţi de operaţiuni subversive directe, inclusiv asasinate şi eliminarea celor nedoriţi de Moscova direct la Kiev sau a luptătorilor străini din Donbas, de partea ucraineană, suspiciunea şi pedepsele sunt mult mai dure în asemenea cazuri iar oprobiul public este la cote înalte. Totuşi, regulat Kievul identifică şi expune astfel de cazuri, în majoritatea cazurilor fiind vorba despre proprii cetăţeni.