Putin ameninţă cu un nou război dacă lumea nu se pliază pe voinţa şi interesele Rusiei

Preşedintele rus Vladimir Putin a participat la Şedinţa Clubului „Valdai“, la Soci, în perioada 16-19 octombrie. Tema propusă în acest an la întâlnirea politicienilor şi experţilor din 35 de ţări este: „Distrugerea constructivă: va apărea o nouă ordine mondială în urma unui război?“.

Tema anunţă explicit faptul că instrumentarul militar şi utilizarea forţei au ajuns în prim planul politicii globale, că Rusia nu se dă în lături, ba chiar utilizează acest instrument şi ameninţarea cu utilizarea forţei, ba mai mult, că-şi doreşte o nouă ordine mondială şi că este dispusă să obţină noua sa poziţie dorită inclusiv prin război. Dar poate cel mai important a fost chiar discursul lui Vladimir Putin, considerat un al doilea discurs programatic de tipul celui rostit la Conferinţa de Securitate de la Munchen, în 2007, prin care anunţă de vrea şi ce aşteaptă Rusia de la Occident astăzi.

Analiza discursului lui Vladimir Putin nu ar trebui să stârnească nicio tresărire. Pentru toate problemele Rusiei e de vină Occidentul, în ordinea SUA, NATO şi UE (deşi Uniunea în sine nici nu e menţionată explicit decât tangenţial), Rusia este partea bună, luminoasă, apărătoare a valorilor tradiţionale şi perene ale omenirii, în timp ce Occidentul vine cu liberalismul lui dizolvant (nu lumea s-a schimbat şi împinge la adaptare la realitate regulile existente), Rusia a fost văduvită şi perdantă, e victimă în fiecare etapă (de la Lenin 1917, în timpul Revoluţiei Bolşevice, la căderea Uniunii Sovietice), iar Occidentul rău şi perfid profită de slăbiciunile de moment din istorie ale Rusiei şi-i smulge angajamente pe care nu doreşte să le mai menţină, Rusia nu este respectată şi i se impută toate relele lumii când ea nu face decât să-şi apere teritoriul, iar vinovatul major este Statele Unite şi Occidentul în întregul său, în timp ce preşedintele Trump e bun dar nu e lăsat de Sistemul american să îmbunătăţească relaţiile cu Rusia.

Discursul ocultează pe deplin toate acţiunile şi interesele Rusiei sau le neagă, navighează ca abordări, după bunul plac şi când îi convine, între recursul la reguli, drept internaţional şi valori – pe care Occidentul le-a încălcat sau faţă de care aplică duble standarde – fie invocă raţiuni strategice şi interese existenţiale auto-asumate de Rusia care justifică orice acţiune. Vladimir Putin a reuşit însă să exhibe în cele 40 de minute ale discursului şi răspunsurile la întrebări, toate frustrările Rusiei, toate naraţiunile propagandei sale, toate abordările proprii şi interpretările care se vor regăsi de azi în această propagandă şi naraţiunile oficiale, nu rareori contrazicând experţii ruşi şi mass-media oficială actuală. Însă discursul este foarte important şi pentru că arată mentalitatea cu care abordează Rusia noul mandat a lui Putin, la 18 martie 2018 (dacă alegerea datei pentru noul exerciţiu electoral la preşedinţie nu era suficientă, fiind chiar data actului formal al anexării Crimeei).

FOTO globalresearch.ca

Acuzaţii la adresa SUA: Păcatul originar - păcălirea Uniunii Sovietice slabe

În cea mai mare parte din restul discursului, Putin s-a referit la felul în care, în opinia actualului preşedinte rus, SUA au trădat Rusia în anii 1990 prin lipsa de reciprocitate faţă de ceea ce el a numit „accesul fără precedent acordat de Moscova la instalaţiile sale nucleare secrete“. Putin a acuzat Washingtonul că dezechilibrează balanţa arsenalelor nucleare strategice prin modernizarea celui propriu şi a afirmat că Federaţia Rusă este pregătită să dezvolte noi sisteme de armament, atât nucleare, cât şi convenţionale, ca reacţie la măsuri similare ale altor state.

Preşedintele rus Vladimir Putin a relansat acuzaţiile potrivit cărora SUA au încercat să alimenteze separatismul în sudul Rusiei şi a criticat invadarea Irakului de către o coaliţie internaţională condusă de SUA, în 2003, precum şi bombardamentele NATO asupra Iugoslaviei în 1999. El a mai acuzat SUA că vrea să scoată Rusia de pe piaţa europeană a energiei vânzând gaz lichefiat mai scump produs din gaz de şist din SUA, chiar dacă nu există suficient gaz pentru consumul european.

Folosind criza din Catalonia, Putin a acuzat politica „standardelor duble“ a „anumitor colegi străini“.

Putin mai condamnă şi sancţiunile împotriva sa pe motiv că vor afecta proiecte majore de investiţii cu parteneri europeni, precum proiectul gazoductului Nord Stream 2. Fireşte că nu vorbeşte nimic despre anexarea Crimeei sau susţinerea operaţiunii militare ruse din Estul Ucrainei, care au dus la aceste sancţiuni, dar nu pierde ocazia să acuze Ucraina că nu aplică acordurile de la Minsk, din nou, evitând să-şi asume responsabilitatea pentru armament, trupe şi agresiunea din regiune şi pentru neaplicarea părţii din acordurile de la Minsk ce presupun retragerea categoriilor de combatanţi, voluntari şi trupe regulate din Donbasul ocupat, dar mai ales a armamentelor cu care a ticsit regiunea. De exemplu, în regiunea ocupată a celor două autoproclamate „republici populare“ se află mai multe tancuri decât pe tot flancul Estic al Alianţei.

Reproşurile privind nerespectarea dreptului internaţional şi aplicarea de duble standarde se referă, fireşte, la separatisme. Astfel, folosind criza din Catalonia, Putin a acuzat politica „standardelor duble“ a „anumitor colegi străini“ care au decis că a fost bine pentru Kosovo să-şi declare independenţa de Serbia în 2008, dar că situaţiile din Catalonia, Kurdistanul irakian şi din Crimeea - anexată de Rusia în 2014, după acţiunea omuleţilor verzi de blocare a armatei ucrainene şi după un pseudo-referendum în bătaia puştii, orchestrat de Rusia pentru a produce aparenţa de drept - ar trebui tratate diferit.

Critica sa a vizat şi abordarea selectivă a separatismelor, despre care el susţine că azi se răzbună:

„De ce (Europa) a trebuit să sprijine fără rezerve, fără să se gândească, din competiţie politică şi din dorinţa de a face pe plac Marelui Frate, separarea Kosovo, provocând procese similare în alte regiuni din Europa şi din lume?“

„Nimeni nu era la curent cu aceste contradicţii care durează de secole în interiorul Europei? Ştiau, nu-i aşa? Şi cu toate acestea au salutat, fără să-şi ascundă bucuria, dezmembrarea unei serii de state în Europa“, a mai spus liderul rus

Cea mai mare parte a discursului agresiv şi pesimist a preşedintelui Putin a fost o critică acută la adresa Statelor Unite a căror „cea mai gravă eroare în relaţiile cu Rusia post-sovietică a fost că a luat încrederea noastră drept slăbiciune“. El a susţinut că situaţia s-a deteriorat până într-acolo încât autorităţile americane au luat şi steagul de pe fostul sediu al consulatului închis al Rusiei, un caz care nu s-ar fi întâmplat vreodată în timpurile sovietice. El a deplâns faptul că a fost obligat să ia măsuri împotriva diplomaţilor americani ca efect asupra acţiunilor lui Barack Obama de la finalul lui 2016, după ce a lăsat timp preşedintelui Trump să corecteze ceva, cu referinţă la cei 35 de diplomaţi expulzaţi din SUA şi reducerea dramatică a prezenţei americane în Federaţia Rusă.

FOTO Guliver/Getty Images

Război informaţional: ingerinţa Moscovei în alegerile americane

O temă relevantă abordată a fost, fireşte, cea a războiului informaţional al Rusiei şi ingerinţa în alegerile americane. Dar preşedintele rus a evitat complet să evoce faptul că acuzaţiile de implicare ilegală în alegeri nu au vizat doar SUA, că există date, probe şi acuzaţii publice formulate în legătură cu implicarea în cazul Brexit, la alegerile prezidenţiale din Franţa, de partea lui Marine Le Pen, dar şi despre alegerile din Muntenegru şi tentativa de asasinare a premierului Milo Djukanovici chiar în ziua alegerilor, cu implicarea unor paramilitari sârbi şi a serviciilor militare ruse. Deci nu e vorba doar despre un singur caz de implicare în război informaţional sau cu alte arme, în alegeri, ci de multiple cazuri, şi nu doar despre cazul american unde ingerinţa a fost evidenţiată.

Astfel, Putin şi-a permis să-şi bată joc de Statele Unite, minimalizând implicarea rusă şi ridiculizând implicarea reală şi probele furnizate în Congres şi de organele de aplicare a legii. Preşedintele rus a susţinut că Rusia nu poate influenţa scrutinul prezidenţial american, doar dacă nu cumva Statele Unite ale Americii sunt o „republică bananieră“, a afirmat preşedintele rus. Vladimir Putin, a denunţat ceea ce el a numit „isteria“ referitoare la presupusele ingerinţe ale Moscovei în campania electorală de la Washington.

Însă Administraţia Statelor Unite a formulat acuzaţii oficiale la adresa Rusiei privind o serie de atacuri cibernetice care au vizat servere ale Partidului Democrat în timpul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale şi legislative, în care au fost implicate grupurile de hackeri APT 28 şi APT 29, ţinând de serviciile militare şi cele de externe ale Rusiei, care s-au expus reciproc. De asemenea, comisiile de specialitate ale Congresului au primit mărturiile publice şi pe cele off the record şi clasificate ale agenţiilor americane, potrivit cărora atacurile cibernetice au fost efectuate de hackeri susţinuţi de Administraţia de la Moscova, scopul posibil fiind de a perturba campania în care candidata democrată la funcţia de preşedinte, Hillary Clinton, se confruntă cu republicanul Donald Trump.

„Avem motive să credem, date fiind scopul şi sensibilităţile acestor eforturi, că aceste activităţi puteau fi autorizate doar de oficiali de rangul cel mai înalt din Rusia“, a transmis Administraţia SUA. Comunicatul Departamentului pentru Securitatea Internă (DHS) şi al Biroului directorului serviciilor de informaţii atribuie atacarea serverelor unor companii ruse.

„Aceste furturi de informaţii şi dezvăluiri au rolul efectuării unor ingerinţe în procesul electoral din SUA. Suntem în măsură să atribuim aceste activităţi Administraţiei Rusiei.“

În plus, FBI a confirmat că sistemele electronice electorale a 26 de state americane, între care celebrele swing states, cele relevante în bătălia electorală americană, au fost atacate de hackeri, în două cazuri atacanţii reuşind să pătrundă în date şi sistemul de vot, dar fără a afecta rezultatele votării, se arată în rapoarte. Preşedinţia Rusiei, prin purtătorul de cuvând Dmitri Peskov, a calificat drept „absurde“ acuzaţiile Statelor Unite. „Nu există nicio dovadă pentru aceste acuzaţii grave. Sunt acuzaţii fabricate de cei care execută acum ordinele politice de la Washington, continuând să alimenteze isteria rusă fără precedent“, a reacţionat Kremlinul. Moscova a reiterat disponibilitatea de a coopera cu Washingtonul pentru combaterea infracţionalităţii cibernetice.

Pe de altă parte, reprezentantul permanent al SUA la ONU a comparat „amestecul“ Rusiei în alegeri cu o operaţiune militară. Nikki Haley, a declarat că „amestecul Rusiei“ în alegerea preşedintelui SUA poate fi considerat „o operaţiune de luptă“, similară celor pe care Moscova a încercat să le desfăşoare în timpul alegerilor şi în alte ţări. În replică, Ambasada Federaţiei Ruse a calificat ca neconcludente cuvintele lui Haley şi i-a sugerat să caute „printre aliaţii şi amicii declaraţi oficial“ ai SUA pe cei care s-au amestecat în procesele electorale din SUA „în modul cel mai deschis şi lipsit de tact“.

FOTO Sputnik

Putin a „demascat“ din nou Occidentul Rău

SUA nu a fost singura ţintă a discursului lui Vladimir Putin. Preşedintele rus a numit Occidentul „principalul beneficiar al câştigurilor de pe urma revoluţiei din 1917“. El a declarat că realizările Occidentului în secolul al XX-lea s-au întâmplat, de facto, datorită victoriei comunismului în Federaţia Rusă. În opinia sa, depăşirea segregării rasiale, dezvoltarea învăţământului şi garantarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor femeilor, au devenit tot atâtea răspunsuri la provocările URSS.

În afară de asta, Putin a declarat că „unele ţări“ doar imită lupta împotriva terorismului şi nu se luptă cu teroriştii, ba deseori utilizează organizaţiile teroriste sau chiar le sprijină. Acuzaţiile nu au fost substanţiate, dar ţin de explicarea pentru piaţa internă rusă a implicării în Siria de partea lui Al Assad şi a alungării sunniţilor, asociaţi laolaltă cu teroriştii sau organizaţiile teroriste odată ce luptă împotriva lui Assad, au fost declaraţi organizaţii teroriste de către liderul sirian sau dacă miliţiile respective luptă alături de fostul Front al Nusra, care a jurat, la începutul conflictului, ascultare Al Qaeda.

Deşi este cunoscut drept principalul autor al doctrinei ingerinţelor şi distrugerii oricărei construcţii instituţionale, aranjament de pace sau subminarea acţiunilor Occidentale peste tot în lume, cu precădere în Orientul Mijlociu, Putin dă vina pentru exact acest lucru pe Occident, prin procedeul clasic de „întoarcere a oglinzii“, prin care propriile acte sunt reproşate celorlalţi. El declară că în Orientul Apropiat, „unii dintre colegii noştri fac tot posibilul ca haosul din regiune să devină permanent. Cuiva i se pare că un asemenea haos poate fi dirijat“. Rusia, însă, prin acţiunile sale „echilibrate şi pline de acurateţe“, contribuie la normalizarea situaţiei din regiune, fireşte, cu referire directă la faptul că, în Siria, doar Rusia este invitată de autorităţile legitime, iar restul trupelor de pe teren, americane, turce, israeliene intervin ilegal, potrivit dreptului internaţional.

FOTO EPA/EFE/Tatiana Zenkovich

Vine războiul, potrivit experţilor Clubului „Valdai“

Şedinţa Clubului „Valdai“ a discutat şi nevoia schimbării ordinii mondiale actuale, într-o formulă de acoperire a revizionismului rus, deşi temele readucerii Rusiei la statutul de superputere, recunoaşterea acestui statut, respectul faţă de Rusia respectiv acordarea dreptului de veto pe toate afacerile europene, retragerea scutului anti-rachetă din România şi Polonia (Turcia cu componenta sa de radar lipseşte din enumerare), dar şi retragerea trupelor şi tancurilor din statele baltice apar în pretenţiile enunţate de Putin şi multiplicate de către cei prezenţi.

Preocuparea faţă de interesele Rusiei, respectul pentru doleanţele sale (justificate sau nu), nevoia de evitare a războiului chiar dacă se fac cedări Rusiei, eventual pe seama statelor din spaţiul post sovietic şi din flancul Estic al Alianţei, au fost prezente în discursurile celor prezenţi, care au ţinut isonul liderului rus. Principalul subiect discutat a fost, pe fond, dacă va fi declanşat un război sau nu pentru reaşezarea relaţiilor internaţionale cum vrea Rusia, respectiv pentru Noua Ordine Mondială – ca şi cum e un datum şi o necesitate această reaşezare, un fapt obiectiv la care oricum se ajunge, că ea musai trebuie să fie desenată pe proiectul Rusiei, iar singura problemă e dacă transformarea se face de bună voie sau prin război. E cel mai puternic avertisment de război al Rusiei, transmis participanţilor, mass mediei şi lumii întregi: faceţi ca noi sau aruncăm lumea în aer, facem război mondial şi reaşezăm lumea cum vrem noi, şi nimeni nu ne poate opri. Ba mesajul e ascuns şi sub tema reuniunii, care vorbeşte despre distrugere constructivă ca şi concept al revizionismului rus.

Rusia lui Putin readuce în prim plan, prin toată această reuniune mamut a Clubului Valdai, frica de marele război ce va să vină.

În raportul ce alcătuieşte conceptul de bază al reuniunii, după dezbateri, se mai află teze şi exprimări mai degrabă din spaţiul pamfletului şi nu al relaţiilor internaţionale, o probă clară a destinaţiei documentelor - spaţiul public rus, cu precădere, şi cetăţenii lumii - deci un efect de comunicare şi nu unul de analiză serioasă la nivel de experţi şi cunoscători. Raportul vorbeşte despre faptul că „politica mondială capătă trăsăturile unui cabaret nesăbuit“, iar „frivolitatea strategică“ crescândă a unui şir de lideri mondiali – adică „disponibilitatea de a crea situaţii riscante de dragul unor interese tactice de moment“ – e pe punctul să provoace un nou conflict global.

Autorii raportului menţionează că dispariţia URSS a condus la „dispariţia fricii de un mare război“ care, „în diferite epoci, a servit drept limitator natural al ambiţiilor“ marilor puteri. Deci Rusia lui Putin readuce în prim plan, prin toată această reuniune mamut a Clubului Valdai, frica de marele război ce va să vină. E adevărat că astfel desenează şi liniile de gândire ce marchează ori apartenenţa diferiţilor autori la proiectul comunicaţional al lui Putin, ori intrarea lor de bună voie în acest siaj, vorbind constant despre războiul al treilea mondial sau despre al doilea război rece al lumii. Război e cuvântul cheie.

Vladimir Putin şi Donald Trump FOTO EPA

Trump băiat bun, dar nu-l lasă Sistemul

Interesantă e, în această prezentare şi diatribele reuniunii care ameninţă lumea cu un nou război, faptul că acuzaţiile la SUA şi Occident care marchează acest efort comunicaţional sofisticat realizat la şedinţa Clubului Valdai de la Soci, raportarea nuanţată a Preşedintelui Rusiei la Preşedintele american, Donald Trump, care ar fi băiatul bun pe care establishment-ul american nu-l lasă să îmbunătăţească relaţiile cu Rusia, şi asta pentru că în toată administraţia e plin de democraţi. Astfel, în legătură cu Trump, Putin a declarat că, dacă este imprevizibil, aceasta se întâmplă pentru că adversarii politici interni îi pun piedici în realizarea multor promisiuni din campanie. El a criticat în termeni foarte duri noul pachet de sancţiuni adoptat de Congresul american şi promulgat cu reticenţă de preşedinte, dar i-a găsit circumstanţe atenuante preşedintelui american.

Ba mai mult, Vladimir Putin a criticat experţii şi presa rusă şi americană, ba chiar şi pe cea mondială, pentru modul în care se raportează la preşedintele Donald Trump. Mai exact, critica era la adresa celor care îl definesc pe Trump drept slab şi sărăcuţ în exprimări, deci foarte slab pentru un stat serios, faţă de puternicul şi bunul Putin, un ton general pe parcursul întregii conferinţe, inclusiv la întrebările adresate lui Putin. El a cerut deferenţă faţă de preşedintele ales al SUA şi a insistat că acesta a fost ales, chiar dacă nu avea experienţă în administraţie, ceea ce probează un talent aparte pentru a reuşi în alegeri, iar Trump ar fi făcut-o cu onestitate şi acesta doreşte în continuare să refacă bunele relaţii cu Rusia.

Putin a livrat, la 10 ani distanţă, un speech de tip Munchen 2, o nouă mostră de direcţie strategică anunţând viitorul lumii în viziunea sa, care este războiul, dacă nu sunt îndeplinite interesele ruse şi lumea nu se schimbă aşa cum doreşte Moscova.

Fireşte că faptul pentru care Trump nu a reuşit să reacţioneze este pentru că nu a fost lăsat de „Sistem“, care i s-a opus, dar asta nu din vina lui. Iar la Kremlin e foarte bine înţeleasă poziţia sa. Putin a insistat că Trump nu este lăsat să facă ceea ce-şi doreşte şi ce vrea, chiar dacă sunt teme cu care a câştigat alegerile. Putem să nu fim de acord cu Trump, dar asta nu înseamnă să nu-l respectăm, susţine Putin despre preşedintele american.

De asemenea, Putin urmează să se întâlnească în curând cu Donald Trump din nou, peste trei săptămâni, la Danang, Vietnam, la summit-ul Cooperării Economice Asia-Pacific – APEC. Temele de discutat sunt vaste, dar cea mai aşteptată ar fi, potrivit comentatorilor reuniunii, când va reuşi, în sfârşit, Donald Trump să-şi îndeplinească obligaţiile prezidenţiale, aşa cum a promis în campania electorală, cu referire directă la îmbunătăţirea relaţiilor ruso-americane, respectiv, în termenii lui Putin - respectarea intereselor ruse în spaţiul post-sovietic şi Europa de Est şi acordarea dreptului de veto Rusiei pe toate afacerile globale.

Prin toate cele enunţate la conferinţa din cadrul Clubului Valdai din Soci, Putin a livrat, la 10 ani distanţă, un speech de tip Munchen 2, o nouă mostră de direcţie strategică anunţând viitorul lumii în viziunea sa, care este războiul, dacă nu sunt îndeplinite interesele ruse şi lumea nu se schimbă aşa cum doreşte Moscova. E adevărat însă că actuala conferinţă este mai degrabă de uz intern, în perspectiva alegerilor prezidenţiale din martie 2018, dar şi cu relevanţă comunicaţională şi parte a războiului informational al Rusiei, care presează psihologic publicul şi cetăţenii din întreaga lume, ameninţând cu războiul pentru a obţine prin şantaj avantajele pe care şi le doreşte.