Oponenţii lui Putin, confruntaţi cu o dilemă în faţa apelului de boicot al scrutinului electoral din martie

Rusia se pregăteşte de alegeri prezidenţiale/ Foto: EPA

Votul împotriva lui Vladimir Putin a reprezentat din totdeauna un motiv de mândrie pentru mulţi dintre alegătorii liberali, însă excluderea lui Navalny, singurul candidat care reprezenta o ameninţare pentru liderul rus,  îi pune pe aceştia în faţa unei dileme mai puţin plăcute.

„Noi suntem liberali. Toată lumea din familia noastră este de acord că foarte multe lucruri nu sunt în ordine cu ţara noastră”, susţine Svetlana Serebrykova. 

Însă un „conflict” mai puţin obişnuit are loc în familia ei în această campanie electorală. Fiica ei, Alisa, ce tocmai a împlinit 18 ani este hotărâtă să boicoteze alegerile în semn de protest pentru excluderea lui Alexei Navalny, ce şi-a îndemnat suporterii la un protest în această duminică în semn de susţinere pentru această „grevă electorală”. În opinia tinerei Alisa, un vot pentru candidatul veteran al partidului liberal, Grigory Yavlinsky, nu reprezintă decât o complicitate la „această farsă regizată de Kremlin”.

Aceasta este însă o dilemă cu care se confruntă majoritatea votanţilor nemulţumiţi de preşedintele Putin. Participarea în alegerile din luna martie oferă puţine perspective pentru o schimbare, dat fiind faptul că doar candidaţii ce nu reprezintă o ameninţare reală pentru Putin au fost lăsaţi să candideze. Prin boicotarea scrutinului, după cum doreşte Navalny, alegătorii renunţă, în semn de protest, la influenţa nesemnificativă pe care o au.

„În actualele circumstanţe alegerea ce ni se prezintă între a participa sau a boicota alegerile prezidenţiale nu schimbă nimic pentru autorităţi”, susţine Georgy Satarov, preşedintele unei organizaţii non-guvernamentale ce promovează democraţia în Rusia. „Atunci când participăm, creşte prezenţa la vot, iar când nu o facem, rezultatul câştigătorului predeterminat este mult mai mare”.

Atât consultanţii politici ai Kremlinului cât şi analiştii critici faţă de preşedintele Putin sunt de acord că regimul actual poate produce orice rezultat electoral pe care-l doreşte - prin controlul elitelor regionale, impunerea de praguri electorale arbitrare pentru candidaţii opoziţiei, creşterea represiunilor la adresa opoziţiei şi a grupurilor non-guvernamentale sau prin înăsprirea controlului mass mediei.

Un exemplu în acest sens este cenzurarea singurului institut independent de sondaje - Levada. În decembrie institutul anunţa că doar 28% dintre respondenţii unui sondaj au declarat că vor participa cu certitudine la alegerile din martie. Un astfel de fapt ridică posibilitatea ca electoratul să stea acasă în masă deziluzionat, negându-i lui Vladimir Putin triumful pe care-l urmăreşte.

De atunci însă Levada a încetat să mai publice sondaje electorale. Anul trecut, guvernul a încadrat institutul în categoria „agenţilor străini” - fapt ce ridică riscul real de a intra în vizorul procurorilor dacă participă în campania electorală în orice formă.

Singurele institute de sondaje rămase sunt cele loiale Kremlinului, iar ultimele cifre prezentate indică o prezenţă la urne de 70% şi o victorie confortabilă pentru Putin cu 73% din voturile exprimate - în concordanţă cu instrucţiunile venite de la Kremlin, după cum susţine publicaţia Financial Times.

După i-a fost interzisă înregistrarea în această cursă electorală, Navalny a pornit o campanie de boicot, o „grevă electorală” după cum a numit-o. „Aţi fost lipsiţi de drepturile voastre politice. Aveţi dreptul la alegeri competitive, normale şi nu această farsă”, susţine acesta într-un clip în care îşi îndeamnă suporterii la demonstraţii.

Vladimir Milov, unul dintre politicienii proeminenţi ce şi-a declarat susţinerea pentru Navalny susţine că scrutinul din 18 martie nici nu poate fi catalogat drept „alegeri” - insistând că acestea ar trebui numite „re-investirea lui Putin”.

În ciuda cifrelor incredibile din sondajele de opinie ale preşedintelui Putin, sentimentul de nemulţumire cu privire la starea democraţiei în Rusia este larg răspândit.

O glumă populară compară alegerile din luna martie cu un referendum unde alegătorii sunt întrebaţi: „Aşa că nu sunteţi împotriva unui nou mandat de şase ani pentru Putin?” Aceştia trebuie să aleagă dintre „Da, nu sunt împotrivă” şi „Nu, nu sunt împotrivă”.

În ciuda acestui sentiment, opoziţia din Rusia este divizată cu privire la oportunitatea şi înţelepciunea unei campanii de boicot. O serie de politicieni din opoziţie susţin că boicoturile electorale nu servesc decât regimurilor autoritare, iar alţii îşi afirmă speranţa că o prezenţă masivă la urne poate determina un tur secund al acestor alegeri, în condiţiile în care Vladimir Putin ar obţine sub 50% din voturi.

Vladimir Milov este de părere însă că asemenea idei sunt iluzorii, susţinute de către „candidaţii falşi” prezenţi pe buletinele de vot.

„Navalny era singurul care ar fi putut face aceste alegeri competitive pentru că este singurul politician în afară de Putin ce a demonstrat că poate primi susţinerea largă din partea electoratului atât la nivelul străzii cât şi la urne”.

Alisa este hotărâtă să nu se prezinte la vot, însă mama ei este încă nehotărâtă. „Sunt de acord, alegerile electorale de la noi sunt o bătaie de joc, o insultă la adresa demnităţii noastre. Dar ca cineva care crede în democraţie, ce altceva pot să fac?”