Cei aproximativ 60.000 de manifestanţi care au ieşit pe străzi  în cele peste 80 de oraşe au atras atenţia mass mediei occidentale, ţinând cont că vorbim despre cele mai ample proteste care au cuprins Federaţia Rusă din perioada 2011 / 2012 – prezent. Dacă atunci nemulţumirile erau cauzate de noua candidatură a lui Vladimir Putin pentru şefia statului, doar Moscova şi Sankt Petersburg au fost centrele manifestaţiilor publice, în timp ce acum evenimentele au cuprins toate oraşele mari   ale ţării, din Kaliningrad până la Vladivostok.

Cu certitudine, nu putem vorbi de o “Primăvară rusească”, aşa cum unele voci din main streamul occidental anunţau, Putin bucurându-se în continuare de un sprijin masiv al ruşilor, popularitatea sa reală oscilând între 75- 80%, însă, cu siguranţă  sunt câteva concluzii pe care le putem trage privind dinamicile socio-politice din Rusia.

În primul rând, dacă în 2011 Navalnîi reprezenta doar  una dintre vocile critice la adresa Kremlinului, protestele de luna trecută îl transformă în principalul lider al opoziţiei, fiind totodată legitimat de faptul că, spre deosebire de vechii săi camarazi de porta-voce, a stat departe de partidele şi funcţiile politice.

Mai mult, discursul acestuia se axează nu asupra lacunelor democratice, aşa cum eram obişnuiţi, ci asupra fenomenului corupţiei endemice, nevizându-l în mod direct pe Vladimir Putin, asta chiar dacă multe dintre scandările de stradă de la ultimul protest au fost adresat şi   preşedintelui rus. Este practic un discurs împotriva   establishment-ului, ceea ce poate crea un efect de boomerang al politicii Moscovei în Europa ultimilor ani, acolo unde a încurajat poziţionările anti-sistem şi implicit retorica populistă.

Navalnîi, care tinde să devină un populist la rându-i, fructifică nemulţumirile clasei de mijloc, din ce în ce mai slăbită, implicit ca urmare a presiunilor economice impuse de Uniunea Europeană odată cu anexarea Crimeei, şi tinde a deveni el însuşi opoziţia pe care Rusia o gira în unele state membre UE.

O  investigaţie jurnalistică realizată de către Fundaţia Anti-Corupţie condusă de către Navalnîi, a scos la iveală, conform datelor furnizate, o serie de informaţii cu privire la  averea fabuloasă a premierului Medvedev, iar un documentar video realizat de acelaşi Navalnîi, după cele mai înalte standarde vestice,  a devenit viral în mediul online, prezentând nu numai opulenţa premierului rus, ci şi presupusul său profil de cumpărător compulsiv, care a achiziţionat în trei luni nu mai puţin de 73 de tricouri şi 20 perechi de adidaşi.  Acesta este şi motivul pentru care o parte dintre tinerii ce au protestat  pe  26 martie, au decis în mod simbolic să îşi lege o pereche de adidaşi în jurul gâtului, în timp ce, o altă parte a tinerilor  au ales să îşi vopsească faţa verde, în semn de solidaritate  după ce Navalnîi fusese stropit de către un necunoscut cu o vopsea verde pe faţă, în ziua de 20 martie.

Aceşti tineri, frumoşi şi liberi ai Rusiei, reprezintă fără îndoială aspectul cel mai interesant de analizat  pe fondul protestelor de luna trecută, atât pentru că au reprezentat  un procent imens din totalul celor care au luat parte la mitting-uri, cât şi ca urmare a implicării active a unui număr impresionant de adoloescenţi, elevi de liceu care nu împliniseră vârsta majoratului, dar care au considerat că înţeleg problemele politice ale ţării lor.

Spre exemplu, Gleb Takmakov, în vârstă de doar 15 ani, a ţinut un discurs în oraşul Tomsk din Siberia, susţinând că generaţia sa trebuie să lupte pentru a schimba “sistemul”. Imaginile video cu acesta, dar şi o înregistrare audio în care era redat un schimb de replici între profesorii şi elevii unei şcoli din Rusia care critau acelaşi sistem la rândul lor, au fost imediat încărcate în mediul on-line şi preluate de către publicaţiile internaţionale.

O parte relevantă a celor cu vârste cuprinse între 14 şi 25 de ani, denumiţi generaţia Putin, întrucât nu au cunoscut alt lider aflat  la conducerea Federaţiei Ruse, devin treptat o voce critică la adresa Kremlinului.

Crescuţi într-un sistem în care patriotismul este principala ideologie de stat, sentimentele lor vis a vis de Federaţia Rusă nu se schimbă, însă valorile şi spiritul civic capătă noi valenţe, determinate în principal de accesul la internet.

Vorbim de o nouă generaţie de tineri, care urmăresc din ce în ce mai puţin, sau deloc, programele TV, acolo unde propaganda Kremlinului este destul de puternică, iar publicul recepţionează în mod pasiv informaţia. Nu acelaşi lucru se întâmplă însă şi în spaţiul virtual,   unde deşi Kremlinul deţine cele mai importante site-uri ruseşti, regulile jocului se schimbă, deoarece tinerii îşi diversifică din ce în ce mai mult sursele de informare, dezvoltând totodată gândirea critică.

În mediul on-line, Generaţia Putin tinde a fi  mult mai predispusă propagandei occidnetale decât celei ruse.

Într-o ţară în care aproximativ 73% din populaţie are acces la internet, Moscova s-a convins de aceste vulnerabilităţi şi va încerca să pună în practică o serie de măsuri pe termen scurt şi mediu. În acest context vine şi proiectul de lege privind “Reglementarea legislativă a funcţionării reţelelor de socializare”, iniţiat de Vitali Milonov, deputat al Dumei de Stat, proiect care presupune interzicerea accesului copiilor sub 14 ani la reţelele de socializare. Evident partea interesantă umrează acum, pentru că orice înregistrare pe reţelele de socializare, potrivit lui Milonov, trebuie făcută cu buletinul, conturile false urmând a fi interzise.

Indiferent de finalitatea acestui proiect legislativ lansat în această săptămână, în mod cert Rusia va înăspri condiţiile de acces şi utilizare a internetului în interiorul propriilor sale graniţe.

În mod cert  întâlnim puternice clivaje în rândul Generaţiei  Putin, unde sentimentele pro şi anti Kremlin sunt împărţite, însă pe 12 iunie Navalnîi îşi propune să organizeze cele mai ample proteste pe care Rusia le-a cunoscut în istoria sa recentă, iar oligarhii, unul dintre cei mai importanţi  piloni ai regimului Putin, vor fi principala ţintă  a discursului acestuia.