Ne-am învăţat să trăim într-o lume a teoriilor conspiraţioniste şi ne hrănim cu aşa ceva. Întoarcem pe o parte şi pe alta tot ce se petrece în jurul nostru şi ne dorim ca ceea ce vedem să nu fie ceea ce pare, să fie cumva un adevăr ascuns şi pe care numai noi suntem suficienţi de inteligenţi pentru a-l înţelege.

Realitatea cu privire la Patriarhul Kiril al Rusiei este doar una singură: ea ţine de colaborarea între două biserici ortodoxe şi a căror legătură în timp este dincolo de acţiunile politice de moment.

Dincolo de animozităţile noastre faţă de conducerea politică a Rusiei (atenţie: nu faţă de cetăţeanul rus) trebuie să înţelegem că pentru biserică lucrurile se întâmplă în secole, iar regulile nu se schimbă de la o persoană la alta, de la un lider la altul. Acelaşi lucru se întâmplă şi în Biserica Catolică, unde regulile se schimbă cu greu şi nu sunt legate de viaţa politică.

Este ştiut că Bisericile Ortodoxe sunt biserici în esenţă conservatoare şi în general ataşate unor curente naţionale, spre deosebire de cea Catolică care promovează universalismul.

Patriarhul Kiril nu a vorbit despre altceva decât despre Unitatea Bisericii Ortodoxe şi spre legăturile dintre acestea. De aici şi până la a înţelege că se doreşte a se scoate România de pe direcţia sa occidentală de către prelaţi este o cale foarte lungă.

România este mai ortodoxă acum ca niciodată, pe de altă parte este şi mai europeană ca oricând.

Că vor face Patriahul Kiril şi Daniel chiar acum o punte între Bucureşti şi Moscova, de parcă această punte se face chiar aşa: bat cei doi din palme şi ea s-a realizat, că doar Dumnezeu este de partea lor. Şi în cele din urmă dacă aceasta este o cale ca relaţiile dintre România şi Federaţia Rusă să devină mai bune, în interesul comun şi prin acordarea respectului reciproc, nu văd nicio problemă.

Problemele dintre state, ca şi cele dintre oameni, nu se pot soluţiona decât prin căutarea unor valori comune, or în acest caz ortodoxia este un lucru care nu poate fi contestat.

N-a venit Kiril nici să ne ia Ardealul şi nici să ne ofere Basarabia: a venit în vizită în România, la invitaţia omologului său român, tot aşa cum a fost şi în Serbia, şi în Republica Moldova, şi în Grecia, ş.a.m.d... Biserica nu îşi întrerupe activitatea de veacuri pentru că noi susţinem acum prin articolele noastre tot felul de teorii conspiraţioniste.

A spus patriarhul: „Lucrarea creatoare în via sfintei Biserici a lui Hristos nu este posibilă fără comuniunea frăţească între noi toţi şi fără întărirea relaţiilor dintre Bisericile noastre şi popoarele pe care acestea le păstoresc? A spus acest lucru, dar acelaşi lucru l-a spus şi Papa de la Roma în vizită în România sau orice alt înalt prelat. Nu trebuie să punem coarne acolo unde ele nu există.

Şi a mai spus Patriarhul cum că: Sunt foarte bucuros să păşesc pe pământul României. (…) Valorile Ortodoxiei sunt comune pentru români, pentru România, pentru ruşi, pentru Rusia şi pentru toţi ceilalţi ortodocşi. Relaţiile bune între oameni pot fi doar atunci când ei au valori comune. Şi oricum ar decurge istoria, noi, creştinii ortodocşi care trăim în ţări diferite, trebuie să ţinem minte că avem valori comune, avem un sistem al vieţii comun. Şi aceasta înseamnă că avem un potenţial extraordinar pentru viaţa în pace şi cooperare şi interacţiune. Vreau să vă salut încă o dată pe Preafericirea Voastră, pe ierarhii Bisericii Ortodoxe Române şi întregul popor român. Dumnezeu să păzească România“ şi nimic rău în acest lucru şi nici un neadevăr în el. Ce am fi vrut să facă precum Rogozin? Nu este cazul deoarece este vorba despre cu totul altceva.

Şi dacă Patriarhul Kiril va ridica mâna stânga atunci sigur are ceva cu noi, românii, iar dacă ridică mâna drepta e vreun semn către cine ştie. Vedem ceea ce nu există.

Şi a mai vorbit Patriahul şi de greaua perioadă comunistă:

Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la începutul evenimentelor revoluţionare din Rusia şi de la prigoana care a urmat acestora. În Biserica noastră această dată memorabilă se constituie într-un ocazie de a înţelege drumul ei spiritual din ultimul secol, precum şi jertfa noilor martiri şi mărturisitori ai Rusiei. Ştiu că şi în Biserica Română acest an este declarat anul comemorativ al tuturor celor care au suferit din cauza puterii ateiste.

Aşă că: să dăm acestei vizite importanţa cuvenită şi care nu este una geopolitică.