Salonul de carte de la Paris, care se desfăşoară exact în aceste zile (15-19 martie), având Rusia ca ţară invitată de onoare, a trecut oareşicum neobservat de presa franceză. Sau prea puţin, în comparaţie cu alţi ani, în care apăreau dosare dedicate, interviuri cu autori etc. Presa franceză şi-a concentrat tirul asupra unui alt eveniment rusesc, cu mult mai important în ochii lor decât literele cărţilor, deşi şi acesta este menit, sau aşa se vrea, cel puţin, să rămână în cărţi: alegerile prezidenţiale de duminică, 18 martie. Putin reloaded!

Nu în ultimul rând, observatorul atent al vieţii geopolitice internaţionale nu a ratat o altă coincidenţă: 18 martie înseamnă şi invadarea peninsulei Crimeea de către ruşi.

În fine, şi ca totul să fie pe cât se poate de rău pentru imaginea ruşilor nu doar la Paris ci în toată Europa occidentală, au apărut în ultimele zile afacerile cu spioni otrăviţi de la Londra.

Aspecte care au dus la boicotarea evidentă a standului Rusiei la salonul de carte, atât de presă, cât şi de preşedintele Emmanuel Macron, la o "îngheţare" a relaţiilor diplomatice între Vest şi Rusia.

Pentru Raymond Clarinard, redactor-şef al revistei Courrier International şi specialist al Ucrainei, lucrurile erau oricum previzibile...

De ce credeţi că presa franceză vorbeşte atât de puţin de salonul de carte, având Rusia ca ţară invitată?

Alegerea unei ţări ca invitată a Salonului de Carte se face cu mult timp înainte, cu mulţi ani înainte. Unii au calculat probabil că momentul era bine ales, mai ales că anul acesta are loc şi Campionatul Mondial de Fotbal. Nu e de altfel prima oară că Rusia este astfel aleasă ţară invitată. Dar de data aceasta totul cade foarte prost. Cum să vorbeşti în termeni elogioşi despre literatura rusă modernă în plin scandal Skripal? În timp ce tensiunile diplomatice ale Rusiei se agravează pe zi ce trece nu doar cu Londra ci şi cu ale state membre ale UE? De unde şi tăcerea generală a presei franceze, care acordă spaţiul necesar evenimentului în sine, dar evită pe cât se poate de mult să evoce această ţară invitată care acum jenează. Iar problemele nu se opresc aici. Ne putem întreba şi asupra alegerii autorilor ruşi invitaţi. Cum ar fi Zakhar Prilepine (Zahar Prilepin), apropiat de mişcarea naţional-bolşevică, bardul ultra-naţionalismului rusesc, cel care a finanţat crearea unui "batalion de voluntari" pentru a se bate în Donbass împotriva Ucrainei. Ori el este un autor publicat de editura Actes Sud, prezentat aici ca fiind unul dintre "marii romancieri ruşi de azi" (Libération), iar lumea franceză a editurilor poate, când e nevoie, să devină foarte uşor surdă şi oarbă...

Vladimir Putin va fura, deci, laurii acestui salon cu foarte sigura sa realegere de duminică, 18 martie?

În niciun caz. Repet, lumea franceză a editurilor are tendinţa, atunci când e nevoie, de a nu mai vedea sau auzi nimic. Iar Salonul de Carte este înainte de orice altceva o ocazie de a regăsi şi a se autofelicita. Da. Lumea editorială franceză este destul de indiferentă atât la ce se întâmplă în exterior cât, de exemplu, la cititori, chiar dacă editorii nu încetează să vorbească despre ei. Astfel, realegerea lui Putin nu ar trebui să "strice" sărbătoarea de duminică, doar exceptând situaţia în care câţiva opozanţi ruşi ar veni să manifesteze.

Ce va urma deci? Dincolo de coincidenţele care continuă să nască întrebări...cine a avut prima idee, cum de s-au potrivit, ce semnificaţie au... există o mare tristeţe. Un salon de carte dedicat Rusiei, deci nu doar autorilor contemporani, ci acelei Rusii clasice, a lui Dostoievski, Tolstoi, Cehov, care a ratat o mare ocazie de a readuce cititorilor francezi pe masă literele şi cultura rusească. O ocazie ratată pentru agenţii literari, agenţii din turism... pentru copii. Politicul a luat iar "faţa" imaginarului literar. Când nu ar trebui să fie niciodată aşa.