Cele mai persistente cinci naraţiuni de dezinformare ale Rusiei

FOTO Shutterstock

De mulţi ani, Rusia fabrică un set de naraţiuni false pe care ecosistemul său de dezinformare şi propagandă le injectează cu perseverenţă în mediul informaţional global. Aceste naraţiuni acţionează ca un şablon, care permite Kremlinului să ajusteze aceste naraţiuni, cu un singur element consecvent - un dispreţ total faţă de adevăr, în timp ce modelează mediul informaţional pentru a-şi susţine obiectivele politice.

Entităţile militare şi serviciile de informaţii sunt implicate în această activitate a ecosistemului de propagandă şi dezinformare al Rusiei, care include operaţiuni maligne pe reţelele de socializare, utilizarea unor canale de presă online, intermediare, legitime sau clandestine, injectarea de dezinformare în programele de televiziune şi radio, organizarea de conferinţe menite să influenţeze participanţii să creadă în mod eronat că Ucraina, şi nu Rusia, este de vină pentru tensiunile sporite din regiune şi utilizarea operaţiunilor cibernetice pentru a deteriora imaginea canalelor de presă şi pentru a efectua operaţiuni de accesare ilegală (hacking) şi de publicare (release) a datelor.

Iată cinci teme majore de dezinformare rusească recurente, pe care Kremlinul le reajustează în prezent, în încercarea de a umple mediul informaţional cu naraţiuni false despre acţiunile sale în Ucraina, transmite biroul purtătorului de cuvânt al Departamentului de Stat al SUA.

Tema 1: „Rusia este o Victimă Inocentă”

Reprezentanţii oficiali ai guvernului rus prezintă în mod fals Rusia, ca pe o victimă perpetuă, iar acţiunile sale agresive ca pe un răspuns forţat la presupusele acţiuni ale Statelor Unite şi ale aliaţilor şi partenerilor noştri democratici. Pentru a da greutate acestor afirmaţii, Rusia apelează la una dintre etichetele sale preferate pentru a încerca să riposteze: „rusofobia”.  După ce a invadat Ucraina în 2014, guvernul rus şi canalele media de dezinformare controlate de stat au început să-i acuze pe toţi cei care puneau la îndoială acţiunile Rusiei că sunt rusofobi xenofobi.

De exemplu, Rusia susţine că reacţia negativă a comunităţii internaţionale la faptul că a invadat o ţară independentă s-a datorat pur şi simplu faptului că oamenii se temeau şi urau Rusia. Rusofobia nu a fost o problemă de interes major pentru Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei sau pentru canalele media de dezinformare finanţate de stat până când armata rusă a invadat Ucraina.  Acuzaţiile de „rusofobie” persistă pe o serie de subiecte şi sunt folosite ori de câte ori guvernul rus vrea să facă pe victima, când de fapt este agresorul.

Tema 2: Revizionismul Istoric

Când istoria nu se aliniază cu obiectivele politice ale Kremlinului, reprezentanţii oficiali ai guvernului rus şi vocile intermediarilor lor neagă evenimentele istorice sau denaturează relatările istorice, în încercarea de a prezenta Rusia într-o lumină mai favorabilă şi pentru a deservi agenda sa internă şi geopolitică. De exemplu, pactul de neagresiune din 1939 dintre Uniunea Sovietică şi Germania nazistă, cunoscut şi sub numele de Pactul Ribbentrop-Molotov, care a contribuit la precipitarea celui de-al Doilea Război Mondial, este incomod din punct de vedere politic pentru regimul Putin. În 2020, în încercarea de a minimiza şi justifica decizia lui Stalin de a se alia cu Hitler, Putin a publicat o versiune răstălmăcită a începutului celui de-al Doilea Război Mondial, minimalizând rolul sovietic şi blamând alte ţări pentru război. Rusia merge chiar mai departe de atât,  etichetându-i pe cei care nu sunt de acord cu versiunea sa răstălmăcită a istoriei ca nazişti sau simpatizanţi ai naziştilor.

Kremlinul aplică această formulă şi pentru istoria statalităţii Ucrainei, pentru conduita NATO în timpul destrămării Uniunii Sovietice, pentru sistemul său GULAG, pentru Marea Foamete din Ucraina, cunoscută sub numele de „Holodomor” şi pentru multe alte evenimente în care acţiunile istorice ale Kremlinului nu corespund scopurilor sale politice actuale.

Tema 3: „Prăbuşirea civilizaţiei occidentale este iminentă”

Rusia propagă afirmaţia falsă că civilizaţia occidentală este în colaps şi s-a îndepărtat de la „valorile tradiţionale”, deoarece lucrează pentru a garanta siguranţa şi egalitatea persoanelor LGBTQI+ şi promovează concepte precum egalitatea femeilor şi multiculturalismul. Dispariţia civilizaţiei occidentale este una dintre cele mai vechi teme recurente de dezinformare a Rusiei, afirmaţiile privind „Occidentul în declin” fiind documentate începând din secolul al XIX-lea.

Tema 4: „Mişcările populare sunt « revoluţii de culoare » sponsorizate de SUA”

Kremlinul are dificultăţi în a accepta faptul că toţi oamenii ar trebui să se bucure de dreptul la libertate de exprimare şi că guvernul ar trebui să răspundă în faţa poporului său. Rusia a acuzat Statele Unite fie că a instigat la revolte, fie că a pus la cale „revoluţii de culoare” în Georgia, Kazahstan, Republica Kârgâză, Republica Moldova, Ucraina şi în Orientul Mijlociu şi Africa. În cazul în care o mişcare populară este pro-democraţie şi pro-reformă şi nu este considerată a fi în interesul geopolitic al Rusiei, Kremlinul îi va ataca adesea legitimitatea şi va pretinde că Statele Unite se află în spatele acesteia, în secret.  Aceste acuzaţii nefondate vizează adesea organizaţii locale şi internaţionale ale societăţii civile, precum şi presa independentă care expune abuzuri legate de respectarea drepturile omului şi corupţia.  Kremlinul încearcă să nege faptul că oamenii din ţările vecine ar putea avea autoritate, demnitate şi aspiraţii independente de auto-reprezentare, la fel cum le neagă aceste calităţi oamenilor din Rusia.

Tema 5: Realitatea este cea pe care o doreşte Kremlinul

Kremlinul încearcă adesea să creeze multiple realităţi false şi să introducă confuzii în mediul informaţional atunci când adevărul nu este în interesul său. De multe ori creând confuzie intenţionat, oficialii ruşi aduc argumente menite să încerce să transfere vina de la rolul jucat de guvernul rus, chiar dacă unele dintre naraţiuni se contrazic între ele. Cu toate acestea, în timp, prezentarea mai multor naraţiuni contradictorii poate deveni ea însăşi o tehnică menită să genereze confuzie şi să descurajeze reacţii. Alte elemente din ecosistemul de dezinformare şi propagandă al Rusiei, cum ar fi abuzul canalelor de dezinformare finanţate de stat şi folosirea reţelelor de socializare pe post de arme, contribuie la promovarea mai multor naraţiuni false.

A fost clar pentru întreaga lume, de exemplu, că Rusia a încercat să îi asasineze pe fostul ofiţer de informaţii militare rus Serghei Skripal şi pe fiica sa, Iulia, cu agentul neurotoxic Noviciok în Salisbury, Anglia, pe 4 martie 2018. În cele patru săptămâni care au urmat acelui incident, canalele „Russia Today” şi „Sputnik”, finanţate şi dirijate de guvernul rus, au difuzat 138 de naraţiuni separate şi contradictorii prin intermediul a 735 de articole, conform Institutului de Politici (Policy Institute) „King's College”, de la Londra.

Rusia a folosit aceeaşi tehnică de inundare a spaţiului informaţional cu numeroase afirmaţii false după alte evenimente, ca doborârea zborului 17 al companiei „Malaysian Airlines” şi invadarea în 2008 şi ocuparea de atunci a Georgiei de către Rusia, pentru a deturna atenţia în conversaţii de la rolul pe care l-a avut în aceste evenimente. 

Din nou, scopul este de a deruta, a distrage atenţia  şi de a manipula adevărul pentru a satisface interesele Kremlinului.