Scandalul Panama Papers. Cum poate o singură persoană să sustragă o cantitate enormă de informaţii sensibile

Scandalul "Panama Papers" are ceva în comun cu documentele secrete făcute publice de WikiLeaks în 2010 şi cu dezvăluirile fostului expert Edward Snowden despre NSA (Agenţia naţională americană pentru securitate) în 2013: puterea unui singur individ de a genera "transparenţă forţată" în orice instituţie, graţie progreselor tehnologice, comentează agenţia spaniolă EFE, preluată de agerpres.ro.

"Panama Papers" reprezintă cea mai mare scurgere de informaţii din istoria jurnalismului din punctul de vedere al volumului de date: cele 11,5 milioane de documente depăşesc cu mult cele 1,7 milioane de arhive pe care Snowden le-a făcut publice în 2013 pe tema spionajului la nivel global pe care îl practica NSA.

Cei 2,6 terabiţi de documente provenind de la cabinetul de avocatură panamez Mossack Fonseca şi pe care o singură sursă anonimă le-a predat cotidianului german Sueddeutsche Zeitung eclipsează cei 1,7 gigabiţi cât ocupau documentele diplomatice şi militare clasificate de SUA pe care soldatul Bradley Manning le-a pus la dispoziţia WikiLeaks în 2010.

"Fie că vorbim despre WikiLeaks, fie că vorbim de Snowden sau de 'Panama Papers', aceste scandaluri implică de fiecare dată tot mai multă informaţie. Şi asta pentru că volumul de date în posesia cărora poate intra o persoană decepţionată, una singură, este pur şi simplu enorm", a declarat pentru agenţia spaniolă de presă Ian Bremmer, expert în riscuri politice la Universitatea din New York şi preşedinte al firmei de consultanţă Eurasia Group.

Progresele tehnologice înregistrate în fabricarea CD-urilor şi al unităţilor USB "au făcut mult mai uşoară 'înmagazinarea' unei cantităţi imense de informaţii", aminteşte la rândul său John L. King, expert în infrastructură cibernetică la Universitatea din Michigan, pe pagina web a acestui centru.

Bremmer explică faptul că "mereu au existat informatori, ziarişti de investigaţie şi scandaluri", însă "tehnologia se schimbă" şi, odată cu ea, se schimbă şi "capacitatea indivizilor de a produce pagube, de a genera o transparenţă forţată" în instituţiile pe care le consideră nedrepte.

Cele trei scandaluri se diferenţiază în ceea ce priveşte procesul de publicare: WikiLeaks a divulgat practic fără niciun filtru documentele pe care le-a obţinut de la sursa sa, iar Snowden a lucrat cu un singur ziarist, Glenn Greenwald, pentru ca mai apoi să distribuie rezultatul către mai multe media. "În acest caz, ceea ce este remarcabil este faptul că jurnalişti de la peste o sută de publicaţii au lucrat la subiect timp de un an şi cu toate acestea nu s-a scurs niciun fel de informaţie (înainte de data stabilită de cei care au contribuit la anchetă), cu atâţia şi atâţia reporteri lucrând la subiect şi cu atâtea documente", a spus Bremmer.

"Motivele indivizilor (care filtrează date) pot varia în mod radical: unii pot fi interesaţi în a face dreptate, în timp ce alţii vor să se răzbune, ba chiar pot exista şi indivizi cu probleme psihice", susţine Bremmer. Însă dacă sursa anchetei "Panama Papers" reuşeşte să-şi păstreze anonimatul şi "se creează percepţia potrivit căreia a lucra cu ziarişti din medii tradiţionale îţi permite să nu fi identificat, atunci acest lucru îi va încuraja serios pe viitorii informatori", a adăugat el.

Potrivit lui Cliff Kupchan şi Andrew Bishop, analişti la Eurasia Group, cele trei scandaluri demonstrează că "instituţiile nu mai sunt protejate de prezumţia de confidenţialitate", iar "băncile centrale şi ministerele de externe vor trebui să-şi asume ideea că nimic nu mai este privat, ceea ce va face aceste instituţii mai puţin eficiente".  

[<a href="//storify.com/Alinavasile/scandalul-panama-papers" target="_blank">View the story "Scandalul Panama Papers " on Storify</a>]