Psihiatrul talibanilor: „Îi tratam pe talibani ca pe fiinţe umane, la fel cum îmi tratam şi ceilalţi pacienţi“
0
La sfârşitul anilor '90, talibanii controlau Afganistanul, însă luptele care i-au adus la putere au lăsat mulţi militanţi luptându-se cu efectele psihologice ale războiului. Un medic a recunoscut această problemă şi, deşi nu era de acord cu ideologia talibană, a fost de acord să-i trateze, notează BBC într-un portret realizat despre psihiatrul talibanilor, Nader Alemi.
„Ţin minte primul grup de talibani care a venit să mă vadă. Obişnuiau să vină în grupuri, nu singuri. Când îl tratam pe unul, acela răspândea vorba. Luptătorii veneau cu numele meu scris pe o bucăţică de hârtie. Spuneau că le-am vindecat un prieten şi acum vor şi ei să fie vindecaţi. Mare parte din ei nu mai consultaseră niciodată un doctor“, povesteşte psihiatrul talibanilor, Nader Alemi, într-un interviu BBC.
O figură familiară în Afganistan, Alemi locuieşte în Mazar-e-Sharif, în nordul ţări. Forţele talibane au ocupat oraşul în august 1998 şi au câştigat controlul în mare parte din regiune. Însă, în timp ce aveau succese pe câmpul de luptă, Alemi a văzut efectele anilor de război asupra talibanilor. El era singurul psihiatru din nordul Afganistanului care vorbea pashto, dialectul majorităţii militanţilor.
Alemi a tratat comandanţi de top
„Limbajul era foarte important: pentru că le vorbeam limba, ei se simţeau confortabil atunci când se hotărau să vorbească“, spune Alemi. Într-o zi, guvernatorul provinciei talibanilor, Akhtar Osmani, l-a convocat pe Alemi. „Auzea voci, avea halucinaţii. Bodyguarzii săi îmi spuneau că îl auzeau urlând în timpul nopţii“, povesteşte Alemi. „Mullah“ (termen general care se referă la un musulman educat în legea sacră a Islamului, n.r.) Akhtar era cel de-al doilea la comandă, după Mullah Omar, liderul spiritual al grupării.
„Acest bărbat fusese în prima linie a războiului Dumnezeu ştie de când, şi văzuse sute de oameni omorâţi în faţa lui. Toate acele explozii şi ţipete poate încă îşi aveau ecoul în capul lui, chiar şi stând în biroul său confortabil“, explică Alemi (foto dreapta).
Psihiatrul voia să-l vadă regulat pe Mullah Akhtar pentru a-i oferi un tratament pe termen lung, însă pacientul său pleca în misiune la fiecare trei luni şi apărea la doar câteva şedinţe. Mult mai târziu, în 2006, Mullah Akhtar a fost ucis într-un raid aerian.
Alemi a tratat şi alţi oficiali talibani. „Am devenit un fel de prieteni. Unul m-a rugat să-l consult la sediu. Suferea de depresie şi de dureri cronice, iar eu i-am prescris medicamente pentru a-i uşura simptomele. Nu ţin minte exact câţi au venit la mine, dar cred că au fost mii. I-am tratat timp de aproape trei ani“, spune Alemi.
Pentru că mulţi dintre pacienţii săi nu mai consultaseră un doctor înainte, Alemi i-a întrebat dacă liderul lor se opunea acestei idei, dar nu a fost cazul. „Să fiu sincer, erau atât de implicaţi în misiunea şi în rutina lor zilnică, încât nu aveau timp de şedinţe. Însă, în mod surprinzători, cu toţii credeau în tratamentele mele“, mărturiseşte Alemi.
Talibanii aveau dorinţe sinucigaşe
„Motivul pe care mi-l dădeau pentru problemele psihologice de care sufereau era nesiguranţa vieţii lor. Nu aveau niciun control asupra a ceea ce li se întâmpla. Totul era în mâinile comandantului lor. Erau deprimaţi pentru că nu ştiau niciodată ce li se va întâmpla dintr-un moment în altul. Nu-şi vedeau familiile timp de luni întregi, nu-şi vedeau copiii care se făceau mari.“
Alemi a aflat că mulţi soldaţi îşi doreau să moară: „Îmi spuneau că voiau să se sinucidă, dar nu puteau din cauza perceptelor islamice“.
Unul dintre talibani spunea: „De fiecare dată când ajung în prima linie, îmi doresc ca cineva să mă împuşte şi să-mi pună capăt vieţii. Însă continui să supravieţuiesc şi urăsc viaţa asta“, potrivit spuselor lui Alemi.
„Îi tratam pe talibani ca pe fiinţe umane, la fel cum îmi tratam şi ceilalţi pacienţi. Chiar credeam că ştiu motivele pentru care cauzaseră toate problemele în societatea noastră. Câteodată plângeau şi atunci îi consolam“, spune Alemi.
Soţia şi fiica lui Alemi conduceau o şcoală ilegală pentru fete
Una dintre cele mai importante probleme a fost că pacienţii lui Alemi erau trimişi deseori în misiune şi nu se puteau dedica şedinţelor. Consultaţiile costau echivalentul a unui singur dolar, iar uneori talibanii îşi trimiteau soţiile şi fiicele pentru a fi tratate de Alemi. „Şi ele sufereau de depresie, pentru că nu-şi vedeau soţii, taţii luni întregi şi nu ştiau ce le rezervă viitorul“.
Incredibil, în acelaşi timp în care Alemi trata talibani, soţia sa conducea o şcoală ilegală pentru aproximativ 100 de fete. Sub conducerea talibanilor, fetelor nu li se permitea accesul la educaţie.
Parvin Alemi le învăţa pe fete despre literatură, gramatică, matematică şi cărţile Islamului. „Tot ce voiam era să educ fetele. Acum, unele dintre ele au devenit doctori, ingineri sau profesori. Toate apreciază ce am făcut pentru ele. Spun că ar fi rămas analfabete dacă nu le-aş fi învăţat“, mărturiseşte Parvin pentru BBC.
Printre eleve se numărau propriile fiice ale lui Alemi. Una dintre ele este acum medic, iar două sunt profesoare. Dar oare nu erau supuse unui risc imens?, se întreabă jurnaliştii BBC. „Le-am rugat să vină separat, nu în grupuri, pentru a evita orice problemă. Ţineam cursurile în secret. Ne-am rugat elevele să nu spună nimic, nimănui. A fost o decizie periculoasă, dar acum sunt mândră că ne-am asumat riscul“, răspunde Parvin Alemi.
Cuplul era îngrijorat că talibani ar putea să-i prindă, însă psihiatrul spune că el era privit cu îngăduinţă. „De vreme ce n-aveam interese sau ambiţii politice, sunt sigur că şi dacă ne-ar fi prins cu şcoala noastră ilegală, ar fi fost îngăduitori pentru că ştiau că sunt genul de om care vrea să-i ajute pe ceilalţi“, spune Alemi.
La 15 ani de atunci, Alemi încă îi tratează pe afganii traumatizaţi de conflict. Cozile din spitalul său se întind pe coridoare, bărbaţi şi femei în grupuri separate. Ei se plâng de depresie, de schimbări de dispoziţie şi de coşmaruri. Alemi spune că cea mai mare problemă a vieţilor pacienţilor săi rămâne încă nesiguranţa: se confruntă cu greutăţi şi lipsuri şi nu au nicio idee ce le rezervă viitorul.
Spitalul neuro-psihiatric al lui Nader Alemi din Mazar-e-Sharif FOTO BBC
Se încarcă comentariile...
