Fostul lider Apartheid care umblă acum prin Africa de Sud pentru a spăla picioarele celor pe care a vrut să-i ucidă

Adriaan Vlok are acum 76 de ani

Adriaan Vlok, fost şef al poliţiei şi ministru pentru lege şi ordine în Africa de Sud în timpul regimului Apartheid, trăieşte acum doar pentru a-şi spăla păcatele. Însă gesturile lui şi publicitatea atrasă de acestea îi deranjează atât pe albi, care se consideră chiar în pericol în Africa de Sud, dar şi pe unii anfroamericani care spun că, de fapt, Vlok se spală pe mâini de crimele odioase pe care le-a ordonat.

O jurnalistă din Africa de Sud a reuşit să pună pentru prima dată cap la cap viaţa unuia dintre liderii cel mai des asociaţi cu regimul Apartheid. Adriaan Vlok a devenit foarte mediatizat în ultimii ani, după ce a început diverse acţiuni prin care să-şi arate pocăinţa pentru implicarea sa în câteva crime odioase. „New Republic” publică portretul realizat de jurnalistă.

Atunci când a îngenuncheat în faţa predicatorului de culoare pe care a încercat să-l ucidă, Adriaan Vlok a început să tremure. Sentimentul de superioritate în baza căruia îşi construise viaţa şi cariera, dispreţul faţă de populaţia de culoare şi ura au ieşit iar la suprafaţă într-o revoltă viscerală faţă de gestul „nenatural” pe care urma să-l facă. Din fericire, Vlok îşi anticipase slăbiciunea şi scrisese pe prima pagină a unei Biblii „Am păcătuit împotriva Domnului şi împotriva ta! Mă ierţi?”. 

I-a întins cartea reverendului Frank Chikane, pe care subalternii lui Vlok au încercat să-l omoare otrăvindu-i hainele în anii 1980. Chikane a râs mai întâi, în timp ce Vlok scotea un bol şi o cârpă. Apoi a înţeles că trebuie să-l lase pe fostul ministru pentru lege şi ordine şi şef al poliţiei din Africa de Sud să-i spele picioarele, pentru ca acesta din urmă să se poată elibera de vina şi remuşcările care-l urmăreau. 

Adriaan Vlok nu s-a gândit atunci când a mers la Chikane pentru a-i spăla picioarele că va atrage atâta atenţie din partea presei. De fapt, totul s-a aflat de-abia când reverendul a povestit într-o predică gestul din 2006 al fostului ministru, cunoscut drept braţul de fier care veghea la bunul mers al sistemului Apartheid în Africa de Sud şi care credea sincer în supremaţia albilor. 

Un an mai târziu, în august 2007, Chikane îi strângea mâna lui Vlok într-o sală de judecată din Johannesburg. Fostul ministru, responsabil - cel puţin moral - pentru unele dintre cele mai odioase crime împotriva populaţiei de culoare, era găsit vinovat pentru complicitate şi instigare în tentativa de asasinat asupra reverendului, primind o sentinţă de 10 ani de închisoare cu suspendare. 

A plecat liber din tribunal şi, de atunci, a spălat picioarele altor activişti anti-apartheid, predicatori şi ale mamelor celor 10 activişti pentru drepturile persoanelor de culoare de la Mamelodi.

Aceştia au fost încuiaţi într-un autobuz plin cu explozibili şi împinşi într-o prăpastie de membrii Vlakplaas. Vlakplaas acţiona ca un fel de unitate paramilitară care lupta cu „insurgenţii”. Principalele lor ţinte erau activiştii, pe care-i răpeau şi omorau. 

Vlok a fost şef al poliţiei şi apoi ministru al legii şi ordinii în Africa de Sud între anii 1986 şi 1991, când guvernul alb apela la măsuri disperate pentru a-şi păstra puterea, însă voia în acelaşi timp să arate că nu există încălcări ale drepturilor omului sau crime rasiale.

Paranoică şi agitată, poliţia lui Vlok a recurs la tactici odioase. Se crede că Vlakplaas era format în mare parte de poliţişti, iar una dintre strategiile pe care aceştia le luau în calcul era contaminarea cu contraceptive a apei potabile din cartierele pentru persoanele de culoare. 

Însă atenţia pe care a atras-o a fost de toate felurile. În cea mai mare parte, populaţia de culoare a privit gestul cu bunăvoinţă şi, povestesc multe dintre vocile intervievate de jurnalista americană, veştile au fost primite cu lacrimi în ochi de tineri şi bătrâni deopotrivă. 

De cealaltă parte, câţiva formatori de opinie de culoare n-au privit spălarea picioarelor drept cu ochi buni. „Nu este o coincidenţă pur simbolică aceea că, atunci când i-a spălat picioarele victimei sale, şi-a spălat totodată şi propriile mâini”, spune T.O. Molefe, un eseist politic din Cape Town. 

Afrikanerii - albii nativi din Africa de Sud - au fost în mod special deranjaţi de gest. În 2007, comedianul Pieter-Dirk Uys şi-a deschis spectacolul de stand-up mimând spălarea picioarelor cu o persoană din public. 

În continuare, a vedea un alb care serveşte o persoană de culoare este pentru ambele rase ceva nenatural şi tulburător, scrie jurnalista. În urmă cu câţiva ani, o fundaţie de caritate a distribuit o broşură în care tratează sărăcia în rândul afrikanerilor şi descrie în termeni bizari albii care lucrează în parcări. „Ochii lor sunt goi. Licărul umanităţii a dispărut”. 

Apartheidul nu doar că le-a inoculat zeci de ani oamenilor ideea că persoanele de culoare sunt o rasă inferioară, ci a promovat-o pe aceea că afrikanerii sunt singurii care pot rezolva problemele Africii de Sud. 

Aceeaşi atitudine l-a marcat şi pe Vlok. „Nu vedeam că ar fi ceva în neregulă cu Apartheidul, ca să fiu sincer. Oamenii de culoare aveau locul lor, mergeau la şcoala lor. Mă credeam mai bun decât persoanele de culoare. Mai inteligent. Munceam mai mult. Îmi spuneam mereu în gând că sunt mai bun decât ei”, îşi aminteşte fostul ministru. 

Soţia sa, Corrie, gândea la fel. Era o activistă convinsă pro-apartheid. Organiza şi participa la tot felul de acţiuni, în special la cele pentru victimele atacurilor anti-apartheid. Apoi, Vlok s-a retras complet din viaţa politică, în 1994, când Africa de Sud a devenit democraţie multirasială. Corie s-a împuşcat în cap şi a murit. Nu ştia să funcţioneze într-o lume fără Apartheid. 

Atunci, un membru al grupului evanghelist Gideons International a lăsat 1.000 de exemplare ale Noului Testament într-un loc public în amintirea lui Corrie, aşa cum obişnuieşte grupului. Vlok a fost informat printr-o scrisoare şi, emoţionat de gest, a vrut să-l întâlnească pe cel din spatele lui. Treptat, a devenit foarte interesat de religie şi spune că un pasaj din Evanghelia după Matei i-a arătat ce trebuie să facă în continuare cu viaţa lui. 

„Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, Lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău.”

„Am realizat”, spune Vlok, „că trebuie să înceo să fac pace cu fratele pe care l-am rănit”. Pe lângă spălarea picioarelor, Vlok a construit două colibe în curtea casei sale pentru a adăposti acolo persoane nevoiaşe. Acum ţine acolo un om fără adăpost şi un bărbat care a stat 12 ani la închisoare pentru că şi-a omorât soţia, iar acum s-a recăsătorit. O dată pe săptămână, Vlok cumpără alimente pe care le distribuie la şcolile din cartierele sărace, în care învaţă copii de culoare. 

Crede însă că va fi judecat doar de Dumnezeu, iar atunci îl va avea pe Iisus de partea sa. Până atunci însă, şi-a dat seama că trebuie să viziteze la închisoare un fost asasin Vlakplaas. A mers cu gândul de a-i cere iertare doar că, atunci când a ajuns în faţa sa, întrebarea a fost alta: „Ţi-am spus eu vreodată să omori pe cineva?”

„Nu”, i-a răspuns asasinul. „Dar mi-ai dat o medalie atunci când i-am omorât.”

În ultimii ani, în Africa de Sud au avut loc mai multe marşuri prin care unii afrikanerii vor să atragă atenţia asupra a ceea ce numesc „genocidul populaţiei albe din Africa de Sud”. 

În octombrie 2013, în jur de 400 de afrikaneri, descendenţii coloniştilor olandezi, au mers pe străzile din Pretoria şi au eliberat sute de baloane roşii în memoria celor ucişi brutal, „măcelăriţi inuman”, pentru că aveau pielea albă. Participanţii, îmbrăcaţi în roşu, s-au strâns în faţa sediului guvernului şi au strigat sloganuri precum „Stop genocidului albilor” şi purtau pancarte pe care scria „Fără fermieri, fără mâncare, fără viitor”. 

Grupul susţine că albii sunt discriminaţi şi se află în pericol, în ciuda faptului că albii rămân cea mai privilegiată pătură a societăţii chiar şi la 19 ani de la instaurarea democraţiei. 

Manifestanţii susţin că sud-africanii albi au avut de suferit de la încheierea regimului apartheid, iar afrikanerii i-au cedat puterea Congresului Naţional African, partidul lui Nelson Mandela. 

„Facem apel la guvernul sud-african să ia măsuri împotriva măcelăririi inumane şi a oprimării minorităţii etnice albe sud-africane”, se arăta într-o scrisoare deschisă adresată preşedintelui Jacob Zuma. Manifestaţia face parte dintr-o campanie mai amplă lansată de fermierii albi, numită „Octombrie Roşu”. 

Printre punctele formulate de protestatari se numără şi o solicitare insistentă ca guvernul să aprobe înfiinţarea unui stat federal populat doar de afrikaneri. Totodată, ei vor ca folosirea cuvintelor „colonişti” şi „coloniaşti” pentru desemnarea sud-africanilor albi să fie scoasă în ilegalitate. 

De asemenea, printre doleanţele manifestanţilor se numără şi eliminarea politicilor economice pentru compensarea discriminării persoanelor de culoare, care le dă acestora prioritate pentru a contrabalansa secolele de inegalitate, ceea ce - susţin manifestanţii - restricţionează accesul albilor la locuri de muncă. 

În jur de 45 de persoane sunt ucise în fiecare zi în Africa de Sud, una dintre cele mai ridicate rate din lume (excluzând zonele de război). 

Cele mai multe dintre victime sunt de culoare, dar acest grup etnic reprezintă şi 80% din totalul populaţiei. În jur de 10% din cei 52 de milioane de locuitori ai Africii de Sud sunt albi. Potrivit AFP, albii de acolo câştigă, în medie, de şase ori mai mult decât o persoană de culoare.