Mohamed Hemis: Recep Erdogan nu are contracandidat pe măsura sa la prezidenţialele din august
0
Mohamed Hemish, este un jurnalist de origine palestiniană, corespondent al publicaţiei „The Atlantic Post” la Istanbul. Hemish cunoaşte, în detaliu, situaţia socio-politică din Turcia, a urmărit îndeaproape ascensiunea premierului turc, Recep Tayyip Erdogan şi a fost martorul protestelor de anul trecut din Piaţa Taksim.
. Mohamed, ai putea să explici cititorilor ziarului Adevărul care este situaţia politică din Turcia în acest moment?
-Scena politică pare să fie dominată de principalul partid, Partidul Justiţiei şi Dezvoltării, grupare din care provine şi premierul Turciei, Recep Tayyip Erdogan. Foarte multă nesiguranţă a dominat alegerile locale din martie, asta datorită acuzaţiilor de corupţie. Cu toate acestea, în urma victoriei cu peste 45% a partidului mai sus-menţionat, Erdogan pare să fie mai puternic ca niciodată.
Mai mult ca sigur va candida la preşedinţie si probabil va câştiga. Opoziţia e slabă şi nu au un candidat suficient de puternic pentru a-l învinge pe Erdogan la alegerile ce vor avea loc în luna august a acestui an.
-Acum câteva zile oamenii s-au adunat din nou în Piaţa Taksim pentru a protesta. Cât de justificat este acest protest?
-Protestele recente sau adunările mai degrabă din Istanbul au fost pentru a sărbătorii aniversarea de 1 an de la protestele din parcul Gezi. Mai au nevoie turcii sâ protesteze? Depinde pe cine întrebi. Guvernul actual are sprijinul unui procent apropiat de jumătate din populaţia cu drept de vot. Cei care îndeamnâ la proteste sunt cei care simt, pe bună dreptate, că preşedintele îi reprezintâ numai pe cei care au votat pentru el. Cei mai mulţi dintre cei vor să protesteze împotriva guvernului sunt cei care cred că prosperitatea economică nu e condiţia suficientâ pentru a-l numi pe Erdogan un lider democrat. În ultimii ani, Erdogan a promovat un discurs autoritar şi reforme în sensul invers al cuvântului, totul pentru a-şi consolida puterea.
-Care sunt principalele nemulţumiri ale turcilor?
-Atitudinea extrem de autoritară a guvernului, în special de la evenimentele din parcul Gezi, atitudinea tradiţionalistă mai ales cu privire la locuinţele mixte pentru studenţii adulţi. Argumentul său a fost acela că acest tip de abordare tradiţionalistă este una ce reprezintă părerea majorităţii şi asta justifică acţiunile dure ale guvernului. De asemenea, implicarea sa directă şi personală în instituţiile mass-media private, faptul că de nenumărate ori a chemat în biroul său mai mulţi editori pe care i-a rugat să şteargă materialele critice la adresa sa şi a guvernului, faptul că nu de puţine ori mai mulţi jurnalişti străini au fost agresaţi sau numiţi spioni sau ca făcând parte din teorii ale conspiraţiei, sunt nemulţumiri evidente în rândul populaţiei.
-Cei mai mulţi critici îl acuză pe Erdogan şi partidul său de promovarea unei retorici puternic influenţată de Islam. Este asta realitatea?
Unele cercuri seculare extremiste îl văd ca pe un islamist ce vrea să implementeze politici conservatoare. Cu toate acestea, oficialii din partidele de opoziţie mi-au mărturisit că problema nu este una de ordin idelogic-religios ci atitudinea sa extrem de autoritară, menită doar să consolideze puterea politică în mâinile sale şi a celor apropiaţi lui.
Când partidul din care se trage Erdogan a ajuns la putere, cei mai mulţi l-au privit ca un partid reformist, cu tradiţii conservatoare ce credea sincer în valorile seculare. Aceeaşi liberali ce l-au lăudat la început, momentan, sunt extrem de nemulţumiţi cu retorica autoritară a lui Erdogan şi politicile guvernului condus de acesta, menite să ofere mai mult control politicului decât legislativului.
-Cum este văzut Erdogan în Turcia în acest moment?
Erdogan este văzut ca unul dinte cei mai puternci lideri turci, unul ce a reuşit să ridice Turcia de la o naţiune mediocră la un lider mondial ce poate negoica de la egal la egal cu celelalte puteri.
Este privit ca un politician abil ce a reuşit să reziste provocărilor ce i-au fost întinse de adversarii politici. A reuşit să reziste unui puci în 2007, să preia controlul armatei în ultimul deceniu. A reuşit să convingă o naţiune că 2 milioane şi jumătate de protestatari adunaţi în Istanbul anul trecut faceau parte dintr-o conspiraţie împotriva sa. A reuşit să câştige alegerile din martie, alegeri în care aliaţii săi politici au fost acuzaţi de corupţie, la un moment dat acuzaţiile au ajuns să fie îndreptate chiar şi către familia sa.
-Putem să afirmăm că guvernul turc, condus de Erdogan, urmăreşte o politică internaţională de tip neo-otoman? Dacă da, cum afectează acest tip de abordare dorinţa Turciei de a se integra in UE?
-Da şi nu. Încă de la începuturile sale ca naţiune, Turcia a decis să se implice prea puţin în treburile Orientului Mijlociu şi în lumea arabă. Câţiva politicieni, înaintea lui Erdogan, au încercat să deschidă câteva portiţe spre lumea arabă dar n-au reuşit. Pe de altă parte, guvernul condus de acesta a reinventat noua politică externă a Turciei, punând accentul pe legăturile istorice şi culturale ale acesteia cu Orientul Mijlociu. Erdogan s-a grăbit totuşi să salute şi să încurajeze revoltele din ţările vecine, în special Siria şi Egipt, revolte pe care guvernele locale le-au privit ca o invazie mai degrabă decât expresii ale democraţiei autohtone.
-Crezi că Turcia a luat locul Egiptului în sensul de putere regională?
-Cred că în ultimul deceniu Turcia s-a poziţionat ca o naţiune ce poate media dialogul dintre vest şi est. O ţară cu o înţelegere relativ bună a dinamicii din ambele sfere. Egipt nu a jucat niciodată acest rol şi nu cred că o va putea face în viitor. Egipt e un jucător puternic la nivel regional, în lumea arabă, dar nu a putea să se ridice la nivelul Turciei, mai ales rolului pe care aceasta îl joacă de la venirea lui Erdogan la putere.-
-Care sunt asemănările şi diferenţele dintre Piaţa Tahrir şi Piaţa Taksim?
-Tahrir e un strigăt împotriva dictaturii ce a condus o naţiune fără ca nimeni să se revolte, chiar şi la nivel internaţional. Oamenii pur şi simplu nu au mai suportat dictatura, una care a existat chiar şi înainte de Mubarak.
Taksim pe de altă parte, reprezintă o naţiune ce-şi exercită drepturile democratice, drepturi acordate de stat. Oamenii adunaţi în Taksim şi-au exprimat nemulţumirea faţă de un lider ales democratic, unul care şi-a folosit puterea legitimă oferită de buletinul de vot pentru a-şi ignora poporul.
Turcia este una dintre cele mai vechi democraţii din Orientul Mijlociu, cu ramuri ale aparatului guvernamental ce uneori funcţionează, uneori nu. Turcia a muncit foarte mult să ajungă unde este. Egiptul abia începe acest proces.
-Mai sunt Turcia şi Europa în asentiment sau urmează valori şi aspiraţii diferite?
Cred că nu au fost niciodată în asentiment. Da, probabil Ataturk a dorit să occidentalizeze Turcia, dar nu a avut niciodată încredere în Occidentul care şi-a dorit atât de mult să fărâmiţeze ţara sa.
Europa nu pare să fi trecut peste ideea că, nu de mult, otomanii sau, mă rog, turcii au încercat să-i conducă. Discursurile anti-europene ale lui Erdogan, deşi de multe ori justificate datorită lipsei de angajament a UE în tratatele deja semnate, nu ajută Turcia să se integreze in UE, cu siguranţă.
În acelaşi timp, mulţi lideri europeni resping ideea ca Turcia să se alăture comunităţii europene, cu toate că guvernul Erdogan a îndeplinit multe din cerinţele şi reformele pe care europenii le-au cerut.
În acest moment, atât Europa cât şi Turcia par să meargă împreună, însă într-un ritm lent.
Citeşte şi :
Mărirea şi decăderea „dictatorului” Erdogan: de la vânzător de covrigi la cârma Turciei
Astăzi se împlineşte un an de când zeci de mii de turci au început să-i ceară demisia premierului Recep Tayyip Erdogan. Lupta antisistem continuă, însă ultimul an a adus şi eforturi disperate prin care „Papa Erdogan” încearcă să-şi consolideze puterea. Hulit şi adorat deopotrivă, Erdogan încă mai crede că prin poate controla ţara prin forţă şi plănuieşte să candideze la alegerile prezidenţiale.
VIDEO Peste 100 de persoane reţinute în timpul violenţelor din Turcia, la un an de la izbucnirea protestelor din Istanbul
Peste 100 de persoane au fost reţinute, sâmbătă, la Istanbul, cu ocazia unei demonstraţii de stradă care marchează un an de la izbucnirea mişcării antisistem. Forţele de ordine au folosit gaze lacrimogene pentru a dispersa protestatarii.
Curtea Constituţională turcă a decis să permită accesul la YouTube
Accesul la platforma video YouTube ar putea fi reluat în Turcia, după ce Curtea Constituţională de la Ankara a ordonat anularea deciziei de acum două luni, luată de guvernul islamo-conservator, prin care site-ul a fost blocat, relatează BBC.
Se încarcă comentariile...
