Moartea lui al-Zawahiri şi lichidarea lui al-Masri. Sfârşitul al-Qaeda

E bizar şi, în acelaşi timp, semnificativ faptul că veştile despre moartea a doi lideri majori ai al-Qaeda (conducătorul actual, Ayman al-Zawahiri şi potenţialul său succesor, Abdullah Ahmed Abdullah, al cărui nom de guerre era Abu Mohammed al-Masri) au venit într-un moment în care puterea politică din America se află într-un no man's land.

Învins în alegeri, Trump nu are energia necesară pentru a marca evenimentul; Biden, pe de altă parte, nu îşi poate asuma meritele, deşi ca fost vicepreşedinte al lui Obama nu e străin de subiect. În aceste condiţii, rămâne ca sistemul de securitate american – atât de vinovat pentru catastrofa de la 11 septembrie – să sărbătorească un moment pentru care a trudit nu doar din 2001, când al-Qaeda a ţintit Turnurile Gemene, ci din 1998, când Osama bin Laden, Ayman al-Zawahiri şi Abu Mohammed al-Masri au realizat mega-atentatele asupra ambasadelor americane din Kenya şi Tanzania, soldate cu 200 de morţi.

În timp ce Abu Mohammed al-Masri ar fi fost ucis în august, la Teheran, de un comando din unitatea Kidon a Mossad, veşti de ultimă oră afimă că şi Ayman al-Zawahiri ar fi murit – din cauze naturale – în locuinţa sa secretă, aflată probabil în Pakistan, undeva în luna octombrie.

În mod semnificativ, atât al-Masri cât şi al-Zawahiri erau egipteni şi îşi începuseră „cariera jihadistă” în lupta împotriva regimului Mubarak – fiind foarte probabil ca Mukhabarat-ul generalului Abdel Fattah el-Sisi, urmaşul autoritarist al militarilor Nasser, Sadat şi Mubarak în fruntea regimului de la Cairo, să fie implicat în operaţiunea din Teheran, alături de Mossad şi CIA. La fel de semnificativ e faptul că atât al-Zawahiri cât şi al-Masri erau de multă vreme – încă înainte de lichidarea lui bin Laden – nişte marionete ale serviciilor secrete din Pakistan, respectiv Iran, fiind mai degrabă arestaţi la domiciu de ISI-ul pakistanez, respectiv de VAJA-ul iranian, decât „oaspeţi de seamă” ai acestora.

În condiţiile în care fiul lui Osama bin Laden, Hamza bin Laden, a fost la rândul său lichidat de Statele Unite într-o operaţiune aeriană din august 2019 – lovitură care a privat al-Qaeda de un lider cu legitimitate „princiară” – putem spune, fără urmă de îndoială, că asistăm la sfârşitul oficial al „Bazei” (al-Qaeda) jihadiste fondate încă din 1988 – practic într-o altă epocă şi altă lume, când URSS încă mai respira – de teologul palestinian Abdullah Azzam, medicul egiptean Ayman al-Zawahiri şi beizadeaua saudito-yemenită Osama bin Laden. Chiar dacă ştirile despre moartea naturală a lui al-Zawahiri nu se confirmă, acesta e oricum la final de drum, având 70 de ani şi o situaţie medicală complicată de deceniile petrecute în peşteri şi adăposturi impovizate (puţină lume ştie că al-Zawahiri s-a ascuns o lună şi în Bulgaria, undeva în 1995…). Pe seama sănătăţii lui al-Zawahiri glumea, în urmă cu aproape douăzeci de ani, rivalul său jihadist Abu Musab al-Zarqawi, care sugera încă de pe atunci că sângerosul terorist egiptean s-a cam ramolit.

Dispariţia al-Qaeda, deşi o veste excelentă la scara istoriei, e mai degrabă un semnal de alarmă pentru serviciile de securitate din întreaga lume. În primul rând, aşa cum spuneam, liderii al-Qaeda erau oricum ţinuţi sub control de pakistanezi şi iranieni de peste un deceniu, fiind mai degrabă păstraţi în fereastră pentru a calma generaţiile jihadiste mai tinere şi mai sâgeroase. Ayman al-Zawahiri, cândva un terorist neîmblânzit, ajunsese după 2003 să îi mustre pe al-Zarqawi şi al-Baghdadi pentru excesul de violenţă de care dădeau dovadă în Irak şi Siria. Al-Qaeda lui al-Zawahiri continua să existe mai degrabă prin filiale pe care le controla simbolic, nominal, precum Jabhat al-Nusra în Siria sau sumedenia de subdiviziuni din nordul Africii. 

Acum, cu Hamza bin Laden, al-Zawahiri sau al-Masri morţi, nu avem nici cea mai mica idee cine va prelua drapelul al-Qaeda. E limpede că cineva o va face – pentru că al-Qaeda constituie un „brand” jihadist prestigios – şi e limpede că acest cineva va fi mult mai tânăr, mai ambiţios şi mai însetat de sânge decât al-Zawahiri. Îngrijorător este faptul că şi ISIS se află într-o situaţie similară, fiind de un an într-un proces de schimbare de lider după lichidarea lui al-Baghdadi. Recent, după o posibilă clarificare a succesiunii, ISIS a devenit extrem de activ în Paris, Viena, Mozambic, Afganistan şi Irak. Dacă şi al-Qaeda se va putea reconstrui – probabil într-o zonă mai obscură, precum Libia – atunci e posibil să vedem o concurenţă majoră între cele două mari organizaţii jihadiste, care să extindă în spirală atentatele teroriste. Nu e exclus nici ca ISIS şi al-Qaeda să se reunească sub un nou emir, deşi o figură de anvergura lui Osama bin Laden sau Ayman al-Zawahiri nu există astăzi în nebuloasa jihadistă. Să nu uităm însă că al-Baghdadi, califul Statului Islamic, a venit, practic, de nicăieri, peste noapte…

Revenirea la viaţă a ISIS şi moartea oficială a al-Qaeda – care va produce o mare agitaţie în lumea amorţită a adepţilor lui al-Zawahiri – înseamnă pentru Europa, aşa cum am mai avertizat, nişte sărbători de iarnă plasate sub ameninţarea unor atacuri jihadiste dramatice, menite să beneficieze de atenţia totală a unui public privat de evenimente pe fondul lockdown-ului Covid-19. Nivelul alertei teoriste din Marea Britanie, de pildă, a fost ridicat recent la „grav”, în timp ce unele analize interne arată că Spania ar putea fi următoarea pe lista atacurilor.