Mexicul şi zidul lui Trump

Să facem America, Mexic din nou.

Miercuri, 31 august, Donald Trump, candidat al Partidului Republican la preşedinţia SUA, a făcut o vizită foarte scurtă în Mexic, la in­vi­taţia preşedintelui Enrique Peña Nieto. Ştirea nu poate decât să surprindă, având în vedere declaraţiile lui Trump de-a lungul ul­ti­mu­lui an care au fost extrem de agresive la adresa me­xi­ca­ni­lor, promiţând construirea unui zid care să-i împiedice pe aceştia să mai intre în ţară.

Trump şi Peña Nieto: „Make Mexico Great Again“ also...

Ca urmare a unei invitaţii neaşteptate lansate de preşedintele mexican Enrique Peña Nieto candidaţilor la preşedinţia Statelor Unite ale Americii, Hillary Clinton şi Donald Trump, aces­ta din urmă a făcut săptămâna trecută o vi­zi­tă foarte scurtă, şi foarte controversată deja, în Mexic. Invitaţia i-a surprins pe mulţi şi pen­tru că, în vara care tocmai se încheie, la o întâlnire avută cu preşedintele Barack Obama şi cu premierul Canadei, Justin Trudeau, Peña Nieto l-a comparat pe Trump cu Hitler şi Mus­so­lini.

La întâlnirea din Ciudad de Mexico, Trump a vorbit foarte frumos despre mexicani şi des­pre preşedinte, numindu-l „prieten“, dar la în­toarcerea în SUA, în aceeaşi zi, a revenit la re­torica deja cunoscută, acuzându-i pe imi­granţii ilegali de toate relele. Trump a afirmat, miercuri sea­ră (31 august), că în SUA sunt „două milioane de imigranţi criminali“ şi că îi va expulza în prima oră de mandat, prin crearea unei unităţi de de­portare care să-i trimită în ţa­ra de origine într-un timp re­cord pe cei identificaţi.

Invitarea lui Trump a fost cri­ticată în toate mediile me­xi­cane, de la senatori la regizori celebri precum Alejandro González Iñárritu, care a câştigat Oscarul pentru filmul său The Revenant şi care a declarat că Peña Nieto nu îl reprezintă. Scriitorul Francisco Martín Moreno l-a criticat şi el dur pe Peña Nieto într-un editorial din El País, intitulat Mi-e ruşine de Peña Nieto, în ca­re aminteşte că vizita lui Trump este cea mai mare umilinţă a mexicanilor săvârşită de preşedintele Nieto după ce Trump i-a numit pe concetăţenii săi în toate felurile, de la asasini la violatori, criminali, corupţi, vinovaţi de traficul de droguri.

De altfel, preşedintele Mexicului se confruntă cu probleme de când a preluat mandatul, în urmă cu aproape 4 ani, fiind extrem de contestat (mai puţin de 25% din cetăţeni îl sus­ţin). Acuzat recent că şi-a plagiat lucrarea de licenţă, acesta are probleme mai ales în ceea ce priveşte violenţa extremă (vezi dispariţia ce­lor 43 de tineri în septembrie 2014) şi co­rupţia Partidului Revoluţionar Instituţional.

Politica lui Trump: „Afară cu mexicanii din ţară“ şi consolidarea zidului

De fapt, relaţiile dintre Mexic şi SUA nu au fost niciodată uşoare după ce, la jumătatea se­colului XIX, vecinul din nord prelua ju­mă­ta­te din teritoriul mexican ca urmare a două răz­boaie şi a vânzării de către caudillo Santa Anna a restului. Sentimentul anti-yankee a apă­rut, deci, încă din secolul XIX şi s-a con­so­li­dat în alte momente dramatice, precum inter­venţia SUA din timpul Revoluţiei Mexicane (1910-1920), evenimentul fondator al sis­te­mului politic mexican din secolul XX.

Populaţia de origine mexicană este foarte im­portantă în SUA. În 2013 trăiau în SUA 33,7 mi­lioane de mexicani, dintre care 22,3 milioane s-au născut acolo şi 11,4 milioane sunt năs­cuţi în Mexic. Deşi în 1970 erau doar 1 milion şi în 1980 2 milioane, numărul lor a crescut cons­tant şi astăzi peste 10% din populaţia Me­xicului a emigrat în SUA.

Trump a promis că va construi un zid „impenetrabil şi frumos“ pe care-l vor plăti mexicanii. De fapt, pe porţiuni destul de extinse ale graniţei dintre cele două state o formă a zidului, numit şi „gard“, există deja. Graniţa dintre Mexic şi SUA este mai lungă de 3.200 de kilometri şi, începând cu jumătatea anilor 1990, pe porţiunile urbane (există 35 de ora­şe gemene de-a lungul frontierei) a fost cons­truit un zid, care, pe alocuri, este înlocuit de drone sau alte forme de supraveghere pe o dis­tanţă de peste 1.100 de km. Această pol­i­ti­că susţinută în general de administraţiile re­pu­blicane nu a dus la scăderea fluxului migratoriu, ci la deturnarea rutelor şi, deci, la moartea imigranţilor într-un număr mult mai ridicat.

De cealaltă parte, candidata Partidului De­mo­crat la preşedinţie, Hillary Clinton, susţine po­li­ti­ca iniţiată de Barack Obama, care a suspendat deportările şi a oferit permise de mun­că imigranţilor ilegali. Spre deosebire de Trump, Clinton ar continua, deci, politica de­mo­cra­tă, care mai prevede deportarea crimina­lilor periculoşi, dar ar permite unei majorităţi de imigranţi să rămână.

Articolul din această săptămână poate fi citit si pe Revista 22. 

Vă aştept şi marţea viitoare cu un alt articol despre America latină!

Între timp, puteţi urmări alte ştiri latino-americane pe pagina mea de Facebook, Observator America latină.