Intervenţia din Siria arată că Republica Moldova se află sub un pericol major

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Intervenţia Rusiei în Siria arată că acţiunea armată din Georgia, urmată apoi de cea din Ucraina, reprezintă doar începutul unei noi politici de forţă
Intervenţia Rusiei în Siria arată că acţiunea armată din Georgia, urmată apoi de cea din Ucraina, reprezintă doar începutul unei noi politici de forţă

În anul 2008 Federaţia Rusă avea să îşi trimită tancurile până la 30 de kilometri de capitala Georgiei. Se folosea în acel moment, ca şi pretext, de cererile de ajutor venite din partea zonelor separatiste, aflate într-un moment de cumpănă în relaţiile cu Georgia.

Lumea occidentală a rămas stupefiată de acest gest neaşteptat al lui Vladimir Putin. Contrar tuturor aşteptărilor, în doar câteva zile armata rusă a fost pe cale să ocupe întreg teritoriu al statului vecin. Doar prezenţa militară americană în regiune avea să stopeze acest lucru.

Regimul criminal de la Moscova a justificat în acel moment intervenţia prin încercările Georgiei de a impune anumite limite în agresivitatea regiunilor separatiste conduse de agenţii Rusiei. În naivitatea caracteristică, Occidentul a crezut în această motivaţie, deşi era evident că acţiunea militară a fost una premeditată şi foarte bine pregătită. Nu a fost vorba de o acţiune cu decizii luate ad-hoc, ci o intervenţia gândită în toate detaliile. În realitate Moscova a creat premizele unei posibile intervenţii în Georgia prin activarea separatiştilor şi creştea agresivităţii acestora. Liderii georgieni au căzut în plasa lui Vladimir Putin, dar este o ipocrizie să crezi că Rusia nu au fi insistat până ar fi găsit acel pretext. Intervenţia în Georgia ar fi avut loc indiferent de reacţia autorităţilor oficiale.

La doar câţiva ani diferenţă, Federaţia Rusă a încercat să menţină controlul în Ucraina prin intermediul serviciilor de informaţii subordonate şi a unei clase politice compromise. Decizia ucrainienilor de a se opune controlului rusesc şi a refuzului clasei politice de a semna acordul de asociare la Uniunea Europeană, a determinat Moscova să aplice planul cu numărul 2: intervenţia armată. Şi de această dată Federaţia Rusă, ca permanent în istoria sa, a inventat un motiv. Mii de agenţi au trecut atunci graniţa dintre cele două state şi au început propaganda agitatoare pentru destrămarea Ucrainei. În doar câteva luni Crimeea avea să fie ocupată, la fel şi o bună parte din Estul teritoriului Ucrainian. Pretextul a fost de această dată dreptul Federaţiei Ruse de a-şi apăra cetăţenii din afara graniţelor. Vinovată era tot victima. Europa a rămas iar pasivă, doar SUA a deschis ochii.

Iată că acum Vladimir Putin a globalizat politica sa agresivă şi doreşte să pună sub control rusesc Siria. Nu este vorba despre nici o eliberare, deoarece aşa cum ştim de la fraţii basarabeni, Rusia când eliberează uită să mai plece.

Intervenţia din Siria are un singur scop: distrugerea hegemoniei americane în regiune. Rusia nu doreşte să ajute poporul sirian ci să impună un regim care să îi fie total subordonat, aşa cum este şi cel din Belarus. 

Rusia vizează în acest moment distrugerea echilibrului zonal, trecerea în prim-plan şi ocuparea Siriei.

Americanii şi alţii au căzut iar în plasă, Rusia pretextând lupta împotriva terorismului, împotriva ISIS. "Legitimitatea" intervenţiei armate a fost dată de regimul ilegitim al lui Assad. Acest regim nu este ilegitim pentru că a fost şi este unul dictatorial, ce preferă milioane de morţi în favoarea păstrării puterii. El este ilegitim pentru că a folosit forţa armată împotriva propriului popor. Nici o altă acţiune teroristă şi nici teoria răului cel mai mic nu poate forţa SUA, garantul lumii democratice, să accepte o soluţie de compromis cu un criminal. Atunci care ne-ar mai fi valorile? S-a mai făcut acest lucru cu Stalin şi iată că acest lucru a costat.

Revenind la titlu, devine evident că atunci când nu găseşte motiv pentru o intervenţia armată, cu siguranţă va inventa unul, profitând de naivitatea occidentalilor, de slăbiciunile Uniunii Europene şi de cele ale preşedintelui american, Barack Obama.

În Siria nu mai este vorba de un conflict intern. Acolo vorbim de o ciocnire între mai multe interese internaţionale şi este o problemă de termen scurt până vom asista la un război între forţele occidentale şi cele revizioniste.

Războiul din Siria arată că Rusia nu mai are nici o limită. S-a deschis o cutie, aparent a Pandorei, în realitate cu acţiuni bine planificate pentru revenirea la conducerea lumii.

Acest lucru constituie o ameninţare directă, imediată şi armată asupra celui de al doilea stat românesc.

Acum se încearcă preluarea pe cale politică a Republicii Moldova prin finanţarea fără nici o jenă a partidelor pro-ruse. Şi aici se profită de naivitatea lumii occidentale, dar mai ales a factorului politic de la Bucureşti, ce insistă în a aplica regulile dreptului internaţional şi al neintervenţiei directe în politica unui alt stat. Acest lucru conferă avantaje nelimitate Federaţiei Ruse.

România pompează sute de milioane de euro pe căi legale, în timp ce Federaţia Rusă, cu o zecime din sumă, controlează spaţiul mediatic, instrumentele moderne de propagandă de la Chişinău. România aruncă pur şi simplu cu banii, deoarece prin televiziunile ruseşti în scurt timp vom asista la o răsturnare de regim.

Se va încerca preluarea pe cale politică a Republicii Moldova, dar nu prin căi legale ci prin finanţări ilegale. Rusia este principala vinovată de raptul unui miliard de euro, dovadă faptul că aceştia s-au scurs prin băncile ruseşti şi sub oblăduirea celor ce reprezintă în Republica Moldova agentura rusă. Ceilalţi nu au fost decât simple păpuşe într-o tentativă a Rusiei de a destabiliza politic al doilea stat românesc şi de al scoate de pe făgaşul său european. Rusia s-a folosit de prostia şi lăcomia politicienilor moldoveni pentru a crea premizele unei destabilizări interne.

Dacă planul A nu va funcţiona, vom asista în următorii doi ani la aplicarea planului B: Federaţia Rusă va premedita o intervenţie armată pe teritoriul Republicii Moldova. Nu este o glumă, este o realitate ce va avea să vină şi demonstrată de experienţa nu doar a ultimilor ani. Rusia se va folosi cel mai probabil de trupele în permanentă creştere din regiunea transnistreană şi de stimularea unor mişcări separatiste în Nordul şi Sudul Republicii Moldova.

Dar planul A nu va funcţiona, iar asta nu pentru că la Urne moldovenii nu vor alege schimbarea actualilor politicieni. Planul A nu va funcţiona deoarece readucerea la putere a forţelor pro-ruse va duce la mişcări ample de stradă în Republica Moldova din partea populaţiei pro-româneşti, pro-europene. Rusia cel mai probabil îşi va justifica prezenţa prin acuze aduse asupra României cu privire la încercări de răsturnare prin forţă a ordinii constituţionale rezultată din vot. Tot la fel de probabil, România va cădea în plasa unor astfel de acuzaţii, făcându-şi în mod fricos mia-culpa pentru că totuşi a făcut prea mult. Dar să nu uităm, Rusia nu are nevoie de pretexte.

România şi NATO trebuie să îşi revizuiască planurile de securitate pe această regiune a Europei. Ce va face România în faţa unei asemenea situaţii? Ce va face NATO în cazul unei intervenţii a României?

Este tocmai ceea ce doreşte Federaţia Rusă a testa şi distruge: capacitatea de solidaritate în interiorul NATO. Aceasta breşă nu se poate realiza decât dacă unul din state reprezintă o ţintă, ori în acest moment, odată cu intervenţia în Siria, România a devenit cel mai probabil o ţintă.

De 10 ani urmăresc comportamentul Federaţiei Ruse. Nimic nu este întâmplător, totul este premeditat. Acum nu mai vorbim de scenarii apocaliptice, aşa cum ele păreau a fi când discutam de reactivarea politicii de forţă a Rusiei, acum discutăm de o realitate în desfăşurare.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite