INFOGRAFIE Jocul dublu al americanilor cu preţul petrolului. Cine pierde şi cine câştigă din ieftinirea rapidă a ţiţeiului

În general, preţul benzinei la pompă scade la 30-35 de zile (durata unui ciclu de rafinare) de la ieftinirea petrolului. Teoria se aplică mai degrabă pe piaţa americană şi mai puţin în Europa

Ultimele săptămâni au adus o ieftinire semnificativă a petrolului în întreaga lume. Dintre toţi marii producători, doar americanii şi saudiţii n-au probleme de pe urma scăderii preţului, în timp ce ruşii pierd miliarde de dolari.

Teoriile privind un potenţial parteneriat SUA-Arabia Saudită pentru maniularea cotaţiilor internaţionale ale petrolului stau deja de o săptămână în paginile presei internaţionale. Aşa cum se poate vedea şi din graficul de mai jos, americanii şi saudiţii sunt singurii care-şi permit să vândă petrol la actualul preţ, cel mai mic din ultimii doi ani. De cealaltă parte, ţări precum Rusia, Iranul şi Venezuela – state cu conflicte notorii cu SUA şi rivali pe piaţa petrolului pentru saudiţi – pierd miliarde de dolari pentru fiecare ieftinire de un dolar înregistrată de barilul de petrol. 

Ieftinirea este cu atât mai surprinzătoare dacă ne uităm la turbulenţele din Orientul Mijlociu şi Nordul Africii, care se traduc, în mod tradiţional, în preţuri mai mari ale petrolului – investitorii se tem de o eventuală scădere a producţiei din cauza luptelor interne sau de întreruperea rutelor internaţionale de livare, cum ar fi închiderea Strâmtorii Ormuz sau a Canaluli Suez. 

Un alt fenomen care a contribuit fără discuţie la scăderea cotaţiilor internaţionale ale petrolului este creşterea producţiei. Libia a crescut dintr-o dată cantitatea produsă, de la 200.000 de barili pe zi la o medie de 900.000 de barili pe zi în ultima lună. SUA continuă să pluseze, producând în medie cu 300.000 de barili pe zi mai mult din august încoace. Creşterea producţiei irakiene a înregistrat o creştere asemănătoare. Rusia, Angola şi Nigeria au majorat şi ele cantităţile produse. În cazul americanilor, analiştii estinează că producţia va continua să crească, stabilizându-se anul viitor la un volum cu aproximativ 1-1,5 milioane de barili mai mare decât în prezent. 

Creşterea producţiei a coincis cu o scădere a consumului şi a cererii pe pieţele europeană şi asiatică, notează Stratfor. Însă, dacă în cazul Chinei cererea va creşte cu siguranţă, consumul va rămâne la acelaşi nivel în ţările dezvoltate, care nu se bucură de acelaşi ritm de creştere economică. 

Indiferent de cauza ieftinirii – un cartel americano-saudit sau supraproducţia la nivel mondial, rezultatele sunt aceleaşi: câţiva mari exportatori vor avea dificultăţi majore în a-şi echilibra bugetele pe acest an. Statele exportatoare îşi calculează bugetele naţionale pe baza preţului petrolului. În momentul în care acesta se ieftineşte, veniturile ţărilor vor fi evident mai mici. Dacă pentru ţări precum Norvegia şi Arabia Saudită asta nu reprezintă o tragedie, pentru ruşi, iranieni şi venezuelani – care nu se pot împrumuta de pe pieţe internaţionale de obligaţiuni guvernamentale – scăderea veniturilor va fi greu de acoperit în vistierii. 

Pe lângă loviturile încasate de câţiva dintre marii exportatori, ieftinirea recentă a petrolului scoate la iveală faptul că puternica OPEC (Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol, care reuneşte ţările care dau aproximativ 40% din producţia mondială de petrol) nu mai poate controla la fel de uşor preţul petrolului. 

Deşi la nivelul OPEC s-a discutat intens despre scăderea coordonată a producţiilor naţionale, strategia nu a fost încă aplicată. Pe de-o parte, lipsa de acţiune poate fi explicată prin strategia individuală a saudiţilor – care, între timp, se pare că au convins şi Kuweitul că varianta potrivită acum este compensarea pierderilor cauzate de ieftinire prin creşterea volumului vândut. Însă nicio altă ţară producătoare de petrol nu va suferi mai tare ca Rusia. Moscova are de onorat promisiunile prin care a convins măcar o parte din populaţia Crimeei să i se alăture şi are nevoie să arate estului separatist al Ucrainei că nivelul de trai este mai ridicat în Rusia. Pentru toate acestea, de la achitarea salariilor şi pensiilor, operarea spitalelor şi a serviciilor publice, Kremlinul are nevoie ca preţul barilului de petrol să rămână la peste 110 de dolari. Orice ieftinire va însemna o gaură pe care Moscova n-o poate acoperi prin împrumuturi de pe pieţele internaţionale, nici investiţii. Deja, o bună parte din rezervele băncii centrale au fost înghiţite de eforturile de a stabiliza cursul rublei, puternic afectat de ieşirile masive de capital din economia rusă. 

Bugetul Rusiei pe anul acesta a fost calculat pe un preţ mediu de 117 dolari pe barilul pe petrol în primele nouă luni ale anului, cu o ieftinire la 90 de dolari pe baril în ultimul trimestru din 2014. Pentru 2015, proiecţia bugetară a fost realizată pe un preţ mediu de 100 de dolari. Pentru a compensa eventualele pierderi rezultate din ieftinirea petrolului, Kremlinul ar fi nevoit să apeleze la aşa-zisul Fond de Bunăstare, nou-înfiinţat, din care intenţionează să majoreze salariile şi pensiile în Crimeea, după cum a promis. 

Pe lângă presiunea pe bugetul Rusiei, americanii profită de ieftinirea petrolullui şi printr-un efect similar înregistrat în Iran. Astfel, SUA vor avea un partener de negocieri mult mai „deschis”, în contextul în care Iranul se confruntă, la rândul său, cu scăderea veniturilor din exporturile de petrol şi are nevoie tot mai acută de relaxarea sancţiunilor internaţionale aplicate asupra sa pentru programul de înarmare nucleară. De cealaltă parte, pentru europeni Iranul reprezintă una dintre cele mai bogate alternative faţă de gazul rusesc. 

Aliatul din interiorul OPEC al americanilor, Arabia Saudită, poate suporta un preţ de până la 70 de dolari pe baril, după cum au declarat oficialii de la Riad. Mai mulţi traderi de contracte petroliere au declarat că saudiţii au transmis că sunt dispuşi să vândă chiar mai mai ieftin, în jurul valorii de 66-67 de dolari pe baril. O astfel de cotaţie ar fi nimicitoare pentru ruşi, iranieni şi venezueleani. 

În plus, saudiţii profită de ocazie pentru a-şi asigura cote semnificativ mai mari, atât pe piaţa europeană, cât şi pe cele asiatice. 

Bilete de avion mai ieftine de sărbători

În general, transportatorii aerieni sunt printre cei mai mari câştigători ca urmare a ieftinirii petrolului. Combustibilul mai ieftin înseamnă nu doar cheltuieli operaţionale mai mici şi marje de profit mai mari, dar şi eficientizarea unor curse care, cu alt preţ al petrolului, nu erau rentabile. Ieftinirea petrolului nu se reflectă însă direct în tarife mai mici pentru călătoriile cu avionul, cum se întâmplă în relaţia cu benzina, la pompă. Însă cheltuielile mai mici cel mai probabil că vor aduce mai multe curse aeriene, mai ales în următoarele luni tradiţional aglomerate. Asta ar putea crea o competiţie sănătoasă pe piaţă, explică analiştii.