Impactul asasinării lui Qassem Soleimani şi noua paradigmă SUA-Irak-Iran

În dimineaţa zilei de 3 ianuarie 2020, preşedintele Donald Trump confirma asasinarea generalului Qassem Soleimani, conducătorul forţelor al-Quds (Ieruslalim), trupe de elită a celebrei Gărzi a Revoluţionarilor, aflată în subordinea directă a Liderului Suprem iranian.

Conform informaţiilor oferite de către SUA, Soleimani se afla în spatele esacaldării tensiunilor militare  recente din Irak, inclusiv în ceea ce priveşte atacurile asupra ambasadei americane de la Bagdad.

“Martirul Soleimani este o figură internatională a Rezistenţei. Toţi prietenii şi inamicii noştri, trebuie să ştie că această cale a Rezistenţei va continua, şi va avea de acum înainte o motivaţie dublă, iar victoria finală îi aşteaptă pe toţi cei care aleg această cale”, este una dintre afirmaţiile Liderului Suprem, Ali Khamenei, care încearcă să folosească evenimentul în scopul creşterii sentimentelor naţionaliste, detensionând astfel situaţia internă, acolo unde au avut loc mai multe proteste survenite pe fondul problemelor economice.

Într-adevăr, Soleimani beneficia de o popularitate enormă în Iran, fiind privit ca un adevărat lider şi erou naţional, de o pătură destul de largă a societăţii, lucru ce se datorează mai ales rolului pe care forţele al-Quds l-au avut împotriva autoproclamatului stat islamic (ISIS).

Deşi ISIS reprezintă şi un efect al politicii iraniene din Irak, unde Teheranul a încurajat clivajul sectar, ceea ce a condus către o alianţă paradoxală între trupele Baas şi mişcările islamiste, Soleimani a fost văzut  de către iranieni drept principalul scut împotriva takfiriştilor. În 2016 au apărut chiar speculaţii conform cărora generalul ar fi urmat să candideze la alegerile prezidenţiale, cu atât mai mult cu cât sondajele de la acea dată arătau ca 76% dintre iranieni aveau o părere bună despre el.

Nu în ultimul rând, trupele aflate în subordinea sa îl idolatrizau, fiind considerat cel mai popular lider militar din Irak, prestigiul său fiind clădit încă dinainte de a prelua conducerea al-Quds, în 1998. În acelaşi timp, Soleimani este principalul artizan al gândirii strategice iraniene din zona Orientului Mijlociu, cu precădere Siria şi Irak, dar şi Liban, Yemen sau Gaza.

“Oriunde vedeţi o operaţiune militară iraniană, îl vedeţi de fapt pe Qassem Soleimani. Chiar dacă este vorba despre Siria, Irak sau este vorba despre Yemen, el este acolo prin Forţele Quds, pe care le conduce, motiv pentru care consider că este principala ameninţare”, afirma generalul american Joseph Votel, în 2018.

Cu toate acestea, impactul morţii lui  Qassem Soleimani este departe de impactul produs în cadrul lumii islamiste de vestea asasinării lui Ossama bin Laden sau cea a lui Abu Bakr         al-Baghdadi. Dacă ţinem cont de faptul că generalul iranian a fost ţinta mai multor comploturi care vizau asasinarea sa, orchestrate de către Israel, SUA, unele state occidentale sau arabe, înţelegem uşor că decesul său nu este regretat în realitate de către niciun alt actor statal din Orientul Mijlociu, în afară, poate, a regimului Assad. Acest sentiment este prezent  şi în cadrul unei alte părţi a societăţii iraniene, nemulţumite de abuzurile Gărzii Revoluţionare dar şi în spectrul politic, acolo unde popularitatea sa a creat unele nemulţumiri.

Soleimani rămâne însă un erou, un personaj în jurul căruia se va clădi un adevărat mit al Rezistenţei Iraniene, dar, foarte probabil reacţia Iranului va fi una limitată în comparaţie cu narativul său de mare putere, ceea ce va face ca Teheranul să se limiteze cel mult la acţiuni asimetrice în zona Golfului, inclusiv în privinţa sondelor petroliere saudite, precum şi la posibile acţiuni teroriste împotriva unor ţinte americane şi israeliene de pe întreg globul, recurgând în principal la actori de tip proxy. În acest context, este posibil să asistăm la o escaladare a tensiunilor dintre Israel şi grupările din Gaza susţinute de Iran, dar şi la o creştere a atacurilor orchestrate de către miliţiile şiite din Irak împotriva trupelor americane.

Washingtonul a catalogat al-Quds grupare teroristă încă din 2007, iar desecretizarea unor rapoarte americane a arătat că Soleimani ar fi putut fi ucis chiar un an mai târziu, în 2008, în cadrul unei operaţiuni comune a CIA şi Mossad care s-a soldat cu asasinarea liderului Hezbollah,   Imad Mughniyeh.

Conform documentelor, americanii nu au fost de acord cu uciderea liderului iranian, la acea dată. Ce s-a întâmplat între timp ? Poate că răspunsul este dat chiar de către Secretarul american al Apărarii, Mark Esper, care a afirmat în contextul celor mai de sus că  jocul s-a schimbat.

Asasinarea lui Qassem Soleimani vine într-un moment în care, pentru prima dată din 2003, influenţa Iranului în Irak cunoaşte o delegitimare de un nivel atât de ridicat, inclusiv în sânul comunităţii şiite. O serie de proteste de amploare s-au derulat în Irak începând cu toamna anului 2019,  contestând atât conducerea ţării cât şi imixtiunea iraniană.

Premierul Adel Abdul Mahdi, susţinut puternic de către Iran, a fost nevoit să demisioneze, în timp ce consulatele iraniene din Najaf şi Karbala au fost atacate de către protestatari. Acum, decesul lui Soleimani, chiar dacă poate apropia miliţiile şiite, care au importat la rândul lor tensiunile din Irak, evidenţiază totodată vulnerabilităţile strategice iraniene, precum şi intenţia americană de a contesta ascensiunea Teheranului în ţara sa vecină, slăbind totodată poziţiile Iranului din Siria, acolo unde reprezintă o ameninţare din ce în ce mai mare pentru Israel.