FOTO Viaţa la limita sărăciei: câtă hrană îşi pot cumpăra nevoiaşii din diverse părţi ale lumii

Un fotograf şi o economistă au lucrat împreună pentru a ilustra sărăcia din întreaga lume. De profesie economist, Hui-yi Lin calculează cât cheltuiesc pe mâncare în fiecare zi oamenii care trăiesc la limita sărăciei. În SUA, spre exemplu, suma ajunge la 4.91 dolari (3,78 euro) pe zi, în timp ce în Madagascar suma este de doar 0,64 de dolari (0.49 eurocenţi).

Soţul lui Lin, Stefen Chow, documentează apoi cât de multă mâncare se poate cumpăra de aceşti bani în fiecare ţară, punând mâncare pe câte un ziar local şi fotografiind-o, notează BBC.

Astfel a luat naştere proiectul fotografic „Limita Sărăciei“. Ideea le-a venit în timpul nenumăratelor călătorii în timpul cărora au întâlnit oameni din diverse categorii sociale. 

Într-o singură săptămână, Chow a vizitat şi New Yorkul şi Calcutta. În zona Wall Street din New York a observat oameni îmbrăcaţi la costum şi la cravată, cu ochelari de soare de firmă şi cu dispozitive de ultimă generaţie. Dar pe străzile metropolei erau şi mulţi cerşetori. „Vedeai oameni dormind în metrouri dimineaţa, deoarece era singurul loc unde puteau să doarmă“, povesteşte Chow. Atunci când a ajuns în Calcutta, India, pe drumul spre oraş, pe marginea străzii era plin de oameni fără casă. „Singurul motiv pentru care dormeau pe marginea străzii era că pe lângă clădiri erau goniţi de paznici, nu aveau voie“.

„Întrebarea pe care mi-am pus-o a fost dacă e mai bine să fii sărac în New York sau în Calcutta. Aveam o curiozitate, o îngrijorare, şi aşa ne-am apucat de acest proiect. Tema lui este: ce înseamnă să fii sărac“, explică Chow.

Pite pe ziar, India FOTO PovertyLine.net

Cei doi soţi au determinat care este numărul minim de calorii care hrănesc un om pentru o zi, şi de câţi bani este nevoie pentru a acoperi acest necesar. Limita între sărăcie şi restul lumii este discutabilă. În India există chiar o dezbatere: dacă nu cumva această limită a sărăciei este stabilită mult prea jos, dacă este realistă sau nu şi dacă oamenii pot supravieţui cu cifrele stabilite de alţii pentru ei.

În China suma era stabilită la 3,3 yuani (0,4 eurocenţi) de persoană pe zi. O cafea în alte părţi costă de trei ori pe-atât. „Cifra asta m-a şocat. Este foarte mică. Dar când te duci la piaţă în China cu banii ăştia poţi cumpăra câte ceva, însă nu-ţi permiţi multe lucruri“, spune Chow.

Salam pe ziar, China FOTO PovertyLine.net

În Japonia, limita sărăciei se calculează diferit şi ajunge până la 3,85 euro. „Am fost foarte surprins că, deşi este mai mult ca în China, mâncarea pe care o poţi cumpăra de aceşti bani este mult mai puţină decât ce poţi cumpăra în China cu 0,4 eurocenţi. Şi aşa afli câte ceva despre costul mâncării în diverse ţări“, continuă Chow.

Anşoa pe ziar, Japonia FOTO PovertyLine.net

Pentru a-şi duce proiectul la îndeplinire, cei doi soţi discută cu oamenii din fiecare ţară. Oamenii săraci au aceleaşi dorinţe ca toată lumea. Atunci când venitul lor creşte, nu-l cheltuie neapărat pe mai multă mâncare, îl cheltuie pe mâncare mai bună. „Într-adevăr, majoritatea se concentrează pe grupuri de alimente, ca orezul, cartofii, depinzând de zona în care trăiesc. Dar, din când în când, îşi doresc şi altceva, legume şi carne, un desert sau ceva special. Asta încearcă să surprindă fotografiile noastre“, declară Chow.

Chipsuri pe ziar, SUA FOTO PovertyLine.net

În Statele Unite ale Americii, accentul cade pe mâncarea procesată, pe fast food, care este mai ieftin. „Dar ambalajul este mare. Spre exemplu, o pungă de chipsuri din cartofi: punga este plină cu aer, iar cu aceeaşi sumă de bani ar cumpăra mult mai mulţi cartofi cruzi, neprocesaţi“, conchide Chow.