Explozia misterioasă care ar putea schimba războiul din Siria: gruparea anti-ISIS şi-a pierdut liderii

Săptămâna aceasta a avut loc un singur eveniment care ar putea schimba cursul războiului civil din Siria. Cel puţin 12 comandanţi ai grupării Ahrar al-Sham, inclusiv liderul ei Hassan Aboud, au fost aruncaţi în aer de, se pare, un atac sinucigaş cu bombă din timpul unei întâlniri la nivel înalt de Ramadam, ţinută în provincia siriană Idlib. Ahrar al-Sham este considerat un inamic-cheie al Statului Islamic din Siria şi Irak (ISIS).

La mai puţin de 24 de ore de la explozia de marţi, grupul Ahrar al-Sham şi-a anunţat noii conducători, însă se ştie foarte puţin despre ei. Într-un video al organizaţiei, noua conducere a anunţat că grupul va continua în aceeaşi notă ca şi până acum, notează „Washington Post“.

Analiştii au îndoieli, totuşi, despre atentat, dar şi despre supravieţuirea organizaţiei Ahrar al-Sham. „Este un fel de moment important, un punct de cotitură“, scria pe Twitter jurnalistul şi analistul sirian Hassan Hassan.

Oare o singură explozie să poată schimba cursul războiului din Siria?, se întreabă şi jurnaliştii „Washington Post“.

Cine sunt Ahrar al-Sham

Grupul format în 2011 de foşti prizonieri islamişti, inclusiv un membru al „şcolii“ Al Qaeda, a urmat o agentă salafită şi a cerut un Stat Islamic sunnit în Siria. Important este că Ahrar al-Sham s-a ţinut deoparte de atentatele la adresa occidentalilor şi s-a concentrat pe statul sirian. În timpul războiului civil din Siria, grupul (al cărui nume înseamnă „Oamenii liberi ai Siriei) şi-a câştigat reputaţia de cel mai puternic şi bine organizat printre forţele rebele.

Până la mijlocul anului 2013, organizaţia avea 10 – 20.000 de soldaţi, iar câteva luni mai târziu a ajutat la formarea Frontului Islamic, o alianţă islamistă care rivaliza cu organizaţia susţinută de Occident, Consiliul Militar Suprem (SMC) şi cu Armata de Eliberare Siriană.

În timp ce Ahrar al-Sham a fost un grup salafit puţin mai extremist, a cooperat şi cu SMC dar şi cu Jabhat al-Nusra, filiala Al Qaeda din Siria. Liderul său, Aboud, era foarte bine văzut datorită inteligenţei sale şi a capacităţii de a vorbi fluent engleza, aşa că a ajuns să fie unul din liderii politici ai Frontului Islamic.

Într-un final, Ahrar al-Sham a fost considerat prea salafit pentru a fi un aliat demn de Occident, dar nu a fost declarat niciodată organizaţie teroristă de SUA (spre deosebire de Jabhat al-Nusra) şi a fost văzut ca o punte de legătură între rebelii seculari şi grupurile mai extremiste. Existau semne că grupul „se înmoaie“ în ceea ce priveşte agenda religioasă, parţial din cauza fondurilor insuficiente. Mai existau şi poveşti potrivit cărora liderul grupului s-a întâlnit cu un oficial al Departamentului de Stat american, de exemplu, şi că tocmai ar fi fost de acord să se alăture Consiliului de Comandă Revoluţionară, o coaliţie a opoziţiei siriene care se bucură de susţinerea SUA.

Foarte important este că această organizaţie a fost un inamic-cheie al Statului Islamic (ISIS), grupul extremist care a acaparat mare parte din Siria şi din Irak în ultimele şase luni. Cele două grupări s-au luptat intens mare parte din an, iar în februarie, Ahrar al-Sham a acuzat Statul Islamic de asasinarea, printr-un atac sinucigaş cu bombă, a lui Abu Khalis al-Suri, unul dintre liderii săi şi o presupusă legătură cu Al Qaeda. 

Explozia

Moartea lui Aboud şi a restului liderilor Ahrar al-Sham a fost etichetată ca fiind tot un fel de atac sinucigaş cu bombă, dar nimeni nu şi-a asumat responsabilitatea, astfel că există multe teorii care se bat cap în cap.

În timp ce atacul sinucigaş a Statului Islamic pare cea mai plauzibilă teorie, alţii sugerează că forţele regimului sirian al lui Al Assad ar fi putut bombarda clădirea unde se ţinea întâlnirea. Observatorul organizaţiei Drepturilor Omului a descris atacul ca fiind rezultatul unei maşini-capcană.

„Există o posibilitatea ca cineva să se fi infiltrat în clădire şi să fii avut loc o explozie mai întâi acolo. Poate cineva a plantat un dispozitiv înăuntru pentru că buncărul este într-un loc secret“, a declarat pentru „Al Jazeera“ Abu al-Mustafa al-Ambsi, membru al aripii politice al Ahrar al-Sham.

Alte rapoarte pun în discuţie aspectele fundamentale ale exploziei. Reuters a discutat cu un lider rebel care susţine că medicii prezenţi la locul exploziei „aveau spume la gură şi le curgea lichid din ochi şi din nas“, imagini care aduc aminte de atacurile cu arme chimice din Siria sau de reacţiile la inhalarea fumului. O altă descriere de pe reţelele sociale sugerează că explozia nu a fost deloc un atac, ci un accident.

Analiştii sunt de acord: oricine a cauzat explozia a produs schimbări importante

„Moartea liderilor Ahrar al-Sham va avea efecte devastatoare în opoziţia siriană“, scrie Aron Lund de la „Carnegie Endowment for International Peace“ (Fundaţia Carnegie pentru Pacea Internaţională). „Dacă Ahrar al-Sham nu reuşeşte să-şi revină după această lovitură şi să-şi menţină relevanţa ca facţiune islamistă majoră, Frontul Islamic ar putea fi greu de reparat“, continuă el.

Charles Lister, un profesor în vizită la Centrul Doha Brookings din Qatar susţine că uciderea lui Aboud, în special, este devastatoare. „Era aproape sigur o barieră pentru tinerii sirieni din Ahrar al-Sham, împiedicându-i să se alăture Al Qaeda (Jabhart al-Nusra) sau chiar Statului Islamic (ISIS)“, scrie Lister, care l-a cunoscut pe Aboud, pentru „Huffington Post“. 

Momentul exploziei a fost foarte bine ales. În timp ce SUA părea că lasă puţină cale liberă pentru grupurile salafite ca Ahrar al-Sham, şi chiar când acest grup părea să colaboreze mai apropiat cu facţiunile mai moderate ale rebelilor sirieni, întreaga sa conducere este distrusă.

Chiar dacă grupul va supravieţui unei asemenea lovituri, direcţia sa se poate schimba. Dacă nu poate depăşi momentul, locul unde vor ajunge miile de luptători dizidenţi este un mister.

„Dacă ISIS este în spatele asasinării lui Aboud şi a celorlalţi, poate atrage unii dintre luptătorii dezorientaţi ai organizaţiei. Un mare pas înapoi pentru rebelii anti-ISIS“, scria pe Twitter Emile Hokayem, analist la Institutul Internaţional pentru Studii Strategice.