Criza din Algeria. Rating cu orice preţ?
0”Un alt român a murit!” se anunţă de la Alger, aflând această veste tristă întreaga Românie, care ştia că omul se simţea oarecum bine după atacul terorist. Conform unei tradiţii nefericite, câteva televiziuni, mai ales cele comerciale, întorc subiectul pe toate părţile într-un mod neprofesionist.
Sunt chemaţi, în emisiuni cu mare audienţă, dătători cu părerea, care trebuie să răspundă la o întrebare repetată: cine e vinovat de moartea românului atacat de terorişti? Câteva fetişcane drăguţe pe post de moderator, cu ton inchizitorial, întreabă în toate direcţiile de ce Ambasada României la Alger nu şi-a făcut datoria, de ce nu a informat, corect, la timp?
Cei care răspund nu ştiu să explice, dar de pe scaunul lor cald, pentru care primesc o răsplată a prestaţiei de rigoare, afirmă angelic faptul că, în opinia lor, Ministerul Afacerilor Externe (MAE) este vinovat. Unii repondenţi, pletoşi, cu părul până peste ochi, în vârstă de aproximativ 20 de ani, cu o culoare politică evidentă deja, care nu au avut prilejul să lucreze vreodată în MAE, zâmbesc ironic şi afirmă ultimativ: această instituţie trebuia să ştie la timp despre starea de sănătate reală a românului!
În zadar li se explică faptul că posibilităţile de informare au depins de autorităţile algeriene, bulversate de acest puternic atac terorist, care nu au avut ca prioritate doar informarea diplomaţilor români de la Alger, chiar dacă ministerul şi ambasada au fost în priză 24 de ore din 24.
Apoi, reporterii televiziunilor, în dorinţa lor de rating cu orice preţ, se deplasează în oraşul (satul, comuna) celor doi decedaţi, punând vecinilor miraţi o întrebare arhicunoscută, pe care o anticipam de la începutul emisiunii: ce fel de om era nea Cutare? Desigur, aflăm numai de bine, ca întotdeauna. Pe faţa moderatorilor se poate citi, totuşi, o uşoară insatisfacţie: din păcate, până la urmă, nu a reieşit prea clar dacă MAE are vreo vină, sau nu, în legătură cu moartea românului nostru. Iar ideea că algerienii ar putea fi responsabili de răspândirea unor informaţii incomplete, sau eronate, este ignorată total. Dorinţa de a găsi un ”ţap ispăşitor” cu orice preţ, de către instanţa de judecată televizată, a fost, parţial, compromisă.
Oare nu suntem în faţa unei abordări tendenţioase a subiectului, fără măsură, numai pentru faptul că moderatorii pun întrebări în care este cuprins uneori şi răspunsul, că aceştia trebuie să îşi facă ”datoria” înscrisă, sau nu, în fişa postului?
Am lucrat un timp într-o ţară arabă, într-o perioadă de conflict. Ştiu ce înseamnă ca un şef de misiune să adune una-două informaţii importante care să fie de folos celor de acasă. Uneori, se face chiar cu preţul sănătăţii personale, dacă nu mai mult. Atunci, însă, am avut privilegiul ca cele transmise să nu fie dezvăluite şi judecate la televizor, în funcţie de culoarea politică a invitaţilor în emisiune.
Mă întreb: în asemenea împrejurări, de ce tac ambasadorii noştri valoroşi care au ieşit la pensie, ei fiind foştii reprezentanţi ai şefului statului român? De ce tac şi în privinţa pensiilor de care guvernele ”boc” şi-au bătut joc, micşorându-le cu 75-80%, diplomaţii fiind printre foarte puţinele categorii profesionale care au suportat o asemenea nedreptate? Cine îi apără pe diplomaţi, singurii care muncesc într-un stres continuu, dar şi singurii care trăiesc precum...melcul o viaţă întreagă, cu acareturile în spinare, amintind de o etnie pentru care am multă simpatie şi înţelegere?
Aşadar, semnalez un lucru trist, care ar trebui să fie auzit şi de noul Guvern, în care ne punem toate nădejdile: pe seama diplomaţilor şi a instituţiei din care aceştia fac parte, se rostesc la televiziune, nu de puţine ori, numeroase nerozii. Cum le îndepărtăm, cum ne apărăm, cine ne mai poate apăra, în condiţiile în care comunicatele de presă ale respectabilei instituţii se dovedesc a fi insuficiente?
Vasile Nanea, fost ministru-consilier în Ministerul Afacerilor Externe.