Cavalerii Apocalipsei Nucleare în acţiune. De data asta, nu mai sunt americani
0
Se schimbă multe în lumea din jurul nostru. Lumea, aşa cum o ştim acum, se fărămiţează şi devine periculos de impredictibilă şi gata să apeleze iarăşi la singurul argument peren cunoscut de specia noastră şi aplicat la perfecţie: violenţa răzbunătoare şi rapace, cucerirea de teritorii prin aneantizarea adversarului.
Americanii au deschis un nou capitol în această istorie a raţionamentelor care implică folosirea extremă a forţei atunci când au încărcat, amorsat şi lansat bombele nucleare asupra Japoniei, decizând şi ulterior justificând desemnarea ca „ţinte acceptabile” a unor oraşe în care existau obiective militare dar care prioritar, aveau o populaţie civilă, trăitori vinovaţi doar pentru că aparţineau unei naţiuni inamice. Atunci când avionul denumit de către echipajul său „Enola Gay” (foto) a acceptat şi executat misiunea, au trimis totodată lumii semnalul că nu numai istoria militară se schimba odată cu toate raţionamentele de securitate, dar, în plus, arătau că, în definitiv, la caz de nevoie şi în funcţie de oportunitate, operaţiunea se va putea repeta şi că, pe fond, aveau să fie, ca acum, vorbe în vânt şi demagogie pentru proşti toate pledoariile privind alegerea cu grijă a ţintelor în funcţie exclusiv de valoarea lor militară. Etc, Etc şi iarăşi etc.
S-a spus de nenumărate ori că atunci s-a deschis capitolul ultim al istoriei omenirii deoarece armatele lumii au stocat deja cantităţi enorme de armament nuclear de toate tipurile, posibil de lansat de pe toate tipurile de platforme, tocmai pentru a se asigura nu numai că posedă o forţă reală de disuasiune, dar au şi posibilitatea unui contra-atac sau a unei lovituri preventive necruţătoare. Şi că, militar vorbind, rezultatele aveau să fie de zeci sau de sute de ori mai importante decât forţa de acum standard a loviturilor nucleare americane asupra oraşelor Hiroşima şi Nagasaki (foto).
Poveste fie neadevărată, fie incompletă în termenii evoluţiilor de acum.
Se deschide un nou capitol, în orice caz un nou sub-capitol, în istoria asta sinistră a inconştienţei şi demenţei auto-destructive a speciei noastre: nu mai sunt suficiente arsenalele nucleare, ameninţarea este extinsă exponenţial prin utilizarea centralelor nucleare drept „ţinte militare legitime”. Deocamdată, cu titlu de exemplu, ruşii bombardează vineri linia de înaltă tensiune în proximitatea imediată a centralei nucleare de la Zaporojie, cea mai mare din Ucraina şi din Europa, un prim reactor fiind deconectat în urgenţă, din motive de securitate, chiar dacă ENERGATOM nu a raportat scurgeri radioactive, în schimb fiind semnalate distrugeri la nivelul unor clădiri, inclusiv la o capacitate cu nitro-hidrogen. Este un avertisment direct că asta s-ar putea repeta în cazul unor alte centrale de acest fel, la nevoie, nu numai în Ucraina. Caz în care chiar n-ar mai fi nevoie de folosirea unor rachete intercontinentale cu încărcătură nucleară. Printr-o decizie a echipei de forţă de la Kremlin, Putin-Medvedev, iarna nucleară ar putea să înceapă să-şi cearnă fulgii în orice loc din lume, dacă asta va ajuta la planurile militare şi politice ale refacerii URSS.
Avem acum o singură certitudine: introducerea în planurile militare şi în ecuaţia oricărei ofensive armate va avea „consecinţe potenţial catastrofale” aşa cum avertizează Directorul general al Agenţiei Internaţionale pentru Energia Atomică într-un apel disperat adresat combatanţilor de pe front, ucraineni şi ruşi deopotrivă deoarece fiecare aruncă în seama celuilalt responsabilitatea tirurilor de artilerie care se pare că au lovit deja zone strategice ale centralei. Deocamdată, răspunsul UE este la limita generalităţilor obişnuite şi în linia ineficienţei cunoscute, mai ales că tocmai a ales să declare, forţată de criză, că energia nucleară este verde şi sustenabilă, contrazicându-şi propriile linii politice apărate ani şi ani de zile. Spunea ieri Josep Borrell, şeful diplomaţiei europene, că „UE condamnă activităţile militare ruseşti în zona centralei nucleare de la Zaporojie...o încălcare serioasă şi iresponsabilă a reglementărilor privind securitatea nucleară”.
Problema uriaşă, atunci când se deschide acest sub capitol al tragediei nucleare, este că, pe teritoriul Ucrainei ca în cazul oricărei alte ţări din lume unde sunt amplasate centrale nucleare, transformarea acestora în ţinte pentru acţiuni militare, teroriste sau sabotaj prezintă riscul imediat de a repeta, nimeni nu ştie exact la ce scară, tragedii asemănătoare celor de la Cernobâl sau Fukushima. Dar câte centrale nucleare sunt în Ucraina? Iată harta care specifică şi numărul de reactoare şi vedeţi dumneavoastră câte se află deja în zonele unde conflictul militar este la cote înalte:
Foto: centrala nucleară de la Zaporojie este sub controlul armatei ruse dar este în continuare deservită de personal ucrainean
Vi se pare imposibil să se meargă mai departe pe acest tip de scenariu? Desigur că aşa e, respectând regulile raţionamentelor clame, umaniste şi venind din lumea bunăstării europene şi occidentale. Dar îngrijorările de acum par să fie întemeiate pe teama că, în condiţiile unei crize majore care să genereze un conflict de mari dimensiuni, regulile de joc ar putea fi modificate şi ţintele să fie altele într-un război al disperării nelimitate. Şi atunci, fie şi numai cu titlu preventiv, priviţi şi la cealaltă hartă, a locaţiilor centralelor nucleare în Europa şi a celor din zona noastră:
Se încarcă comentariile...
