BIOGRAFIE Shimon Peres, un apărător al liniei dure devenit laureat al Premiului Nobel pentru Pace

Shimon Peres, unul dintre părinţii fondatori ai Israelului şi laureat al Premiului Nobel pentru Pace, decedat în noaptea de marţi spre miercuri, era un veteran al politicii şi un aprig susţinător al dialogului cu palestinienii ca singurul mijloc de a ajunge la pace, relatează AFP.

Shimon Peres a fost prezent în prim-planul scenei politice timp de peste 65 de ani, de la înfiinţarea Israelului în 1948 şi până la finalul mandatului său de preşedinte (2007-2014).

Faptul care a marcat această lungă carieră a fost semnarea Acordurilor de Pace de la Oslo în 1993. El este unul dintre principalii arhitecţi ai acestora şi a obţinut Premierul Nobel pentru Pace pentru ele, împreună cu premierul israelian de atunci Yitzhak Rabin şi preşedintele Autorităţii Palestiniene (AP) Yasser Arafat.

Însă Peres a murit fără să vadă înfiinţarea unui stat palestinian - împlinirea acestui edificiu diplomatic.

După ce şi-a încheiat mandatul de preşedinte, la vârsta de 90 de ani, el a rămas activ, prin intermediul Centrului Peres pentru Pace, care continuă să promoveze coexistenţa între evrei şi arabi, în contextul în care perspectivele soluţionării conflictului israeliano-palestinian au fost arareori mai sumbre.

O figură istorică a stângii israeliene, membru al Mapaï - partidul fondatorului Israelului David Ben Gourion -, iar apoi al Partidului Muncii, Shimon Peres nu a fost mereu un om al dialogului.

Şoimul devine proumbel

Născut la Vişneva, în 1923, în ceea ce pe atunci era Polonia, iar astăzi Belarus, el ajunge 11 ani mai târziu în Palestina, la acea vreme sub mandat britanic. Peres este ultimul reprezentant al unei generaţii de lideri care au luptat, la propriu şi la figurat, în momentul creării Israelului.

Considerat unul dintre „şoimii“ laburişti, Peres a susţinut, în timp ce era ministru al Apărării, în anii '70, primele colonii evreieşi în Cisiordania, un teritoriu palestinian ocupat de Israel.

El era premier atunci când aviaţia israeliană a bombardat satul libanez Cana şi a ucis 106 civili, în aprilie 1996.

Cel care respingea odinioară orice compromis cu ţările arabe ostile spunea că s-a convertit după vizita istorică a preşedintelui egiptean Anwar el-Sadat la Ierusalim, în 1977, care a condus la primul tratat de pace arabo-israelian (1979).

„Nu există alternativă la pace. Să faci război nu are sens“, spunea el în 2013. Procesul de pace are un „obiectiv clar“: „un stat evreu numit Israel şi un stat arab numit Palestina care nu luptă unul împotriva celuilalt, ci trăiesc împreună în prietenie şi cooperare“.

Perdant etern, luptător etern

El intră în politică la vârsta de 25 de ani, mulţumită „Bătrânului leu“ David Ben Gourion, fondatorul statului evreu pe care l-a întâlnit făcând autostopul. Shimon Peres a dat dovadă de tenacitate în faţa oricărei dificultăţi.

Deţinea, poate, un record de eşecuri în Parlament - nu a reuşit să obţină o majoritate în alegerile legislative din 1977, 1981, 1984, 1988 şi 1996 -, iar astfel i s-a atribuit imaginea unui „etern perdant“. Însă şi-a revenit de fiecare dată.

El a deţinut foarte multe funcţii ministeriale - a fost în două rânduri şef al Guvernului (1984-1986 şi 1995-1996), ministrul al Afacerilor Externe, al Apărării, Finanţelor, Informaţiilor, Transporturilor sau Integrării.

Israelul îi datorează întreprinderi puternice de armament şi industrii aeronautice. Un artizan al cooperării militare cu Franţa, în anii '50, el este considerat „părintele“ programului nuclear israelian.

„Shimon Peres a fost un preşedinte important mulţumită statutului său special în capitalele întregii lumi şi demnităţii pe care a ştiut să o restaureze în Israel după scandalul Moshe Katsav“, predecesorul său, condamnat şi încarcerat pentru viol, nota în 2014 Nahum Barnea de la cotidianul israelian Yediot Aharonot.

După ce a plecat de la preşedinţie, nu şi-a pierdut deloc vitalitatea şi a continuat să străbată lumea, ca orator popular la congrese mondiale.

Un etern luptpror, el mărturisea în 2012 pentru AFP că secretul longevităţii sale este că făcea gimnastică zilnic, mâna puţin şi bea unul-două pahare de vin bun. El spunea că dormea patru sau cinci ore pe noapte.